România – Liechtenstein 2-0, victoria simplă ce ghidează o lungă campanie, în memoria legendelor
Ziua de 5 septembrie 2021 nu va fi memorată pozitiv în istoria sportului românesc, dar nu numai. Însă, una dintre modalitățile infimei alinări, în memoria celor ce au fost Ivan Patzaichin și Ion Caramitru, s-a ivit pe gazonul Arenei Naționale.
Șansele României de a se implica în lupta pentru calificarea la Campionatul Mondial, au revenit la cote încurajatoare, după o primăvară cenușie. Succesul crucial din Islanda a fost ulterior acompaniat cu rezultatele ideale din Grupa J, ce au permis elevilor lui Mirel Rădoi să preia controlul poziției a treia, la mijlocul parcursului.
Remiza dramatică a Macedoniei de Nord din Scandinavia, coroborată cu victoria tricoloră în fața Liechtensteinului, garantează un următor duel direct de excepție. Românii vor sosi la Skopje cu nouă puncte, după o prestație demarată perfect prin Alin Toșca și Cristi Manea, însă încheiată ineficient împotriva celui mai accesibil oponent al seriei.
Oricum s-ar transpune actuala perioadă a fotbalului internațional, câteva aspecte nu se vor schimba vreodată. Campaniile de durată întâmpină tendințe diferite. Într-o așa-numită spirală a realității, secvențele pozitive se îmbină și celor lipsite de inspirație. În trecut, diferențele dintre anumite formații erau foarte mari. Deceniile recente, traversate fără performanțe deosebite, schimbă din mers statutul sportului rege. Țintele ar putea să se modifice, la rândul lor, însă realitatea nu se înfiripă astfel.
Întrebările au persistat pentru mult
timp, atunci când legătura cu principala formațiune a fotbalului din România,
este reluată. Nereușitele întâmpinate în trecutul apropiat, printre care și
necalificarea în cadrul primei competiții majore găzduite și de București, au
complicat și mai mult sarcinile ulterioare. Dar, precum am învățat repetat în
ultimele decenii, noile drumuri vor avea clipele lor complicate ori fericite.
Cu siguranță, orice încercare de calificare recentă la Campionatul Mondial dusă până în toamna curentă ar fi adus termenul dezamăgirii la mijloc.
Prestațiile inconstante au compus nemulțumirea generală și în prezent întrucât,
toate disputele primăverii s-au aflat la un moment dat în poziția deznodământului
pozitiv. Lipsa de inspirație, cea a șansei sau a dispunerii gesturilor
nefericite, au condus spre înfrângerea din Armenia, care a reprezentat
posibilul punct destabilizator al aventurii qatareze.
La capătul său, postura în grupă s-a arătat deja ca delicată, nu numai din unghiul aspectului estetic al disputelor propriu-zise, ci din perspectiva clasamentului. Totuși, la fel de bine era cunoscut următorul fapt. Jocurile prin care actuala toamnă internațională începea au fost proiectate drept cele mai ușoare, în tandem.
Chiar dacă Islanda ar fi reprezentat garantat în momentul tragerii la sorți, principalul obstacol către locul secund al asigurării barajului, schimbările s-au efectual masiv în interiorul formației vikinge, motiv pentru care randamentul a scăzut drastic. Ajungând în Scandinavia cu o sigură variantă la dispoziție, formația lui Mirel Rădoi a conturat o evoluție ușor superioară față de adversar, însă, până la capătul primei reprize, singurul element care a lipsit era deschiderea scorului. Și șansa a făcut ca respectivul deziderat să fie împlinit practic la prima acțiune după reînceperea disputei.
Abia golul cu numărul doi reușit de către Denis Man în tricoul reprezentativ de seniori poate fi prezentat retrospectiv ca un important moment de cotitură. Deși defensiva a parcurs destule faze tensionate, izbânda egalizatoare a gazdelor islandeze nu a venit, precum vom vedea că avea să se întâmple peste alte trei zile. În schimb, dublarea avantajului, ivită la orizontul contraatacului și fructificată prin Nicolae Stanciu, a asigurat garniturii tricolore un final al confruntării lipsit de orice emoții.
Rezultatul meritat a declanșat un nou val al sentimentelor pozitive, suplimentat practic de remiza înregistrată la Skopje, dintre Macedonia de Nord și Armenia. Coroborând doar respectivele deznodăminte, calculele calificării erau refăcute, mai ales datorită ideii că următoarea dispută era programată pe teren propriu în fața selecționatei ce are ca singur obiectiv realist (în cel mai fericit caz posibil) încercarea de a încheia fără zero puncte grupa de calificare.
