Partida de referință a începutului de lună octombrie din perspectiva notorietății în fotbalul românesc a adus multe conotații remarcabile la Hamburg. O reprezentativă de seniori fără gol încasat în ultimele trei confruntări ale preliminariilor Campionatului Mondial din Qatar, a avut parte de un debut fulgerător de joc în fața unei susțineri minunate chiar din tribunele Volksparkstadion.

Ianis Hagi a fost autorul unei șarje magistrale, echivalentă cu al doilea său gol în tricoul de seniorii, care a menținut formația lui Mirel Rădoi în avantaj pentru întreaga primă repriză. După reluare, inspirația lui Serge Gnabry a neutralizat o prestație defensivă lăudabilă a tricolorilor, învinși apoi de reușita lui Thomas Müller.

În pofida unei noi înfrângeri suferită doar la limită contra Germaniei, naționala mare a revenit pe poziția a patra în Grupa J, distanța față de locul secund rămânând minimală înaintea duelului cu Armenia, ca urmare a celorlalte rezultate ale serii.       

Asemenea unor scenarii ce tind să pătrundă în oricare disciplină, drumul spre prosperitatea sportivă crește în dificultate. Pentru atingerea obiectivelor, este nevoie de multă adaptabilitate, dar și destulă șansă pentru materializarea secvențelor pivotale. Resursele vizează menținerea nivelului permanent al conectării, atât din perspectiva intrinsecă, cât și din cea exterioară. De asemenea, elementele indispensabile ilustrează și coeziunea unui colectiv pregătit să înfrunte orice circumstanțe. Sarcinile considerate alteori, în vremuri ce se îndepărtează, drept simple, se dovedesc dificile.             

Una dintre misiunile care nu pare să își găsească finalizarea dorită, este cea a readucerii fotbalului la un nivel al relevanței. Deși la prima vedere, afirmația respectivă va părea dură, realitatea transmite o asemenea imagine, realele excepții fiind bifate majoritar la nivelele inferioare seniorilor ori în cadrele feminine, aflate pe un vizibil trend ascendent. Modulul reprezentativ nu se ridică încă nici pe departe la standardele asociate trecutului, precum nici dispunerea potențialului de club nu o mai face, într-o bună măsură. Dar, realele întrebări, dar și speranțe, au fost expuse pentru o reprezentantă principală inter-țări care încă se regăsește în căutarea țelului neatins în actualul secol dintr-un total de cinci încercări, aceea de a accede în cadrul competiției absolute.

Încă din urma clipei extragerii efectuate la Zürich, oportunitatea echipei naționale masculine de fotbal s-a alimentat, chiar dacă eforturile întocmirii unui nucleu evident încă stăteau la îndoială. Dezvoltarea grupelor de calificare ale primei ediții a Cupei Mondiale organizată vreodată în Orientul Mijlociu, a atras atenția percepției unei singure favorite.

Apoi, dincolo de categorica forță subliniată prin protagonista seriei J, orice deznodământ s-a luat în considerare pentru acapararea celeilalte poziții aferente calificării la baraj. Lunga călătorie, începută bizar în primăvara precedentă, s-a dezvoltat, într-adevăr, într-una de uzură, în care fiecare bătălie a părut distinctă de cealaltă.

Aspectul neliniar al actualei campanii de calificare, demarate de formația lui Mirel Rădoi în 2021, reprezintă o viabilă schimbare, dacă plasăm în balanță cele mai recente încercări similare. Având în vedere filosofia de joc pe care fostul lider din teren a încercat să o impună, așteptările au semnalat și multe schimbări ale dinamicii.

Pentru un lot ce și-a anunțat intenția de a evolua predominant ofensiv, rezultatele propriu-zise puteau să capete multe direcții. Primele confruntări, caracterizate prin destulă șansă, dar și strădanie, au plasat reprezentativa de seniori într-o postură interesantă. Momentul în care totul a părut să alunece în direcția opusă a fost practic cel al finalului primei treimi de campanie.

Nu trebuie nici acum uitat faptul că selecționata tricoloră a deținut avantajul în deplasarea din Armenia, pentru a ceda apoi (într-o concluzie dramatică, trăită în inferioritate) toate punctele puse în joc la Erevan. Sub asemenea auspicii, contextul nu a fost privit altfel decât întunecat. Confruntarea din Scandinavia, prima a celei dintâi reuniuni organizate în toamnă, a atras un aspect apropiat de premisa totul sau nimic.

Consecința pozitivă, deslușită finalmente în repriza secundă din Islanda a bifat, de asemenea, primul joc fără gol primit, schimbând, cu ceva ajutor suplimentar, întreg peisajul grupei. Succesul realmente crucial a fost obținut, după care veștile bune au continuat, deși jocul propriu-zis al tricolorilor nu a atins cote impresionante.

