Glință și incursiunea către prima medalie europeană de aur din istoria natației masculine românești
Dintre disciplinele clasice olimpice în care apa domină – indiferent că luăm în calcul binecunoscutul trecut revigorat al canotajului ori alte sporturi – grandoarea lor nu s-a disipat. Dacă încercăm o conexiune cu parcurgerea unui lung drum de cel puțin patru ani către gloria absolută, vom remarca cum natația ilustrează o încercare grea. În perioade obișnuite, nenumărate competiții de pregătire sunt constant parcurse, până la apogeele continentale, mondiale sau olimpice.
Cu un blazon bine dezvoltat în perioada contemporană feminină, țara noastră se remarca prin exponente valoroase. Însă, evoluția băieților s-a arătat lentă, ținând cont de gradul competițiilor avansate. Treptat, ameliorarea a devenit evidentă, iar momentele vârfului sunt datorate unui lung proces de căutări.
Ascensiunea din bazin a cunoscut, așadar, multe clipe sinusoidale pentru loturile generale de seniori ale României. În secolul prezent, câteva nume s-au afirmat la un nivel înalt, realizând trecerea cu succes de la probele destinate juniorilor către cele ale seniorilor. Răzvan Florea (singurul fost medaliat într-o întrecere olimpică) și Nobert Trandafir sunt doi dintre performerii trecutului recent. Ascensiunea unui nou protagonist din Pitești s-a arătat la fel de impresionantă. Pornind cu ținte mici, el a urcat nivelul așteptărilor.
Ca orice împătimit al apei, Robert Glință și-a început drumul către o carieră profesionistă de la o vârstă fragedă, însă optimă pentru implicarea în performanță. Atunci, un tânăr de nouă ani impresiona prin capacitatea sa de adaptare, fiind propus pentru integrarea în loturile de pregătire oficială sub supravegherea lui Viorel Ciobanu, antrenorul din 2006 al structurii CSM Pitești (după cum confirma Sport.ro cu cinci ani în urmă). Așadar, remarcăm cum ascensiunile grozave au un început aparent simplist. De atunci, incursiunea plecată strict din dorința deprinderii unei aptitudini a urcat treptat, dar sigur către noi culmi. Dominând majoritar activitatea fiecărei grupe de vârstă, primele recorduri naționale soseau încă din 2011. Probele erau abordate pentru majoritatea gamei de înot în interior, care include, bineînțeles, stilul liber, fluture, bras, mixt și spate.
Ultima referire a devenit cea către care atenția urma să crească negreșit, inclusiv la barometrele internaționale. Preluând analiza carierei sale dincolo de hotarele Piteștiului sau ulterior, a Maramureșului, drumul începea la fel de promițător, orientându-ne spre comparații de elită. În Singapore, la prima ediție a Campionatelor Mondiale de Juniori la care a avut eligibilitatea de a participa, Robert s-a impus în finală stabilind și recordul competiției asiatice în proba de 100 de metri spate, oprind cronometrul la 54 de secunde și 34 de sutimi.
Medalia de aur acontată era prima pentru țara noastră după o lungă perioadă de pauză, referindu-ne la tinerii atleți. În mod evident, la seniori, România încă aștepta un triumf indiferent de natura lui din partea unui membru al delegației masculine. Momentul consumat în complexul celebrului oraș stat singaporez conferea în mod automat speranțe pentru imediatele Jocuri Olimpice din 2016, ce se apropiau la Rio de Janeiro. Sportivul din Pitești își obținea prezența pe tărâm brazilian și nu avea de gând să renunțe la ea, chiar și în delicatele circumstanțe de natură sanitară, întâlnite atunci.
Mai mult decât atât, în cadrul aceleiași probe (100 m spate) el izbutea să-și facă debutul pe cea mai înaltă scenă, depășind manșele de calificare, prin noi repere tricolore rămase evident oficiale.
