Pentru România, așteptările nu se prezentau tocmai ridicate le turneul din metropola principală a Qatarului, după două înfrângeri frustrante în urma unor partide deosebit de lungi pentru Mihaela Buzărnescu și Irina Bara și retragerea celei mai valoroase atlete autohtone, Simona Halep.

Totuși, nu puține persoane avizate tind să reamintească faptul că proba de dublu își regăsește propria fascinație, chiar dacă mediatizarea ei nu echivala cu încercările individuale. Desigur, pătrunzând mai atent în interiorul specialității respective, reprezentarea tricoloră este una foarte bogată, în majoritatea ipostazelor. Excepția nu era reprezentată de turnirul din Doha care pregătea multe surprize realmente plăcute.

Numărându-se printre principalele figuri asociate cu nonconformismul pozitiv într-un sport dedicat parcă tot mai mult forței, Monica Niculescu plănuia să reînnoade rutina bucuriei prin a rămâne competitivă. Începând stagiunea curentă în căutarea ritmului, sportiva născută la Slatina, dar rezidentă în București, a părăsit relativ rapid tablourile de concurs asociate cu seria australă, urmând să revină ceva mai aproape de un program obișnuit. Recunoscută drept o dublistă desăvârșită pe tot parcursul consistentei sale cariere, motivația succesului părea să se îndrepte primordial către respectiva fațetă a sportului alb. Regăsindu-se în prezent printre primele 60 de atlete ale ierarhiei circuitului feminin de specialitate, ea urmărea omogenitatea, dar și o dispoziție plăcută în a evolua alături de partenere remarcabile. Deseori, eleva lui Călin Ciorbagiu își sortează neregulat formațiile, care au inclus multe conaționale cu o experiență mai mult sau mai puțin îndelungată în jocul conlucrării și încrederii reciproce. Dacă în cadrul cursei pentru distincțiile Phillip Island, cea mai recentă competiție la care a luat parte, colegă i-a fost tânăra Yang Zhaoxuan, Niculescu a fost acompaniată în Asia vestică de o sportivă mult mai bine recunoscută la nivel. 

Jelena Ostapenko se regăsește, la rândul ei într-o perioadă de lungi căutări. Exponenta care a cunoscut gloria supremă pentru Letonia la nivelul zgurii pariziene în 2017 a întâmpinat luni consecutive ale fluctuațiilor în propriul joc. O ultimă dovadă la simplu ar fi oferită prin participarea ei în Qatar, care a văzut-o depășind-o de manieră spectaculoasă pe Kiki Bertens. Ulterior, succesul contra olandezei era neutralizat printr-o înfrângere greu de contestat în fața Jessicăi Pegula în turul secund. Totuși, precum a fost remarcat în ultimele sezoane, raza de interes a tinerei baltice s-a extins serios și către ramura dublismului. Pentru a ilustra perspectiva respectivă, internaționalele qatareze reprezintă o dovadă elocventă a progresului său.

În 2019, ea avansa alături de Veronika Kudermetova până în penultimul act. Apoi, ediția precedentă de la Doha îi aducea o prezență în finală, acompaniată fiind de către Gabriela Dabrovski. Mai recent, exuberanta tenismenă din zona baltică atinsese sferturile de finală ale Openului Australian. Prezentul îi propunea Jelenei o coechipieră cu o experiență superioară față de sportivele menționate din Rusia și Canada.

Monica Niculescu i-a mai fost alături letonei și în ipostaze precedente, potențialul unui parcurs consistent înfiripându-se foarte rapid. Deși neclasate pe lista capilor de serie din pricina clasamentului insuficient de solid, cele două au arătat o formă excelentă de la începutul săptămânii. Singura tricoloră de pe tablourile principale din cadrul Qatar Open – în condițiile anunțului prematur al  Simonei Halep din competiția individuală – ajungea foarte încrezătoare în faza ultimelor opt perechi. Monica și Jelena le-au depășit inclusiv pe favoritele cu numărul 3 (niponele Shuko Aoyama și Ena Shibahara) pentru accederea către semifinale, fază pe care fosta învigătoare a Openului Francez o atingea în a treia ocazie succesivă.