În timp ce aceeași echipă islandeză aflată în profunde căutări completa o remarcabilă revenire de-a lungul reprizei secunde contra Macedoniei de Nord, pe Arena Națională se pregătea ultima și teoretic cea mai facilă reprezentație din 2021. Împotriva Liechtensteinului, în pofida unei noi evoluții puțin convingătoare, ecuația victoriei s-a dovedit rezolvată practic la capătul a 18 minute. Faptul respectiv, echivalent cu trei puncte, nu a fost oglindit și de Armenia, într-o dispută cu același oponent pe propriul teren.

Ba mai mult, o singură acțiune amenințătoare a dus la o ispravă improbabilă a micuțului principat. Drept consecință, abordarea general reactivă pe care efectivul lui Mirel Rădoi o punea în aplicare pentru deplasarea nulă din Macedonia de Nord, păstra o ecuație favorabilă fotbaliștilor români, când luna septembrie făcea trecerea în jumătatea finală a preliminariilor.

Doar patru reușite semnalate pe parcursul a trei partide au fost suficiente pentru obținerea a șapte puncte, care transformă efectiv ultima turnantă preliminară într-un sprint în care România își poate urmări singular propriul destin, chiar și în condițiile celui mai dificil test posibil, la pătrunderea spre centrul Germaniei. În mod evident, orice deplasare pe tărâmul marii favorite, nu neapărat o componentă a urnei I, nu va avea egal ca dificultate, într-un traseu preliminar.

Deplasarea către Hamburg a marcat poziția în care elevii lui Mirel Rădoi se puteau măsura la cel mai înalt nivel, în lipsa maximei presiuni. Însă, totodată, prestația completată pe tărâmul nordic al Germaniei a fost indicat drept un real barometru asupra formei unui lot regăsit din nou într-o reală schimbare.

Alexandru Mitriță, Ianis Hagi și George Pușcaș au reprezentat doar două dintre principalele argumente pentru care formația română s-ar fi putut simți mai încrezătoare, cel puțin luând în calcul considerațiile ofensive. În schimb, efortul a fost anticipat la cote mult mai ridicate pentru celelalte departamente ale jocului, care au fost însărcinate cu încetinirea unui lider al Grupei J absolut furibund în primele demonstrații ale toamnei.

Desigur, semnalul absolut al startului unei noi epoci în fotbalul german reprezentativ l-a reprezentat înlocuirea majoră de pe banca tehnică. Dureroasa înfrângere suferită pe Wembley împotriva Angliei, la capătul primului și singurului joc eliminatoriu asociat EURO 2020, a fost ultima apariție a lui Joachim Löw ca selecționer al Mannschaftului.

Înlocuitorul său s-a despărțit de Bayern, preluând frâiele multiplei campioane mondiale. Dispoziția lui Hansi Flick în a accepta noua provocare s-a oglindit remarcabil pentru întreg dispozitivul național german, care și-a regăsit brusc apetitul pentru a doborî realmente orice adversar întâlnit în cadru oficial, prin aportul ofensiv.

Exemplul facil de remarcat s-a materializat în urmă aproximativ o săptămână, atunci când încă lidera seriei, Armenia, a încasat nu mai puțin de șase goluri, într-o deplasare efectuată ca formație neînvinsă anterior.

Succesele simple înregistrate în Liechtenstein și Islanda au replasat echipa ghidată în absența lui Thomas Müller, spre controlul clar al Grupei J, plănuit a fi asigurat pe celebrul Volskparkstadion, arena gazdă a unei legendare formații aflate încă în afara Bundesligii, viitoarea gazdă a finalei Europa League și o locație care trezește încă amintiri plăcute pentru Dinamo și Rapid.

Așteptările gazelor s-a plasat mult mai sus, raportându-ne fie și doar către scorul final înregistrat la București, atunci când, în pofida dominării clasice, doar o singură execuție a penetrat plasa lui Florin Niță. Chiar și succesul a fost pus sub semnul întrebării, Florin Tănase având șansa principală a valoroasei la mijlocul primăverii. Între timp, elevii fostului manager bavarez aveau nevoie să îndepărteze suplimentar în fața publicului, episodul înfrângerii împotriva Macedoniei, care încă i-a privat de asigurarea matematică a calificării directe.

De aceea, motivația s-a dovedit ridicată pentru gazdele din Hamburg în cea de-a șaptea întâlnire preliminară, concomitent desfășurată în Islanda și Liechtenstein. Săptămâna începută foarte bine de reprezentantele tricolore inferioare, în jocurile amicale cu Cehia și Suedia (încheiate cu succese U20, respectiv U21), a promis să continue, ca urmare a unei atmosfere deosebite, care a inclus multe încurajări autohtone. Spectacolul nu a întârziat, jucătorii echipații în tradiționalul galben fiind împinși spre defensivă. Primele secvențe au conturat tonusul întregii partide.