Orientându-ne istoric, destule naționale din cea mai modestă urne valorice și-au fixat un asemenea obiectiv. În timp, diferențele brute au început să se mai reducă, măcar pe tabelele de scor. Formații precum Luxemburg au reușit să depășească doar simplele impresii pozitive, obținând și câteva victorii preliminare din postura unui lot predominat de jucători amatori.
În schimb, pentru Liechtenstein, lucrurile nu au stat tocmai astfel. Implicată inclusiv în incursiunile din UEFA Nations League, care structurează formațiile din perspectiva coeficientului general, rezultatele pozitive au venit cu greutate. Trecutul nu neapărat îndepărtat ne spune că anumite remize înregistrate pentru statul principat s-au înregistrat împotriva adversarilor din actuala încercare europeană. Însă, actualmente, atât Armenia, cât și Macedonia de Nord au depășit obstacolul din Vaduz fără să se împiedice. Totuși, printre toate înfrângerile suferite pe parcursul anului curent, remarcăm și un aspect interesant.
Pe teren propriu, în particular, defensiva bine organizată a izbutit să mențină tabela de marcaj la valori respectabile. Astfel, nici Armenia și nici Germania, la debutul absolut al lui Hansi Flick pe bancă, nu au bifat mai mult de două reușite împotriva reprezentativei semi-profesioniste din Europa Centrală.
În fapt, dispozitivul care a călătorit spre Arena Națională ilustra același număr de jucători pentru care fotbalul reprezintă principala activitate: patru. Indiferent modalității în care s-a scurs prima treime a calificărilor sau de problemele efectivului, pe care Mirel Rădoi le avea în vedere, niciun dubiu nu trebuia să se lase unei seri întunecate pe Arena Națională, în privința rezultatului. Până atunci, veștile ajutătoare au sosit într-o manieră profund spectaculoasă de la Reykjavik.
Dominând în mare parte confruntarea crucială cu Islanda, Macedonia de Nord avea nevoie doar de un succes pentru a garanta ideea că România va fi ținută în spate, referindu-ne la ierarhia serie J. În repriza secundă, misiunea a părut să fie clar aproape finalizată, avantajul dublat la zece minute după reluare putând să crească serios în fața vikingilor. Însă, a fost nevoie doar de o eroare vizibilă a goalkeeperului balcanic pentru ca asaltul uimitor al finalului de joc să fie declanșat. O nouă șansă imensă, negată de bară, a permis gazdelor să rămână cu oportunitatea egalării, iar, la scurt timp, Andri Guðjohnsen, fiul legendei absolute a fotbalului islandez, a punctat pentru întâia oară pentru echipa de seniori.
Într-un final de joc frenetic, cu atacuri succesive de la o poartă spre cealaltă, scorul de 2 – 2, ideal pentru elevii lui Mirel Rădoi nu s-a mai modificat. Prin urmare, oportunitatea de acaparare a locului 3 din grupă se ivea în circumstanțele ideale, cel puțin din punct de vedere sportiv. În realitate, oricât de favorabilă ar fi părut seara duminicală a partidei ce ne-a purtat spre jumătatea oficială a campaniei, atmosfera nu a putut să fie una de bucurie deplină.
Amarele feste ale destinului au decis ca chiar între zilele de competiție în care România s-a clasat din nou pe o primă poziție profund meritorie în ierarhia generală a medaliilor Campionatelor Europene de Tineret la canotaj – cu cinci distincții de aur și cinci de argint – simbolul absolut al respectivei discipline să fie cinstit prin omagiul susținătorilor de la Național Arena, veniți în numărul miilor.
Dacă realizăm o remarcă prea scurtă asupra drumului lui Ivan Patzaichin în sportul pe care l-a schimbat în artă, aceea ar fi una profund rezonantă cu prezentul. Doar numărul distincțiilor olimpice absolute obținute de cel intrat în legendă cu referirea amiralului egalează totalurile ultimelor două ediții completate ale Jocurilor de Vară în țara noastră. Privind din perspectiva fotbalistică, una ce nu a atins sub nicio formă asemene repere, nici măcar în momentele ei glorioase, demult apuse, acoperirea unei asemenea moșteniri este atât de greu tangibilă.
Și totuși, odată cu momentul de reculegere dedicat lui, precum și cinstirii unei personalități la fel de importante pentru întreaga cultură autohtonă, în Ion Caramitru, atleții trimiși în teren de tânărul selecționer aveau ocazia de a îndulci, oricât de puțin posibil, gândurile tuturor martorilor înfruntării cu Liechtenstein.
