Rezultatele excelente s-au îmbinat celor mai puțin așteptate în diferite probe. Însă istoria autohtonă a serii nipone de 22 iulie, s-a scris în jurul primei medaliate, Ana Maria Popescu - spadasina ce s-a regăsit la un punct de a completa un parcurs realmente perfect, în finala cedată după ultimul asalt, în fața lui Sun Yiwen.              

În toiul serii precedente al arhipelagului japonez, a doua ediție a Jocurilor Olimpice organizată la Tokyo a început cu o mare amprentă a unității. 206 delegații au luat parte la defilarea ce va rămâne imortalizată în istorie drept un festival al împlinirii, pe care spectatorii l-au putut privi doar de la distanță. Pe noua arenă capitolină dezvoltată chiar în scopul de a reprezenta templul celor cinci inele, România a pătruns din postura uneia dintre ultimele națiuni. În același timp, toți membrii prezenți la unica festivitate de vineri au fost conștienți că, odată cu încheierea ei, întregul focus se îndrepta asupra încercărilor propriu-zise.

Plecarea către medalii se realizează lent în unele cazuri. În schimb, alte probe sunt determinate chiar la capătul a câteva ore. Caruselul respectiv, deși aparent în contrast cu volumul imens al efortului de pregătire al atleților, cuprinde o parte integrantă a călătoriei olimpice, așteptată cu un entuziasm enorm, inclusiv pentru sportivii veniți din țara noastră. Prima zi formală de întreceri s-a dovedit una excepțional de densă. La capătul ei, emoțiile de neuitat s-au îmbinat cu trăirile maximului suspans, în 8 dintre cele 17 discipline cu implicări tricolore.

SCRIMA ȘI CEA DINTÂI MEDALIE

Aventura legendară a Anei Maria (Brânză) Popescu se oprește cu un pas înaintea împlinirii supreme

Pentru cei ce nu sunt familiarizați cu natura disciplinelor practicate pe planșă, efortul și concentrarea sunt planificate pentru a- atinge apogeul într-o singură zi, precum am evocat mai devreme. Astfel, un imens model al consistenței și perseverenței și-a putut împlini aspirația, spre a cincea sa campanie olimpică. Ana Maria Popescu a dăruit totul sportului său, care o răsplătise deja cu două distincții, dintre care una de aur, ca lider al formației României de spadă. După lunga pauză pandemică, experiența niponă a fost pregătită drept una a detașării, chiar dacă sportiva de mână stângă pătrundea pe scena Makuhari Messe din postura de lideră mondială. Prin urmare, atitudinea calmă, alături abordării defensive ideale, au purtat-o pe veterana spadasină fără emoții, până în careul de ași.

Între timp, parcursul temerar al lui Iulian Teodosiu se oprea în faza optimilor, la sabie.

Depășindu-le succesiv pe Kiria Tikanah (15 – 10), Se-ra Song (15 – 6), Julia Beljajeva (15 – 8), colega mai tânărului pretendent român și-a construit exemplar revanșa în fața unei alte sportive de top din Estonia, Katrina Lehis. Disputa controlată convingător până la final i-a asigurat charismaticei atlete ajunse la 36 de ani, prezența în a doua finală olimpică din carieră (și în același timp, o medalie). Prima a fost cedată tot pe tărâmul Asiei la Beijing, în 2008. Prezentul îi aducea Anei ca o ultimă exponentă a Chinei. Sun Yiwen s-a bucurat de un traseu similar până în finala mare, care a debutat într-o manieră excepțională prin tacticizarea ei. Niciuna dintre protagoniste nu a inițiat vreun atac în cele 60 de secunde inaugurale, drept care avertismentul cu cartonaș galben devenea inevitabil. Ulterior, primele două riposte defensive mergeau și pe tabelă în contul româncei. Replica promptă a oponentei sale i-a oferit acesteia avantajul, la capătul primei reprize.

A doua serie de trei minute o vedea pe sportiva noastră cu abordări mai directe, care au permis chiar o ușoară desprindere. Însă, de la 7 – 6 înaintea ultimelor asalturi, într-o dispută ce nu mai putea să se decidă la cota standard (de 15 puncte), orice deznodământ era posibil. Un nou lung pasaj de tatonare a văzut-o pe Yiwen apropiindu-se la 14 secunde de triumf. Totuși, șarja ofensivă a favoritei secunde împingea confruntarea pentru titlul suprem către egalitate și tușa priorității, cea decisivă.