Îmbunătățirea mărcii naționale era marcată în proba semifinală, odată cu timpul de 53,34, suficient pentru accesul printre cei mai valoroși opt membri ai specialității. Deși a încheiat cursa pentru medalii cu ultima performanță, situată la peste o secundă și jumătate față de Ryan Murphy, noul campion și autor al unui record olimpic, Glință se dovedea una dintre figurile tinere pe care atenția trebuia să rămână, în cadrul natației masculine. Pregătirea unei noi campanii supreme începea imediat după momentul plecări din America de Sud. La fel ca în situațiile identificate în gimnastică și canotaj, două discipline în care România oferea momente constanțe de excelență, parcursul unui ciclu de minimum patru ani conține numeroase momente de cumpănă, dublate de competiții pe măsura presiunii importante.
Prima oprire
majoră era vizibilă în Scandinavia, prin startul turnirului european în bazin scurt (cu dimensiuni înjumătățite ale alergării). Copenhaga era pregătită să semnalizeze un nou moment de referință al unui atlet aflat încă înaintea unei maturizări depline. Îmbunătățind încă o dată, reperele masculine absolute în categoria respectivă, el își crea drum fără dificultăți către manșa decisivă. Tensiunea nu l-a putut copleși, în încercarea centenară a stilului spate, singura probă pentru care el obținuse prezența în finală.
Încheind cursa în urma lui Kliment Kolesnikov și a lui Simone Sabbioni (în ciuda coborârii cu o sutime sub bariera celor 50 de secunde, noua performanță națională de vârf), argeșeanul își trecea în cont o primă distincție majoră la nivel de seniori. Dacă trecutul ne obișnuia cu repere de excepție, atinse în principal de Camelia Potec, drept simbol al natației feminine, așteptările creșteau constructiv și asupra unui membru de excelență din selecționata masculină. Următoarea treaptă era văzută peste un alt sezon competițional.
Apogeul lui era întâlnit la Glasgow, acolo unde Robert Glință se pregătea de ultimul debut al carierei la nivel continental. Campionatele Europene în bazin scurt i-au adunat pe înotătorii de elită în Scoția, miza fiind, într-adevăr, una cu totul deosebită pentru natația din România. Aflați printre realii favoriți pentru ocuparea unei poziții pe podium, nu numai la 100 de metri, ci și la 50 în proba favorită, de spate, românul se ridica la înălțimea momentului. Mai întâi, în cursa care impune doar o singură parcurgere a bazinului de coordonate normale, adjudecarea seriei semifinale îi deschidea o oportunitate imensă, de care avea să profite la maximum.
Același fenomenal rus Kliment Kolesnikov se dovedea de neînvins pe cei 50 de metri, încheiați cu un nou record mondial, de exact 24 de secunde. La peste cinci zecimi în spate, panoul era atins de reprezentantul piteștean care își trecea în cont medalia de argint, impunându-și un nou obiectiv. Realizarea unei duble distincții se dovedea tangibilă și la 100 de metri spate. Diferența între o medalie de bronz și amarul loc al patrulea s-a tradus în doar șapte sutimi de secundă (în favoarea grecului Apostolos Christou).
Singura distincție adjudecată la Glasgow era îndulcită în vara următoare. Capitala scoțiană prelua ștafeta de la cea daneză în organizarea întâlnirilor continentale în bazin scurt. Atunci în 2019, Glință, calificat fără dubiu pentru a doua ediție succesivă de Jocuri Olimpice, aconta poziția a treia la 100 de metri spate. Obiectivul final părea tot mai aproape, excursia către Tokyo urmând a fi precedată la nivel reprezentativ de o vizită la Budapesta a Campionatelor Europene acvatice.
Din nefericire, contextul pandemic deja inseparabil de sportul și societatea contemporane a schimbat radical planificarea înotătorilor, care au fost nevoiți să aștepte mai bine de un an pentru a merge în Ungaria. Desigur, țintele rămâneau aceleași, în mod categoric. Precum se întâmplase în fiecare dintre ocaziile anterioare, Robert Glință viza clasări înalte la probele scurte ale stilului spate.
Mai întâi, pentru încercarea celor 50 de metri, emoțiile nu au existat în privința accederii către semifinale. Dintre toate cele șapte serii ale calificărilor, un singur timp a fost superior românului, Kliment Kolesnikov dominând din nou orice opoziție, încheindu-și manșa cu un avans de peste trei zecimi față de al doilea timp general.
