Majoritar într-o singură seară, impresia s-a schimbat după un cvartet al calificărilor în turul trei preliminar al UEFA Conference League, în care niciun joc nu s-a asemănat altuia.

Dacă CFR Cluj a avut marja viabilă de a trece linia de sosire fără a impresiona, CS Universitatea Craiova s-a străduit peste 150 de minute pentru a-și face destinul ușor. Însă, adevăratul dramatism s-a remarcat la București și în Slovenia. Împinsă chiar și pe teren propriu aproape de limită după ce a cedat prima manșă, FCSB și-a regăsit stăpânirea pentru a o depăși memorabil pe Saburtalo Tbilisi, prin două reușite târzii.

Imaginea ideală pentru actuala fază a competiției a fost desăvârșită la Ljubljana, unde în pofida unei manșe tur excelente, Sepsi a avut nevoie să depășească obstacolul penalty-urilor (netrecut în stagiunea anterioară), împotriva Olimpijei. 

Descrierea sportului încă suprem din țara noastră însumează mai mult ca oricând semne asupra amprentei profesionalismului. În aceeași măsură, pasiunea generală sugerează că speranțele nu vor dispărea niciodată complet, indiferent scăderii dovezilor. Imposibilitatea anumitor obiceiuri devenite clasice pentru orice națiune fotbalistică include păstrarea așteptărilor externe. După cum spuneam pentru tărâmul tricolor, contextul a devenit unul profund defavorabil, ținând seama de multiple variabile ce încă stau la bazele rădăcinii fotbalistice actuale. Întrebările se pun dacă țara noastră se mai poate apropia cumva de ele, atunci când contează.

Drept consecință, focusul se îndreaptă întotdeauna asupra dimensiunii continentale pe care echipele de tradiție sau cu ambiții noi, sunt nevoite să le adopte la începutul verii. După cum ar fi facil să bănuim, startul unei asemenea aventuri în iulie nu este cel mai bun, cu atât mai mult că doar 14 zile au fost suficiente pentru ca ruta competiției supreme să fie anulată. Totuși, posibilitățile, deși poate echivalente cu valoarea teoretic mai scăzută, rămân largi pentru cluburi. Iar, 2022 pare să ilustreze cea mai aglomerată călătorie recentă pe un singur front, asociat UEFA Conference League.

CFR – Inter d`Escaldes: Palida alinare venită fără convingere

Evident, am putea spune imediat că lucrurile nu ar trebui să stea într-o așa manieră, dacă lucrurile s-ar fi așezat sub lupa normalității, referindu-ne la multipla campioană en-titre a României. Însă, lecția rece învățată chiar la Cluj de trupa care s-a impus în ultimele cinci ediții ale Ligii I, este că nimic nu va fi decis, când tabela este strânsă, indiferent de nivelul valorii. Anularea opțiunii preliminare supreme a adus o doză enormă a dezamăgirii, tocmai din pricina manierei în care manșele cu Pyunik Erevan s-au desfășurat. Urmările lor sunt cu atât mai interesante cu cât formația din Armenia a realizat deja un pas uriaș spre a continua aventura în Liga Campionilor.

Indiferent cât de rapidă sau scurtă se va dovedi, posibilitatea unui duel cu Dudelange încă atârnă foarte greu pentru alb-vișinii din Ardeal. În continuare, atenția s-a mutat asupra unui nivel teoretic și mai scăzut, privind spre campioana Andorrei. Cu prima dispută în plină tensiune pe propriul teren, dispoziția s-a arătat mai bună pentru a prelua controlul într-o manieră suficient de clară împotriva lui Inter d`Escaldes. Precum se întâmplă de atâtea ori în jocurile de impact pe stadionul principal din Gruia, o lovitură de la 11 metri a declanșat o soartă clară a scorului.

După execuția a practicului debutant Jefté Bentancor, lucrurile au intrat, așadar, sub control, deși impresia artistică a rămas destul de departe de nivelul dorit în general. Dublarea avantajului a venit finalmente într-o partidă oficială, internă sau externă înaintea pauzei, drept care problema returului a devenit una pur teoretică. Printr-un rezultat de neprezentare în manșa întâi, dar și cu numeroase semne de slăbiciune în campionat, ar fi fost de apreciat drept posibil ca echipa lui Dan Petrescu să încerce un declic.

Deplasarea nedorită în micuțul stat dintre Spania și Franța nu a prezentat o imagine tocmai plăcută. Uluitor sau nu, gazdele s-au putut mândri cu diferite aspecte ale unui joc retur desfășurat miercuri. Mai întâi, Interul andorez a izbutit deschiderea scorului pe teren propriu, cu largul concurs al lui Cristi Bălgrădean. Cursa de revenire pe tabela returului nu a inspirat neapărat încredere, doar un al doilea penalty în dubla manșă, asigurând egalitatea.