Arma care a atins prima costumul advers a fost cea franceză direcționată de atleta din Asia. Astfel, în maniera unde dezamăgirea și dramatismul nu pot fi mai mari, Ana Maria Popescu a fost învinsă cu 11 – 10. Dincolo de imensa tristețe, vicecampioana spadei individuale feminine rămânea cu o evoluție generală remarcabilă și cu satisfacția argintie a plasării României în ierarhia medaliilor, încă din prima zi oficială de întreceri. 

Canotaj: Noi vești bune sosesc deasupra apei

Și tradiția vâslelor a reprezentat întotdeauna o bogată sursă a speranțelor pentru țara noastră. Așteptările importante fuseseră confirmate încă dinaintea Ceremoniei de deschidere. Succesele echipajelor feminine din seriile calificărilor au fost dublate între timp de prestația grupării masculine de dublu rame. Marius Cozmiuc și Ciprian Tudosa și-au dominat autoritar oponenții din cadrul primei manșe preliminare, stabilind a doua performanță cumulată: 6.33.86. Semifinalele sunt programate pe 27 iulie.

Tir sportiv: Infima diferență dintre glorie și amărăciune

Într-una dintre încercările preciziei absolute, fiecare moment se poate dovedit capital în construirea oportunităților. Pentru Laura Coman, singura tiristă clasică a României, auspiciile se arătau excelente, însă desfășurarea calificărilor în proba de 10 metri, pușcă cu aer comprimat, s-a dovedit dramatică. În ciuda unui efort grozav în rundele finale, fosta campioană mondială universitară nu a izbutit să recupereze deficitul etalat după încercarea secundă, notată la 103.3. Recuperarea a fost suficientă doar pentru ocuparea poziției a noua, prima sub linia accederii în finală. Diferența de jumătate de punct i-a negat bucureștencei imensa oportunitate de a atrage o primă medalie olimpică.

Baschet 3 x 3: Start neîncrezător la panou

În Parcul Aomi, una dintre competițiile așteptate cu interes important, atât de comunitatea internațională, cât și de pasionații din țara noastră, a demarat profund neașteptat. Selecționata României pleca având postura unei imense favorite în cadrul grupei I formate din opt combatante. Totuși, replica se aștepta a fi acerbă din partea primelor oponente, venite chiar de pe tărâm asiatic. Contra Chinei, mai întâi, ritmul a fost găsit foarte greu în secvențele inaugurale, echipa tricoloră fiind serios dominată. Formatul de Primul la 20 nu oferă multe posibilități de anulare a unui start mai slab. Povestea primei partide s-a repetat frustrant și în disputa contra țării gazdă. Două înfrângeri dureroase (jucătoarele noastre fiind conduse în permanență) cu 8 – 20 și 11 – 21, complică mult ecuația accederii directe spre semifinale. Astfel, înfruntările duminicale, în compania Italiei, devin cruciale.   

Ciclism: Onorarea unei misiuni nobile

Eduard Grosu rămâne fără îndoială cel mai de seamă reprezentant al anduranței absolute pe șosea, aflată mereu în căutarea recordurilor, nu numai în Marile Tururi, dar și în rarisima întrecere olimpică. În cadrul cursei desfășurate, pe care rutierul român nu a încheiat-o, în Musashinonomori Park, columbianul Richard Carapaz s-a impus, devansându-i în sprintul final pe Wout van Aert și Tadej Pogačar, oprind cronometrul după 6 ore 5 minute și 26 de secunde.

Gimnastică: Aspirațiile a două decenii rămân intangibile în ultima tentativă

Evoluțiile în adevăratul templu al medaliilor pentru România au început rapid, însă veștile din cadrul turnirului masculin nu au fost cele mai grozave. Veteranul individual absolut al gimnasticii, la vârsta de 40 de ani, Marian Drăgulescu țintea prezența în finala care să-i ofere o nouă șansă spre podiumul olimpic, ratat pentru sutimi de punct la Rio. Din nefericire, prima încercare din cadrul subdiviziunii I la sărituri a fost una nereușită, astfel că înscrierea oficială cu numărul cinci la Jocurile Olimpice se va solda fără șanse pentru distincții, în cazul probei favorite. Ulterior, s-a confirmat că acea reprezentație va fi și ultima a unei cariere de excepție. 