Fără a suferi pierderea vreun set până la întâlnirea după-amiezii de joi, tandemul româno-baltic înfrunta provocare mult mai mare, în a înfrunta un parteneriat care a redefinit tenisul dublist în Cehia. Kateřina Siniaková și Barbora Krejčíková au dezvoltat o legătură deosebită pe terenurile de tenis, indiferent de suprafața aleasă. Cele două titluri de Mare Șlem adjudecate le-au oferit platforma ocupării îndelungate a numărului 1 mondial în ierarhia pe echipe. Încercând să se reapropie treptat de acel statut, începând complicat traseul din deșertul arabic prin două înfruntări ce au avut nevoie de supertie-break. Împotriva Jelenei Ostapenko și Monicăi Niculescu, așteptările erau asemănătoare, într-un duel de mare intensitate. De asemenea, miza era de-a dreptul importantă, mai ales pentru tenismenele ierarhizate mult inferior favoritelor. În același timp, etalând o dispoziție remarcabilă, formația a două filozofii tenisistice relativ opuse, putea spera la un rezultat pe măsura nivelului ilustrat în fazele precedente. 

Primul set al semifinalei secunde denota la Doha multă tensiune de ambele părți ale fileului. În pofida unui asemenea context, sportiva ce a arătat cele mai mari vulnerabilități la serviciu a fost multipla finalistă în competiții majore. Românca era prima care nu și-a putut menține propriul interval de lansare. Replica echipei plecate cu șansa a doua nu a întârziat deloc, echilibrul fiind temporar restabilit. Favoritele principale întâmpinau reale dificultăți de a perfora variația adversă, adusă de forța lui Ostapenko și de răbdarea tactică a jucătoarei noastre. Cum imprevizibilul pare să devină o constantă a probei de dublu, orice desfășurare părea să rămână viabilă, deși sportivele din Cehia își arătau treptat omogenitatea și calitatea duală. Seria pozitivă a lor se extindea ulterior fără ca diferența de pe terenul A din cadrul generosului complex Khalifa să fie una majoră. Chiar și astfel atletele de top sunt obișnuite să depășească rapid clipele mai puțin reușite. Cehoaicele au fost capabile să se desprindă și să ducă manșa inaugurală cu bine la capăt înainte ca ea să se complice, profitând de noi vulnerabilități ale adversarelor, de la primire. Misiunea părea să se complice serios pentru outsidere. însă complexitatea probei pe echipe echivala cu ideea că niciun interval nu va semăna completamente cu cel precedent. Aspectul amintit urma să se vadă, chiar dacă ocupantele pozițiilor 7 și 8 în ierarhia dublistă provizorie păstrau aplombul.

Segmentul secund debuta sub semnul echilibrului. Favoritele duelului păreau să poată orchestra desprinderea hotărâtoare. Siniaková și Krejčíková reușeau să triumfe din nou pe serviciul oponentelor, care însă arătau disponibilitatea de a profita de orice oportunitate ce se putea ivi, într-o dispută cu multe schimburi lungi. Pentru a doua oară formația româno-letonă a oferit o replică imediată, recuperând la retur terenul cedat inițial după un joc foarte lung. Pe măsură ce pătrundeam în jumătatea finală a segmentului, nivelul încrederii Monicăi Niculescu a crescut simțitor. Câștigându-și finalmente serviciile cu o mai mare ușurință, ea și-a pus în aplicare binecunoscutul forehand cu efect tăiat pentru a-și facilita avansări la fileu. Concomitent, erorile începeau să apară de o manieră neașteptată pentru perechea laureată atât la Roland Garros cât și la Wimbledon, în aceeași campanie 2018. 

