Victoriile autohtone de la Wimbledon se regăsesc în registre contemporane diferite. Una aparține probei de simplu feminin, semnată de Simona Halep chiar la ultima ediție completată la All England Club, cealaltă fiind semnată la dublu masculin, prin contribuția inegalabilă a lui Horia Tecău. Activitatea tricoloră a fost ridicată în turneul londonez din 2021, chiar și în absența celei mai cunoscute dintre jucătoare.

Reportându-ne atenția către încercările de simplu, putem cataloga actuala ediție drept una deosebită. Lăsând la o parte ponderea prezenței autohtone, de șase combatante calificate în primul tur, fără a o contabiliza pe Simona Halep, densitatea rezultatelor neașteptate continuă să fie excepțională. Fiecare după-amiază a adus surprize importante. 

Multiple eliminări suferite de foste campioane ale Terenului Central sunt coroborate cu ieșirea din competiție a exponentelor fără vreun titlu prealabil, dar care reprezintă permanent opțiuni viabile. Petra Kvitová sau Garbiñe Muguruza compun prima categorie menționată, în vreme ce Elina Svitolina (al cărui parcurs a fost zădărnicit înaintea rundei a treia) o fixează ideal pe cea de-a doua. Bineînțeles, confirmările la înalt nivel sunt și ele prezente. Dar, o asemenea natură imprevizibilă, ce caracterizează de multă vreme circuitul, poate permite oricând jucătoarelor cotate mai modest să spere. 

În acest context, ascensiunea ultimelor două combatante ale țării noastre rămase în competiția individuală, merita monitorizată de la prima, până la ultima execuție. Evoluțiile consistente ale lunilor recente etalau în cazul ambelor protagoniste, că progresul poate fi realmente semnificativ. 

Dovezile reliefate în jocul de pe cea mai complexă suprafață contemporană se conturau pozitiv. Chiar dacă mediul de confort tenisistic românesc nu corespunde neapărat ierbii, adaptabilitatea se arată promițătoare. 

Actualmente, Irina Begu era prima atletă ce își putea ameliora reperul carierei în cadrul turnirului din sud-vestul Londrei. Efortul depus până la accederea în runda a treia se prezenta deja serios. Un duel în care șansele nu îi erau superioare, desfășurat împotriva Petrei Martić, a ilustrat capacitățile proaspetei semifinaliste de dublu a Openului Francez, de a-și regăsi calmul. 

Ratând două șanse de meci, fiind apoi obligată să lase complet în spate firul narativ al unui set cedat peste cotele obișnuite ale dramatismului, tenismena în vârstă de 30 de ani oferea un interval de inspirație maximă în manșa decisivă. Fără a-i permite oponentei croate să mai spere într-o posibilă revenire, ea completa un succes meritoriu, dar costisitor din punctul de vedere al energiei. Următoarea provocare se anunța virtual imposibil de trecut cu bine, explicația fiind aceea că numele adversarei era Iga Świątek.

Ajunsă la un interval poate previzibil al inconsistenței, ținând evidența vârstei ei înainte de orice alt aspect, sportiva care a rescris deja istoria sportului polonez căuta răspunsuri pentru regăsire. Oprită din drumul apărării trofeului de la Paris, după o după-amiază perfectă a Mariei Sakkari, ocupanta poziției a șaptea în ierarhia mondială avea parte de tranziția sensibilă de pe zgură către iarbă, într-un moment mai puțin oportun. 

Remarcabil pentru ușoara ei inconsistență pentru terenurile verzi este și faptul că în palmaresul său de senioare la Wimbledon se regăsea o singură partidă, înaintea stagiunii curente. Prin comparație, oponenta ei din șaisprezecimi bifa deja a noua ei prezență la All England Club. Niciunul dintre considerentele subliniate nu avea să se opună realității că prima lor confruntare directă avea o favorită certă. 

Drept urmare, Świątek era conștientă că nu trebuie să îi ofere mult timp de reacție unei Irina Begu potențial periculoase. Capul de serie cu numărul șapte prelua rapid controlul disputei, deschizându-și în mai puțin de zece minute jumătate din calea adjudecării primului act. Intrată cu greutate în ritmul corect al înfruntării, românca încerca să asprească schimburile de mingi, neavând însă consecințe deosebite pe tabelă. Ea izbutea evitarea cedării respectivei manșei la 0, presiunea pusă asupra serviciului advers fiind apoi neconcretizată. 

Deși lucrurile păreau a aborda o direcție ceva mai echilibrată setului cu numărul doi, respectivele aparențe nu urmau să se împlinească pentru mult timp. Fiecare dispută mai echilibrată se sfârșea fie cu erori importante din partea outsiderei, fie prin abordări extrem de inspirate ale campioanei de la Roland Garros din 2020. 

