Până când întrecerea cu numărul doi din campania Motomondialului de Viteză s-a încheiat, un festival al precipitațiilor s-a stins în Indonezia.

Miguel Oliveira - aflat la a patra victorie din carieră – și KTM au beneficiat de cel mai inspirat start, lusitanul controlând apoi aproape în integralitate un Mare Premiu al clasei regine întârziat cu peste o oră, după o pauză echivalentă unui sfert de secol. 

Efortul de recuperare al lui Fabio Quartararo în spatele portughezului a fost suficient doar pentru poziția secundă, campionul mondial luându-i fața compatriotului său, Johann Zarco, în prima vizită pe cei 4.301 metri ai Circuitului Internațional din Mandalika.

***************

Pentru cei cărora adrenalina motoarelor le surâde din plin, săptămânile noii primăveri au extras argumente importante favorabile adrenalinei. Categoric, zodia motociclismului nu face niciodată excepție din a furniza spectacolul complet, nu doar dintr-o perspectivă estetică, ci și dintr-una a poveștilor rarisime. Cumva, în orice instanță cu potențial, deznodământul din șa găsește căi de a surprinde prin orice mijloace.

Din perspectiva protagoniștilor direct implicați campania cu numărul 73 a reperului cunoscut acum drept Moto GP, imprevizibilul a început să își pună permanent amprenta. Doar astfel putem explica desfășurări similare celei de la Losail, care a văzut probabil cel mai puțin anticipat învingător de etapă într-un debut de stagiune recent. Datorită unui triumf ce s-a materializat profund meritat, deși surprinzător, Enea Bastianini nu a înregistrat o presiune sporită pentru continuarea primei turnante stagionale.

O altă explicație viabilă, inclusiv pentru tânărul italian al echipei Gresini, s-a extras din faptul că runda secundă s-a desfășurat într-o națiune cu rădăcini pe două roți, nevizitată în întreaga carieră a lui Valentino Rossi la categoria mare. În fapt, caravana nu a înregistrat decât două călătorii anterioare în Indonezia, ai căror câștigători au fost Mick Doohan și Tadayuki Okada, ultimul în 1997.

Așadar, a fost nevoie de trecerea unui sfert de secol pentru ca un adevărat templu al Orientului Îndepărtat să își materializeze revenirea în calendar. Iar, pe un circuit precum este cel imaginat în Mandalika, nu ne puteam imagina mult control. Din fericire, temerile pentru materializarea primei runde asiatice, exceptând zona Golfului de la debutul pandemiei încoace, au fost înlăturate doar când reasfaltarea s-a completat, cu doar câteva zile înaintea primei sesiuni de antrenamente libere.

Pe o copertină complet nouă, informațiile adunate de piloți în testele lunii februarie au trebuit recalibrate, misiunea fiind foarte grea în a evidenția un favorit. Desigur, ca actori primordiali ai confruntării pentru ultimul titlu mondial, Pecco Bagnaia și Fabio Quartararo au beneficiat de suficientă motivație. Pentru laureatul francez, anularea unui demaraj stagional mai puțin convingător a părut mai probabilă, de vreme ce desfășurarea calificărilor i-a fost perfect favorabilă. Nefiind nevoit să treacă prin Q1, liderul Yamaha a izbutit să găsească cel mai rapid timp de sâmbătă și recordul pistei, la 1.31.067. Urmăritorii săi s-au dovedit atunci Jorge Martín și Johann Zarco, însă adevăratul obstacol avea să se arate realmente doar spre amiaza Marelui Premiu în sine.

Cunoscutele în privința climatului insular local sugerează că enormele reprize de ploaie nu sunt deloc neașteptate. Ca urmare, într-un scenariu perfect asemănător cu cel surprins la momentul concluziei Campionatului Mondial de Superbike, din toamna precedentă. O secvență de ploaie cum rar este dat să vedem în Europa, a decalat startul de clasă mare cu peste 75 de minute, perioadă în care și președintele Indoneziei a așteptat cu stoicism o ameliorare. Favorabil și pentru compatrioții săi ce au populat la maxim tribunele, condițiile s-au îmbunătățit suficient spre declanșarea acțiunii. În definitiv, cu tabloul schimbat în totalitate, absolut orice pilot ar fi putut surprinde încă de la start.

