Deși parcursul României la ultimul turneu preliminar european al Cristinei Neagu (devenită cea mai importantă marcatoare din istoria EURO, cu 303 de reușite) nu se preconiza unul lung, începutul frustrant a lăsat locul speranței și extazului pe alocuri.

Succesele consecutive cu Macedonia de Nord, dar mai ales contra Spaniei – după golul deja istoric izbutit de Bianca Bazaliu – au deschis calea chiar spre accederea în faza ultimelor patru echipe. Elevele lui Florentin Pera s-au ridicat fără îndoială la înălțimea unui duel feroce pe alocuri cu Muntenegru (inclusiv în tribunele din Skopje).

Țara gazdă a obținut într-un final enorm de tensionat victoria la limită și o dispută pe măsură, asigurându-și astfel biletul către semifinale. În schimb, tricolorele și-au văzut închise majoritatea variantelor de a continua turneul dincolo de faza grupelor principale, încheiate contra Germaniei, printr-o nouă înfrângere.

Deși remarcăm în general semnale pozitive dinspre fiecare ramură a domeniului handbalistic, incluzând aici nivelele de juniori, principala temă va fi în continuare cuprinsă de jocul fetelor. Mai evident ca oricând, spre deosebire de mai toate celelalte disciplinele de echipă, resursele regăsite pe plan intern sunt majore. Dar, reperul contemporan s-a dovedit a fi fără pauză dispunerea feminină, modificată constant. Adevăratul contrast se înregistrează pentru jucătoarele din fiecare colț al Europei, care și-au redistribuit rapid atenția. Capătul toamnei surprinde, dinamica participări la nivel suprem într-un nou turneu final reprezentativ.

Deși toate indicațiile clasice consemnează o ediție a Campionatului European al fetelor fiind organizată în anotimpul rece, luna decembrie este acum ocupată sub zodia fotbalistică. Pe bătrânul continent, o găzduire triplă a evenimentului de top al echipelor naționale nu a lăsat deloc de dorit. Din Macedonia de Nord până în Muntenegru, auspiciile au indicat mult suspans, la vârf, dar nu doar acolo. Din păcate, tendința reprezentativă nu o va putea foarte curând egala pe cea de club. Ca urmare, așteptările recente ale echipei naționale s-au diminuat raportat la deceniile anterioare, inclusiv în ochii pasionaților.

Oricum, ediția cu numărul 15 din istorie se pregătea să fie una cu semnificații aparte, mai ales pentru jucătoarea care a păstrat nivelul maxim pentru întreg sportul autohton vreme de peste un deceniu. În fapt, Cristina Neagu a început drumul în Macedonia de Nord pe aceeași scenă, referindu-ne la o aventură europeană în 2008. Partide excepționale și multe împliniri și-au făcut loc în intervalul expus, care a fost anunțat a fi ultimul din carieră pentru cea mai valoroasă competitoare din inter-stânga, din perspectivă statistică inclusiv. După cum am afirmat însă, așteptările din 2022 au fost scăzute comparativ cu aproape orice alte ocazii. Argumentul principal a rămas similar cu cel de pe scena daneză a iernii din 2020, în care absențele de lot s-au multiplicat din cauze neobișnuite.

Rezultatul reportat în Scandinavia a fost, ca urmare alterat, deși căpitanul naționalei s-a prezentat la intensitate maximă. Între timp, ediția pe care lotul a parcurs-o fără sprijinul lui Neagu, la ediția din iarna precedentă a Campionatului Mondial, a arătat atât limitații, cât și speranțe. În Spania, procesul reconstrucție s-a redeclanșat, iar turnirul din Slovenia, Muntenegru și Slovenia a reprezentat următorul pas. Iar, alături de Florentin Pera, care i-a luat locul lui Adi Vasile, singurul obiectiv major al anului curent s-a dovedit accesarea grupelor principale. Evident, cu o fază preliminară în care Țările de Jos și Franța au consemnat debutul, auspiciile nu au fost excepționale. Totuși, precum s-a întâmplat în Peninsula Iberică, disputa a devenit mult mai echilibrată decât s-ar fi anticipat.

Din păcate, într-un final cu real echilibru și dramatism, tricolorele nu au putut asigura remiza, deși au anulat avantajul de cinci lungimi al adversarelor, din repriza a doua. Apoi, în fața principalei favorite la trofeu, respectiv campioana olimpică în exercițiu, senzația parității s-a menținut pentru o jumătate de act. Franța nu a redus aproape deloc turațiile apoi, scorul luând proporții foarte serioase drept consecință.