Ulterior reușitei lui Ciprian Deac, ocaziile complimentate de multiplele eliminări din tabăra adversă nu a mai schimbat imaginea tabelei de pe Stadionul Comunal din Andorra de Vella. Cu 1 – 1 înregistrat pe teren străin, dar 4 – 1 la general, singurul aspect ce poate fi considerat literalmente pozitiv, a devenit calificarea pentru echipa clujeană aflată în prelungi căutări. Însă, pe de altă parte, respectiva bifare a avansării a fost singura de care orice simpatizant putea fi convins. Startul duelurilor clasice de joi a indicat  narațiune, mult mai complicată și evident mai competitivă. Acolo, celelalte echipe românești s-au implicat în realul maraton invocat mai devreme, raportându-ne la program.

Universitatea Craiova – Vllaznia: Primul pas al siguranței în Oltenia

Destinul a făcut ca disputa care a adus de departe cele mai puține emoții a venit din Bănie. Concluzia respectivă nu s-ar fi putut trage după primele trei reprize ale duelului dintre CS Universitatea Craiova și Vllaznia. Al doilea an la rând a consfințit o adversară inaugurală din Albania pentru formația olteană, însă dubla cu Laci s-a prezentat în circumstanțe mult mai tulburi. Și totuși, impresia partidei din deplasare a ilustrat aceeași presiune imensă spre obținerea unui succes care a fost scăpat săptămâna trecută, contra unei opoziții inferioare.

Pe noul Ion Oblemenco, cu plecarea de la 1 – 1, absolut nimic nu a fost consfințit, până la clipa unei execuții excepționale a lui Alexandru Mateiu. Anterior șutului său care a găsit vinclul din afara careului în minutul 58, jucătorul meciului rămăsese goalkeeperul Darko Bulatović. Punctul culminant al partidei a subliniat un fotbal și mai cursiv, dar dominator în reală măsură pentru elevii ghidați de László Balint. Șapte minute mai treceau de la deschiderea scorului, până când Raul Silva a dus la finalizare acțiune centrarea excelentă a lui Gustavo.

Trecerea în turul următor preliminar a fost asigurată, însă alb-albaștrii au căutat să impună diferența clară inclusiv pe tabelă, ultimul cuvânt revenindu-i lui Valerică Găman. Finalul puțin agitat al multiplei vicecampioane a fost categoric singurul al serii, Universitatea asigurându-și o viitoare confruntare cu Zorya Luhansk.

FCSB – Saburtalo: Entuziasmul renăscut cu dramatism și adrenalină

Poate că presiunea nu a putut fi mai mare pentru cealaltă echipă de pe teren propriu, în măsura FCSB. Debutul stagiunii a părut într-adevăr demoralizant cât a privit gruparea bucureșteană. Deși derby-ul contra Rapidului a reprezentat punctul final al aventurii pentru Toni Petrea, evoluția din turul cu Saburtalo Tblisi sugera o secvență negativă rarisimă. În majoritatea ocaziei respective, adversara din capitala Georgiei și-a demonstrat pofta mai înaltă spre o prestație superioară roș-albaștrilor.

Avantajul minim gruzin avea să fie testat din plin de efectivul condus de Nicolae Dică, pentru întâia oară din 2017 încoace. În fața unei Arene Naționale reaprinse la viață, de aproximativ 25.000 de susținători, doar nouă secunde puteau fi suficiente pentru o reușită. Chiar și astfel, energia publicului s-a manifestat vizibil pe gazon, punctul declinului fiind încă așteptat, precum a fost cazul și în Oltenia.

Lovitura de colț din minutul 44 l-a văzut în sfârșit pe Joyskim Dawa, spărgând gheața, după ce Florinel Coman și mai ales Ianis Stoica neconcretizând multiple oportunități imense. Golul cu capul al stoperului adus de la Botoșani a venit crucial înaintea pauzei, mai ales că în partea a doua insistențele mijlocașilor români l-au trimis pe Malcom Edjouma în postura de a puncta în premieră în tricoul bucureștean.

Chiar când totul părea sub control, admirabilii oponenți din Georgia au arătat cât de periculoși pot rămâne, când trebuie să forțeze. Nu doar că golul egalizator a venit rapid după o centrare înșelătoare în careul mic, însă ocaziile blocate eroic de Tornike Megrelishvili s-au întors temporar în favoarea lui Saburtalo. Finalizarea de clasă a lui Guram Goshteliani din minutul 79, facilitată printr-un contraatac pe măsură, a venit poate prea devreme pentru ca panica să se instaleze complet în tabăra FCSB.

Într-adevăr, la câteva zeci de secunde distanță, noul ei căpitan a găsit momentul ideal stopării unei secete ce ne purta înapoi spre penultimul duel european al său. Reușita cu capul realizată Florinel Coman din prezent a însemnat mai mult decât isprava contra lui Shakhter Karagandy, totul fiind pregătit pentru bucureșteni să stopeze dramatismul maxim înaintea prelungirilor.