Tenis de masă: Primele dueluri adjudecate spre fazele finale

Tokyo Metropolitan Gymnasium conturează, de asemenea tabloul unde artizanii paletelor își demonstrează abilitățile. În cazul țării noastre, o activitate la masă care acoperă fiecare probă pusă la dispoziție a avut debut foarte interesant. Deși nu au fost cotați pe hârtie cu una dintre primele șanse în cadrul tabloului de dublu mixt, inclus în premieră ca parte a programului olimpic, Ovidiu Ionescu și Bernadette Szőcs și-au arătat potențialul. Întâlnind o pereche slovacă redutabilă, formată din Ľubomír Pištej și Ľubomír Pištej, tandemul român a arătat multă dezinvoltură, cedând doar un singur set. În afara acelei manșe terțe foarte echilibrate, capii de serie cu numărul nouă au controlat cu succes partida, pregătindu-se pentru provocarea favoriților principali în faza optimilor de finală: Xu Xin și Liu Shiwen. Ulterior, în runda inaugurală a întrecerii de simplu, Ovidiu Ionescu l-a depășit tot cu 4 seturi la 1 pe Chris Yan.

Tenis: Bătălii titanice pe hardul olimpic încheiate cu victorii de excepție

Într-o zi cu o imensă densitate de jocuri în toate secțiunile, în care printre altele, Marin Čilić a avut nevoie de 11 mingi de meci pentru a accede în turul secund de simplu masculin, acțiunea a fost intensă și pentru reprezentantele tricolorului. Mai întâi, Monica Niculescu și Raluca Olaru erau pregătite să reia un parteneriat de succes, însă misiunea se prezenta extrem de dificilă. Celebrele surori Chan, exponente ale Taiwanului, au părut să își expună clar dominația în prima jumătate a setului I. Fiind obligate să revină serios în cadrul său, româncele și-au ridicat mult cadența, declanșând o serie de patru jocuri ce le-a adus întâietatea. Un act secund început la fel de promițător a fost răsturnat complet în favoarea capilor de serie cu numărul 5. Deși jocul a părut să scadă în nivel, mai ales din partea Ralucăi Olaru, dar, chiar și în urma unei manșe cedate la 1, varianta super tie-break-ului a stat mereu la îndemână. Intervenții excepționale la fileu și o determinare pe măsură, Monica Niculescu și partenera ei au reușit să îl închidă cu 10 – 6, parafând un succes de mare calibru.

În timp ce Ana Maria Popescu asigura medalia primă, rămasă din al doilea cel mai prețios metal, o altă reprezentantă individuală își desfășura deja propria bătălie pe terenul 9 al complexului tenisistic din Tokyo. Mihaela Buzărnescu a înfruntat-o pe Alison Riske într-o dispută ce a devenit definiția tenisului de uzură. Nereușind să-și mențină avantajul timpuriu al unui break, o altă stângace a cedat după un tie-break complet dezechilibrat primul set. Al doilea act a avut o desfășurare relativ similară, însă românca a găsit resursele interioare pentru a juca mai liniștit. La capătul a mai bine de două ore în prealabil, manșa decisivă a avut destule răsturnări de situație, în condițiile complexe de imunitate. Tabela a rămas în permanență de partea Mihaelei, care închidea ultima dispută a zilei cu 6 – 7 (0) ; 7 – 5 ; 6 – 4 înainte ca dramatismul de pe planșă să atingă punctul maxim.

Privind latura pozitivă a aspectelor ce au compus prima zi formală a Jocurilor Olimpice, nivelul așteptărilor a fost deja întâmpinat în multiple instanțe mult anticipate. Din nefericire, amărăciunea va rămâne resimțită pe scena scrimei, acolo unde literalmente un singur atac a constituit diferența dintre un titlu al încununării absolute și medalia de argint, obținută de Ana Maria Popescu, cea care deschide zestrea României la Tokyo 2020.