Una dintre cele mai dure înfrângeri din memoria recentă, judecând după ecart, nu lăsa decât o singură opțiune pentru calificarea pe tabloul final. Mai greu decât s-a așteptat, româncele au izbutit să domine în final o formație gazdă a Macedoniei de Nord foarte motivată. Miza a reprezentat mai mult decât încheierea grupelor inițiale cât o înfruntare a relevanței pentru moment. Doar respectivul succes, desăvârșit după pauză, a deschis calea pentru ceea ce urma să se întâmple în a doua jumătate a periplului, desfășurată tot la Skopje.

Din postura unei echipe care pleacă fără puncte la drum în seria principală II, opțiunile erau profund limitate pentru o posibilă revenire în calcule. Totuși, inclusiv alte ocazii din trecut ne-au arătat că totul poate să meargă în direcția opusă mulțumită unui punct de cotitură.Nu trebuie lăsat de o parte că România și-a asigurat în urmă cu aproximativ o lună ediția cu numărul 52 a Trofeului Carpați, contra Spaniei.

Contextul dramatic de atunci s-a amplificat la maxim într-o a doua întâlnire cum mai rar se vede, în ultimele secunde. Iar, datorită modului în care trupa iberică s-a regrupat pentru a egala la teoretica acțiune finală, face ca uluitoarea aruncare a Biancăi Bazaliu să rămână cu atât mai memorabilă. O încă tânără jucătoare cu abilități aparte, care însă a înfruntat mari dificultăți în ultimii ani, a lansat cea mai rapidă minge de la actualul turneu final. Ca urmare, succesul absolut apoteotic i se datora aproape exclusiv, întrucât șansele erau mari ca nicio altă colegă să poată aplica o asemenea intensitate unei aruncări de la o distanță imensă și în termeni baschetbalistici, fără a încerca o încadrare în handbal.

Clipa ce a declanșat extazul în urma reușitei de la 15 metri a interului de la Podravka, a însemnat și că șansele se vor putea reseta. Iar, deși semnele pozitive au urmat, oportunitatea nu părea într-adevăr maximă, până când, la final de week-end, Spania avea să remizeze contra Țărilor de Jos.

Brusc, după o foarte lungă pauză prilejuită de program, elevele fostului tehnician de la SCM Râmnicu Vâlcea, întrevedeau o reală posibilitate în accesarea unei poziții fruntașe. Judecând după felul în care celelalte confruntări s-au desfășurat, prezența în careul de ași putea fi asociat unui scop exagerat. Totuși, doar doi pași ar mai fi trebuit împliniți, doar prin reușite ale echipei române, fără alt rezultat colateral necesar.

Cea dintâi etapă către idealul semifinalelor devenea și aceea mai dificilă, o încleștare cu Muntenegru anunțându-se întotdeauna la cote emoționale excepționale. Nimeni alta decât legendara Bojana Popović se află pe banca unei reprezentative care pare să se regăsească la capătul procesului reconstrucției. Fiind țară co-organizatoare, speranțele au rămas mari pentru ex-iugoslave, cât privește un rezultat de top. Multe lucruri stăteau însă în balanța jocului penultim din Grupa II, în care sportivele pregătite de fosta imensă golgheteră a lui Budućnost, dar și de la Viborg, dețineau multiple avantaje. Pe lângă un grad al susținerii ușor mai ridicat în capitala macedoneană, înfrângerea mai puțin dură contra Franței oferea acum și varianta remizei.

De cealaltă parte, pentru a reitera o dată în plus o temă recurent în cadrul unui lot departe de a fi complet, entuziasmul era modalitatea prin care România avea de ce să spere. În definitiv, prea puține ar fi fost variantele pentru ca trecând în a doua jumătate calendaristică a competiției, miza să devină atât de importantă. Prin asociere cu cele puse în joc în arena principală din centrul sportiv ce îi poartă numele lui Boris Trajkovski, suporterii din ambele tabere au aplicat pasiunea maximă într-un context energetic fabulos. Ca urmare, din primele acțiuni ale întâlnirii, am remarcat că nivelul tribunelor va fi cel puțin egalat pe parchet, inițiativa fiind greu de obținut inițial.

Cea mai importantă cale pentru România să își păstreze șansele s-a dovedit, precum în toate celelalte confruntări, un start echilibrat. Exceptând primele cinci minute, în care ex-iugoslavele au înregistrat în plus la finalizare, reacția a venit relativ imediat. Aportul ofensiv muntenegrean a continuat să rămână la cote solide, fiecare acțiune din apărarea adversă devenind cruciale.