Atât presiunea adversă, cât și cea interioară începea să se arate constant la capitolul execuțiilor aparent simple. Drept rezultat, oponentele în vârstă de 23 și 33 de ani au beneficiat de șansa revenirii la timona întâlnirii semifinale. Prin cea dintâi șansă, Ostapenko asigura (printr-un as) lăudabil un ecart pe care nu l-a mai cedat ulterior. Obiectivul principal de trimitere a disputei în tie-break-ul hotărâtor, disputat în formatul obișnuit era atins. Reamintind o constantă a săptămânii pentru cehoaice, cele două depășiseră ambele situații ale jocului decisiv în care s-au regăsit în prealabil la Doha. Privind la polul opus, ocupantele locurilor 21 și respectiv 52 ale clasamentului WTA de dublu nu avuseseră nevoie să treacă prin faza ultimativă întâlnită la egalitatea de seturi.

Precum aminteam și ceva mai devreme, în ipostazele întâlnite doar în cadrul jocurilor disputate de patru atleți ori atlete, orice deznodământ se putea altera în preț de câteva zeci de secunde. Înfruntările marcate de super tie-break puteau decurge dincolo de convenționalul ierarhic. În cazul de față, un laitmotiv al întâlnirii spre care ne-am concentrat urma a fi validat din plin. Eficiența efectivă a punctelor disputate la serviciu se regăsea la cote scăzute. În pofida unei garnituri de tenismene specializate fără îndoială cu proba de dublu, vulnerabilitățile unei lovituri de bază puteau costa serios ambele perechi. Tensiunea se simțea și la nivel vocal întrucât miza finalei atârna tot mai greu. Krejčíková și Siniaková nu au înregistrat deloc succes în tentativele de a desprinde pe tabelă. Orice avantaj a fost pe rând neutralizat de o echipă ce arăta reziliența necesară unui moment precum cel descris. Atât la primul schimb de teren cât și la al doilea, egalitatea persista, deși o serie improbabilă a minibreak-urilor se găsea în plină desfășurare. Fiecare tandem a ratat șansele în a le consolida în spatele serviciului. 

În cele din urmă, după ce au câștigat la retur punctele paisprezece și cincisprezece, dublele campioane în turneele majore puteau închide încleștarea în favoarea lor. Realizându-și gravitatea propriilor erori, Jelena Ostapenko nu s-a mai lăsat influențată negativ de clipa echilibrului. De la scorul de 7-8, letona a demonstrat de ce a atins cele mai mari înălțimi în jocul de simplu, dintre cele patru protagoniste de pe Arena A. Prin forță pură și precizie, fosta campioană de la Roland Garros a destabilizat așezarea adversă, ghidând următoarele două schimburi către parteneriatul său, în detrimentul Barborei Krejčíková.

Apoi, în urma a nouă puncte consecutive adjudecate împotriva serviciului, Jelena a trimis un balon ce s-a intersectat agonizant cu mediana careului. Un nou serviciu impecabil al balticei venit așadar, la prima șansă de meci a unei înfruntări fascinante, era confirmat de către sistemul Hawk Eye.

Suspansul a lăsat loc ușurării pentru impresionanta sportivă născută la Riga. Alături de Monica Niculescu ea va ținti un al patrulea titlu de dublu al carierei. Românca îl va viza, în schimb, pe cel de-al zecelea. Înfrângerea favoritelor primordiale cu 2-6; 6-3; 10-8, echivala cu întâlnirea în finală a echipei cotate cu șansa a doua în Qatar, formată din olandeza Demi Schuurs și reprezentanta Statelor Unite Nicole Melichar.

Una dintre zilele reprezentative ale parteneriatului dintre Jelena Ostapenko și Monica Niculescu a fost completată la Doha. Pentru reprezentanta României, un prim titlu de dublu după peste 25 de luni poate semnifica, în cele din urmă, un start apropiat de ideal pentru stagiune 2021. Până atunci, victoria remarcabilă înregistrată joi denotă că probele conlucrării pe terenurile de tenis rezervă mereu aspecte mai puțin anticipate.