Încă de la începutul celor 20 de tururi Miguel Oliveira s-a detașat indubitabil în raport cu restul plutonului. Portughezul a țâșnit efectiv din linia a treia a grilei, primul viraj regăsindu-l pe a doua poziție. Jack Miller și Álex Rins au reacționat la fel de bine din spatele lui Fabio Quartararo, performanța de pole-position a francezului dovedindu-se într-adevăr neutralizată. Piloții ce excelează pe pista udă au încercat să se desprindă rapid, australianul formației de uzină Ducati fiind primul în postura de a forța.

Doar că, după doar câteva parcurgeri, principalul adversar cu numărul 88 pe motocicletă s-a arătat prea puternic pentru ca Miller să mai ofere o replică. Din respectivul moment, Miguel Oliveira și-a croit un avans suficient pentru ca atenția să se centreze asupra tuturor celorlalți concurenți. Astfel, locul secund a devenit o cheie a stabilității pe motocicletă, fiind categoric faptul că asfaltul nu are nicio șansă pentru trase uscate.

Interesant este că, deși mai mereu a arătat inconfortabil, precum în ultima cursă de casă, la Le Mans, campionul mondial în exercițiu a găsit zona de confort. Încercarea sa de a recupera terenul pierdut a dat roade, în condițiile în care ibericii au experimentat mari emoții. Dacă Pol Espargaró a avut șansa să rămână uimitor în șa – drept unic reprezentant Honda Repsol, ca urmare a incidentelor repetate suferite de Marc Márquez de-a lungul week-endului, Jorge Martín a înregistrat singurul incident major materializat al întrecerii indoneziene.

Fără urmăritor consistent, liderul plutonului a ilustrat că nu va avea imense emoții în a aduce KTM într-o postură nemaiîntâlnită în scurta istorie austriacă în motomondial. Motocicletele cu șasiu tubular nu conduseseră vreodată ierarhia echipelor, pentru a nu mai vorbi despre cea a constructorilor. Mulțumită și locului secund extras de Brad Binder în Qatar, formația lui Pit Beirer s-a văzut față în față cu istoria pe un circuit nou. Miguel Oliveira a părut să intre poate prea rapid în postura conservatoare, întrucât Fabio Quartararo și-a făcut loc dincolo de Jack Miller și Johann Zarco, începând să anuleze din ecartul extins de lusitan la patru secunde.   

Ambii piloți au gestionat perfect oficializarea unui nou podium la clasa supremă, însă revirimentul lui El Diablo nu a mai fost suficient pentru ca succesul unui adevărat simbol al națiunii lusitane să mai fie periclitat. O prestație absolut exemplară a celui plecat din poziția a șaptea a devenit echivalentă cu o victorie memorabilă, prima din istorie la Mandalika. Mulțumită unui alt final mai inspirat de cursă, Enea Bastianini a reușit să salveze patru puncte prin care să păstreze, în fața lui Brad Binder, șefia unei ierarhii generale uluitor de strânse.

Chiar dacă doar două runde au trecut din campania anului 2022, ideea primilor zece piloți încadrați în tot atâtea puncte înaintea revenirii în Argentina echivalează cu perspectiva unui nou sezon de excepție. Prima apariție din istoria clasei Moto GP în Indonezia a acoperit în totalitate zodia evocată, cu o duminică a intensității maxime pe ploaie, la Mandalika. Acolo, un succes la capătul a nouă luni de pauză, i-a readus zâmbetul după nenumărate dezamăgiri lui Miguel Oliveira.

* La categoria intermediară, după exact 50 de starturi, remarcatul dimineții, Somkiat Chantra, a rescris la rându-i istoria, devenind cei dintâi pilot thailandez care să se impună într-o rundă de Grand Prix, la 23 de ani.