O lovitură de pedeapsă impecabil transformată în minutul 87 de Risto Radunović a dus scorul general la un fabulos 4 – 3, conform desfășurării. Incredibil, dar adevărat, muntenegreanul nu mai punctase anterior vreodată într-o dispută din România. Concluzia a adus euforia pe Arena Națională, în ciuda eliminării aparent inutile a autorului acțiunii ce a rezultat în penalty-ul evocat, Andrei Cordea, catalizatorul unei atmosfere și mai tensionate, până la ultimul fluier. 

Sepsi – Olimpija Ljubljana: Ruleta destinului zâmbește revelației din Sfântu Gheorghe

Emoțiile nu s-au încheiat însă în Capitală pentru pasionați, un posibil tablou perfect așteptând deznodământul jocului care paradoxal a avut cel mai rapid start. Sepsi Sfântu Gheorghe a dorit ca a doua aventură europeană din istorie să nu se sfârșească în același mod precum în vara precedentă. O înfrângere dureroasă la loviturile de departajare, dar în fața unui oponent, în Spartak Târnava, care simbolizează relevanța, s-a consfințit atunci. Sorții actuali au părut o dată în plus defavorabilă, o nouă exponentă ex-iugoslavă apărând în calea jucătorilor lui Cristiano Bergodi.

Dar, pentru deținătoarea Cupei și a Supercupei României, Olimpija Ljubljana a reprezentat un real barometru. Forma de moment a grupării din Covasna a părut superioară oricărui alt adversar din proaspăta Superiligă a României, exprimarea rămânând promițătoare. Cu avântul oferit de publicul local, debutul turului nu a fost descurajant (subliniat de un gol primit în al patrulea minut), replica transilvănenilor sugerând mult entuziasm.

Neșansa s-a oprit pe noua arenă din Sfântu Gheorghe în prelungirile actului prim, deși lovitura de pedeapsă a lui Marius Ștefănescu a avut nevoie de o completare. Ulterior, superioritatea majorându-se, mai ales după ce formația slovenă a suferit eliminarea de la mijlocul reprizei secunde. Chiar și în condițiile unui nou penalty irosit de Alexandru Tudorie, rezultatul final dus la 3 – 1 a conferit o șansă uriașă pentru calificare. Totuși, vom vedea cum momentul subliniat putea să se transforme într-unul capital.

Era previzibil că cel mai valoros adversar al actualei faze va încerca cu toate resursele să întoarcă soarta dublei pe superba arenă națională a Sloveniei. Totuși, prima repriză a avut un punct imens de cotitură, prin uluitoarea ratare semnată de Cosmin Matei. Defensiva transilvăneană s-a prezentat inițial la un înalt nivel, până la pauză, în ciuda destulor absențe notabile.

Inclusiv după reluarea acțiunii propriu-zise, dinamica a arătat bine pentru Sepsi, dar după cum știm, o singură fază poate să destabilizeze orice balanță. Mario Kvesić a declanșat semnalul revenirii pentru ex-iugoslavi, iar peste doar alte 10 minute cu imense șanse, Aljaž Krefl a adus situația la egalitate, pe undeva contra cursului întregului duel. În continuare, evident, tonusul a acompaniat gazdele, care au căutat mai insistent reușita decisivă, în timpul regulamentar. Șansa notabilă pentru oaspeți a venit din partea lui Cristi Bărbuț, care nu l-a putut învinge pe goalkeeperul oponent.

Prelungirile au adus clar un plus din partea lotului care a jucat în play-out, raportat la sezonul precedent, presiunea crescând în dreptul gazdelor. Singura lor variantă viabilă a devenit trecerea către lovituri de departajare, anularea regulii golului în deplasare purtându-i pe covăsneni spre aceeași loterie înfruntată și în sezonul precedent. Marea diferență a fost că execuțiile vizitatorilor au venit foarte sigure la Ljubljana, Roland Niczuly nici măcar neavând nevoie să intervină direct.

Chiar prima și respectiv ultima încercare, semnate de Mustafa Nukić și Ivan Prtajin, nu au găsit cadrul porții târgumureșeanului. Drept consecință, Ion Gheorghe a încheiat conturile cu 4 – 2, iar Sepsi OSK a bifat în Slovenia un nou moment de neuitat în actualul start de sezon, deși suspansul a fost împins chiar la maximum, pentru eșecul foarte dulce.

Aspectul crucial, indiferent cât de puțin probabil ar fi fost pe fond moral, este cel al inventarului fotbalistic. Spre deosebirea sezonului 2021, acesta ne arată că speranțele pentru relevanță în UEFA Conference League pot fi mai importante, venite din patru direcții diferite, fiecare după propria scenă a jocului și scorului.

Surse:

https://www.digisport.ro/fotbal/conference-league/patru-din-patru-toate-echipele-din-romania-s-au-calificat-in-turul-trei-preliminar-din-conference-league-cu-cine-vor-juca-1823791