Situația principalilor pioni ai luptei pentru medalii nu avea să se schimbe nici în după-amiaza de miercuri. După o semifinală primă mult mai lentă, pentru care doar un singur alt concurent în afara câștigătorului Robert Gliță, se califica în finală, rusul de doar 20 de ani stabilea un nou record mondial în manșa secundă.
Cronometrul era stopat pentru prima dată în istorie la sub 24 de secunde, iar confruntarea decisivă avea de departe un favorit cert. Bifând cea mai bună plonjare în apă și în cadrul întrecerii finale, Kolesnikov mai găsea resurse de a-și îmbunătăți propria marcă. Încheind procedura în 23,89 secunde, el zburda realmente către titlul european. În spatele său, bătălia acerbă pentru celelalte două poziții de pe podium se isca între trei combatanți. Sportivul român, plecat de pe culoarul 4 îi devansa in-extremis pe Hugo González și Apostolos Christou. Diferența dintre medaliile de argint și bronz a reprezentat-o cinci sutimi de secundă. Practic, ultima deschidere de braț către spate a fost cea care făcea diferența în favoarea piteșteanului.
Urcând din nou pe podiumul continental, părea că Robert atinsese maximul rațional posibil. Însă, proba de 100 de metri spate, ultima lui șansă pentru mult râvnitul titlu, avea să aducă o întorsătură imensă. După ce surprizele nu au apărut în manșele de calificare, semifinalele aduceau un moment de cotitură. Reprezentantul nostru sosea al doilea în manșa secundă, printr-un nou record național, îmbunătățit la 52,97. La capătul ierarhiei, se regăsea uluitor Kliment Kolesnikov.
După o dimineață imbatabilă în care își învingea orice adversar cu aproape o secundă, tânărul moscovit avea parte de cea mai slabă manșă a carierei, pe care o încheia ultimul. Brusc, oportunitatea istorică pentru natația masculină română devenea acum tangibilă în interiorul Danube Arena. Exercițiul său preferat aducea șansa de a-și înscrie definitiv numele în istoria înotului european.
Plonjarea finală în apă a survenit de pe culoarul al treilea, iar startul era valid tuturor finaliștilor. Cel care părea să-și creeze întâietatea la finalul primei lungimi a bazinului se dovedea elenul Apostolos Christou. El se detașa după primii 50 de metri la peste o treime de secundă în fața lui Robert. Întoarcerea nu a fost la fel de bine gestionată din partea elenului, care lăsa oportunitatea contracandidaților săi. Deja în mijlocul traversării, liderul era imposibil de remarcat întrucât patru pretendenți erau practic sincronizați în rotația brațelor. Dintre ei, piteșteanul de 24 de ani părea într-adevăr să poată găsi un plus decisiv.
Doar cronometrul atingerii panoului putea să edifice situația unei finale ce a conturat echilibrul suprem în natație. Robert Glință era creditat cu primul timp, de 52,88 de secunde, un record național echivalent cu o clipă de aur. Hugo González sosea la doar două sutimi întârziere (52.90), iar poziția a treia era acordată lui Yohann Ndoye Brouard și Apostolos Christou, creditați cu timpul simultan de 52.97).
Camelia Potec era responsabilă pentru ultima medalia absolută la înot, care data din 2004, la proba de 200 de metri liber, din capitala Spaniei. La peste 17 ani distanță, putem puncta cea dintâi aur al băieților din istoria unui Campionat European. Absolut fiecare pendulare de la Budapesta a făcut diferența între bucuria deplină și cea parțială.
Astfel, cu trei luni înaintea debutului caravanei olimpice de la Tokyo, motivele de încântare și speranță sunt mai ridicate ca niciodată în disciplina înotului. Acolo, un tânăr și-a șlefuit mult traiectoria, până când maturizarea i-a adus o după-amiază de referință pentru întreg sportul din România lui Robert Gliță.
Surse:
https://www.gsp.ro/sporturi/altele/robert-glinta-aur-european-in-proba-de-100-m-spate-632267.html
Comentarii