A fost nevoie atât de intervenții din partea Iuliei Dumanska, cât și de contraatacuri conduse exemplar pentru ca egalarea să fie restabilită. Din nou, un deficit ce ar fi părut important în primă fază, a fost înlăturat în câteva minute. Inclusiv prin intermediul câtorva secvențe de superioritate numerică, linia de nouă metri a formației noastre, condusă de Cristina Neagu și Eliza Buceschi, cursul avantajului de două lungimi s-a inversat. Pe măsură ce golurile aproape că nu au contenit în primul act, nici diferența nu s-a mărit în favoarea unei anumite tabere.

Chiar și astfel, româncele au oferit impresia că evoluează cu un plus de liniște, deranjant din când în când de influența arbitrajului, cel puțin în cadrul exprimării pe parchet. Ritmul uluitor dintr-o perspectivă ofensivă nu a împiedicat desincronizările la capitolul construcțiilor fără portar. Erorile au conservat echilibrul de pe tabelă, până la capătul uneia dintre cele mai productive prime reprize din întreaga competiție. 36 de goluri împărțite egal au fost dificil de anticipat, dar cele 30 de minute deja trecute în revistă au arătat că tricolorele își meritau propriul statut al turneului.

Crucial devenea un debut la fel de prompt în partea a doua, în condițiile în care formația lui Florentin Pera avea nevoie să se impună. Pusă sub presiune în defensivă, Crina Pintea a continuat să realizeze un impact relevant în atac. Doar că, în ciuda încercării remarcabile de a se desprinde inclusiv într-o dublă inferioritate, atletele din țara noastră nu au reușit să mențină aceeași intensitate la construcție.

Deși Cristina Neagu nu s-a implicat în apărare, focusul adversa asupra liderului de la CSM București a rezultat într-o nouă seară cu procentaj mai scăzut din teren. Oricum, a doua sa reușită însemna deja un record uluitor de goluri al Campionatelor European (inclusiv comparativ cu maximul băieților deținut de Gudjón Sigurdsson). De partea cealaltă, Đurđina Jauković a părut aproape imposibil de oprit la aruncările de la distanță în repriza a doua. Susținerea dintre buturi a fost la fel de solidă, deși minutele puteau să înceapă să apese serios și în tabăra ex-iugoslavă.

În ultima treime a partidei, într-o atmosferă ce a depășit foarte multe alte jocuri de fotbal pe fondul sonor, presiunea de a urmări a stat în dreptul României. Cu toate acestea, Iulia Dumanska a reușit să îndepărteze suficiente baloane pentru ca Bianca Bazaliu să își pună pentru ultima oară în avantaj colegele. Ultimele 10 minute au fost transferate astfel sub zodia dramatismului total, dar aceleași mici diferențe la capitolul judecării fazelor neclare, au adus frustrarea în dreptul jucătoarelor îmbrăcate în albastru. Abia cu 250 de secunde înaintea concluziei, aruncarea de la șapte metri a Milenei Raičević a consfințit prima diferență de trei lungimi din întreaga seară. Iar, deși conaționalele noastre nu aveau să cedeze ușor, defensiva pe semicerc nu a fost suficientă cel puțin în opinia centralelor pentru ca întoarcerea scorului, necesară spre păstrarea șanselor.

Pe fondul contactului dintre Sonia Seraficeanu și Raičević din antepenultimul minut, entuziasmul din tribune s-a mai stins. Muntenegru a gestionat suficient de limpede ultimele secvențe, pentru ca rezultatul final să nu mai poată deveni defavorabil. Tabela a arătat 34 – 35, Cristina Neagu înscriind 9 dintre reușitele formației autohtone, la o ultimă prestație cu miză pe scena continentală, ajungând la borna fabuloasă amintită deja.

Deși ea, Sorina Tîrcă Grozav și celelalte colege și-au îmbunătățit nivelul de la un joc la altul, aducând echipa foarte aproape de un rezultat important și, totodată lăudabil, ținând seama de modul în care întreaga aventură a început la Skopje. Din păcate, drumul spre Slovenia nu va mai avea loc, întrucât orice șanse pentru calificarea din grupele principale au fost anulate înaintea confruntării cu Germania, închise într-o notă poate la fel de amară.Pe scurt, parcursul României de la Campionatul European din 2022 a arătat diferit față de cea mai mare parte a așteptărilor, în ciuda a doar două victorii reportate.

Între dezamăgire, extaz, autodepășire și competitivitate, spectacolul de pe semicerc a reaprins pasiunea în dreptul suporterilor, care au experimentat aceeași serpentină a sentimentelor. Protagonistele de pe parchet nu au fost deloc departe de fazele finale ale unui turneu ce nu duce categoric lipsa excepționalului.

Surse:

https://www.digisport.ro/handbal/romania-muntenegru-34-35-tricolorele-rateaza-calificarea-in-semifinalele-ehf-euro-2022-2039779