Așadar, fie că nu ne-am dorit vreodată ca un context să fie declarat astfel, brusc partida a devenit una aparte. Iar, alături rezultatelor înregistrate anterior în grupă, motivația a urcat suplimentar. Una dintre singurele necunoscute evidente, încă din urma loviturii de începere a fost cea a deschiderii scorului, în condițiile în care dominarea a fost instalată instantaneu spre poarta adversă. 10 minute de relative ezitări la finalizare s-au sfârșit printr-o secvență deosebită.
Alin Toșca este deja un fundaș care a acumulat o enormă experiență la nivelul primei echipe. Însă, selecțiile s-au strâns fără ca jucătorul legitimat în prezent la Gaziantep F.K. să descopere satisfacția unei reușite tricolore. Respingerea unui balon după o fază fixă i-a permis realizarea dezideratului amintit printr-un voleu controlat în mare stil de la marginea careului. Ca urmare, condiția foarte importantă a unei deschideri rapide a scorului a fost bifată înaintea oricăror complicații pe tabelă.
Cu avantajul asigurat, presiunea gazdelor continua într-o manieră constantă, dar susținută. Alte doar șapte minute au separat momentul unui serviciu de mare calitate furnizat de Ianis Hagi, de pe flancul stâng al ofensivei. Cristi Manea a reluat în plasă cu capul, recunoscând apoi că exercițiul fazei împreună cu cel mai valoros tânăr jucător din Premiership, a oferit roadele de la antrenamente. Deja încă dinaintea scurgerii primei jumătăți de repriză, ecuația celor trei puncte era virtual rezolvată, gândindu-ne și la perspectiva că oaspeții din capitală nu reușiseră să înscrie decât o singură dată în întregul parcurs preliminar.
Însă, numeroasele ieșiri timide din defensivă puteau să aducă un rezultat diferit la puțină vreme după al doilea gol cedat. O acțiune mai viguroasă purtată pentru vizitatori l-a așezat pe Nicolas Hasler într-o postură excelentă de a reduce din handicap. Florin Niță s-a plasat grozav pentru a opri reluarea mijlocașului lui Thun, continuându-și parțialul fără gol primit, început în Scandinavia. Ocolind ceea ce avea să fie principala și relativ singura oportunitate adversă de-a lungul întregii nopții, românii și-au reluat cursul posesiei, însă fără a amenința cu mare succes. În ciuda faptului că încercările spre poartă s-au succedat constant.
Desigur, asistența s-a așteptat ca măcar după reluare, presiunea aplicată intensiv să rezulte în obținerea unei marje mult mai importantă în economia golaverajului, element pe care Armenia îl pierduse deja totalmente de sub control la Stuttgart.
Pe măsură ce Germania nu încerca să lase timpul să treacă foarte ușor pentru vizitatori, preluând autoritar șefia seriei, la București, cursul balonului a fost unul majoritar pozitiv, însă lipsa unei opoziții prelungite a părut să afecteze evident concentrarea tinerilor combatanți români. Deși tentativele de apropiere a altor goluri nu au contenit, alegerile finalizărilor nu s-au realizat din posturi tocmai inspirate. Una dintre singurele clipe ce ar putea surprinde contrariul a fost reprezentată de excepționalul șut al lui Răzvan Marin. În minutul 61, bara a negat practic reușita serii preliminare.
Numeroasele schimbări efectuate de Mirel Rădoi au adus doar entuziasmul în ceea ce privește construcția. Încercările finalului confruntării nu au amenințat serios poarta lui Ben Buechel, fie că ele i-au aparținut lui Alexandru Cicâldău sau aceluiași Răzvan Marin. Într-o partidă realmente bizară, naționala din Liechtenstein a contabilizat 29 de șuturi expediate din partea oponenților, opt dintre ele fiind cadrate conform statisticii oficiale. Doar două, trimise în debutul confruntării, s-au contabilizat pe tabelă, însă, în cele din urmă, elementul primordial al jocului a fost rezultatul. Având în vedere absolut fiecare rezultat trecut în revistă din Grupa J la început de toamnă, absolut toate s-au sfârșit perfect pentru echipa tricoloră. Însă, întreg efortul apropierii la două lungimi de poziția a doua va fi validat complet în cruciala vizită de la Skopje.
Până atunci, primul joc început și completat de echipa națională de fotbal a României în fața suporterilor după o lungă perioadă de timp a completat o serie a orelor triste în afara terenului de fotbal. Actualmente, în urma unei dispute ce a adus multe premiere, debuturi și secvențe relaxate, lucrurile vor atinge un nou punct primordial în călătoria spre Qatar, în seara de miercuri, din Macedonia de Nord.
Surse:
https://www.sport.ro/nationala/romania-liechtenstein-duminica-in-direct-la-pro-tv-de-la-21-45-cum-ar-putea-arata-primul-11-al-tricolorilor.html
de DODO 06 Sep 2021 20:56