Construcțiile gazdelor s-au arătat necruțătoare încă din primele secunde ale serii, împotriva unui dispozitiv extins pentru prima dată de Mirel Rădoi, la cinci fundaș într-un joc oficial. După cinci minute completate sub semnul contrelor, flancul stâng al defensivei a cedat rapid, Timo Werner a dat senzația că va căuta contactul în careu cu Andrei Burcă. Decizia luată impunător de Cüneyt Çakır spre punctul de la 11 metri a avut nevoie de peste trei minute pentru a fi anulată. Astfel, deficitul timpuriu a fost evitat, motiv pentru care replica oaspeților a arătat în continuare îndrăzneț, iar peste alte zeci de secunde, magia și-a făcut loc la Hamburg.

Ianis Hagi s-a întors în acțiune după o perioadă dificilă inclusiv din punct de vedere medical. Dezinvoltura coordonatorului legitimat la Glasgow Rangers și-a atins unul dintre momentele maxime ale întregii cariere. Trecerea sa fabuloasă a balonului printre picioarele lui Antonio Rüdiger a fost completat de o finalizare pe măsură, care va rezona permanent sub simbolul talentului absolut. Deschiderea scorului s-a produs, așadar, spre extazul publicului tricolor din tribune, Mannschaftul încasând primul gol sub conducerea noului selecționer, în ceea ce avea să rămână singurul șut cadrat pe parcursul întregii dispute.

Uluirea majorității publicului a fost parcă transpusă și pe gazon, în condițiile în care pentru numeroase minute în șir, soluțiile germane s-au văzut zădărnicite fie de îndârjirea oponenților într-o apărare ermetică fie de lipsa inspirației propriilor creatori. Pe măsură ce scandările române creșteau în intensitate, abnegația vizitatoare a susținut o prestație aproape lipsită de orice hibă în treimea jocului în care am pătruns dincolo de minutul nouă.

Șansele propriu-zise ale Germaniei au fost create răzleț, doar Marco Reus și Serge Gnabry fiind aproape de o egalare până la pauză. Un efort complet și precis din partea apărătorilor săi i-a oferit multe momente de respiro lui Florin Niță, care și-a arătat, precum întotdeauna, imensa siguranță. Astfel, un scor absolut excepțional a rămas valabil la jumătatea unei confruntări cu potențial istoric.

Însă, aspectul de care puteam fi cerți se traducea în continuarea asaltului german. Hansi Flick a mizat după reluare la urmări imediate, iar ofensiva totală ar fi putut avea un preț enorm, dacă George Pușcaș ar fi profitat de un alt contraatac magistral declanșat de Nicolae Stanciu.

Cel mai eficient marcator activ din istoria naționalei Germaniei nu a irosit multe secunde pentru a pedepsi respectivul moment. Minutul 52 a adus o execuție imparabilă pentru goalkeeperul român, extrema lui Bayern înscriind cel de-al douăzecilea său gol reprezentativ. În ciuda unei restabiliri atât de rapide a parității, presiunea continuă a gazdelor nu a mai oferit alte roade, Leroy Sané continuându-și seara nefastă la finalizare.

Timpul și schimbările (venite de ambele părți s-au înmulțit), iar rezultatul fabulos începea să se concretizeze cu fiecare izbândă bifată în apărare de tineri și experimentați exponenți ai țării noastre. Doar că atenția avea nevoie să rămână permanentă, indiferent de regimul fazelor luat în calcul. Minutul 81 l-a evidențiat pe Joshua Kimmich, autorul unei centrări de maximă calitate. Devierea ulterioară găsindu-l nepermis de liber pe Thomas Müller. Demarcat, legendarul vârf ajuns la 32 de ani nu a avut de îndeplinit decât o simplă formalitate din fața porții părăsite.

Astfel, un efort colectiv memorabil a fost neutralizat printr-o gravă eroare de organizare la o fază fixă. Tabela s-a înclinat finalmente în favoarea structurii lui Hansi Flick, însă oaspeții au mai avut parte de ultima șansă către un punct imens. Situația încâlcită din prelungiri în careul mic al lui Marc-André ter Stegen nu a putut fi fructificată de către Andrei Rațiu, iar tentativa finală a fost tratată neinspirat.

La finalul confruntării din Hamburg, singura fațetă pozitivă a rămas valabilă dinspre Rejkiavik, acolo unde naționala armeană a cedat alte unități ce se pot dovedi cruciale, în remiza din Islanda. Distanța dintre poziția secundă, acaparată de Macedonia de Nord și locul al patrulea, al tricolorilor, se micșorează suplimentar, la  doar două puncte, cu trei runde preliminare rămase de disputat în Grupa J.

Un meci completat admirabil în majoritatea lui s-a încheiat de o manieră dureroasă pentru naționala mare a României. Înfrângerea se dovedește cu atât mai amară cu cât combativitatea imensă arătată integral alături de un scurt moment al inspirației maxime nu au fost suficiente, capitalul duel din Ghencea așteptând Armenia în seara de luni.

Surse:

https://www.digisport.ro/fotbal/echipa-nationala/germania-romania-2-1-ce-pacat-tricolorii-au-condus-prin-super-golul-lui-ianis-hagi-dar-nemtii-au-fost-prea-buni-1305631