După cum spuneam, ultimul act al jocului se sfârșea fiind mai lung decât primul, însă rezultatul a arătat suplimentar în drasticitate. La capătul unora dintre cele mai complicate 54 de minute din actualul sezon, Irina Begu suferea una dintre înfrângerile dureroase ale carierei, luând în calcul și scena producerii ei. Iga Świątek trecea linia de sosire cu 6-1; 6-0, asigurându-și cel dintâi bilet în optimile de finală. Astfel, unica posibilitate a bifării unei noi performanțe personale de vârf îi revenea Soranei Cîrstea. 

Povestea parcursului ei prindea un contur de excepție și datorită continuării de sâmbătă. Până atunci, concurenta de 31 de ani plasată în afara bazinului capilor de serie a demonstrat încă o dată, într-un scurt interval, până unde își poate ridica nivelul jocului pe măsura talentului său indubitabil. Nefiind deranjată de presiunea unei evoluții pe o scenă uriașă pentru turul secund, eleva lui Teo Cercel și Adrian Cruciat și-a măsurat forma cu una dintre marile favorite rămase în concurs. 

Ba mai mult, în momentele fără punct de întoarcere întâmpinate în setul decisiv contra Victoriei Azarenka, agresivitatea, dar și luciditatea superioară au fost de partea româncei motivate la maximum. Sub privirile publicului insular încântat, ea completa un succes imens ca valoare, prețuit pe măsură. În drumul spre prima optime de finală a carierei în Regatul Unit, se poziționa o oponentă fascinantă. 

Precum în recentele sezoane am asistat la ascensiunea grozavă a Biancăi Andreescu, una dintre campioanele precoce de Mare Șlem ce reprezintă un alt drapel, o altă evoluție se poate ilustra în fața ochilor noștri, spre beneficiul Marii Britanii. Poate că un detaliu și mai intrigant asupra Emmei Raducanu, jucătoare născută în Canada, precum laureata US Open din 2019 se traduce prin natura apariției sub atenția generală. Până în iunie, atleta cu rădăcini româno-chineze nu apucase să evolueze în circuitul profesionist. 

La 18 ani și opt luni, oportunitatea sosea la Nottingham, după care invitația către Wimbledon devenea previzibilă. Arătând o prestație excepțională atât contra Vitaliei Diatchenko, cât mai ales în revenirea orchestrată în fața Markétei Vondroušová, ea nu ceda vreun set în primele sale două apariții la All England Club. 

Tentativa de accedere în săptămâna secundă a turnirului britanic urma să se realizeze sub acoperișului terenului 1, contra Soranei Cîrstea. Pentru a treia zi dintr-un total de șase, ploaia se abătea asupra Londrei, programul nefiind însă în pericol pe arenele principale. Cea mai importantă ocazie a carierei pe iarbă a ambelor combatante începea într-o după-amiază deosebită. Numărul 45 WTA nu se înlătura de la tendința obișnuitei sale agresivități, însă răspunsul se anunța ascuțit sub sprijinul spectatorilor. 

Gălăgia răspândită foarte ușor și către terenurile adiacente semnala, așadar, un debut furtunos de partidă. Rezistând cu succes primului moment de cumpănă al propriul serviciu, Cîrstea avansa în cadrul ofensiv și semnala o primă desprindere, care nu avea să fie ulterior concretizată. În continuare, tânăra favorită a gazdelor presa asupra jocurilor de la retur. 

A doua instanță echilibrată de tonul respectiv se dovedea favorabilă actualei ocupantei a poziției 338 mondiale. Ea declanșa un reviriment grozav ce avea să relanseze actul de debut. Condițiile revenirii precipitațiilor nu erau deloc excluse, dar retragerea acoperișului nu a fost necesară, cel puțin până la final. Între timp, actul inaugural se complica serios pentru sportiva din Târgoviște. Entuziasmul căpătat o aducea în avantaj pe Raducanu. Gestionând excelent momentul favorabil, schimbarea dinamicii manșei a fost una dură și puțin așteptată.Cu imensă încredere și adâncimi în execuții, insulara demonstra că se poate ridica la nivelul așteptat unei astfel de scene. Cinci jocuri adjudecate în serie o așezau la un pas distanță de prezența în faza ultimelor 16 combatante. În replică, același deziderat părea tot mai departe pentru atleta cu experiența superioară. 

Încrederea lui Raducanu creștea aparent cu fiecare lovitură câștigătoare plasată în jumătatea adversă. Într-o ipostază rară pentru ceea ce etalase Sorana Cîrstea pe parcursul întregului sezon, ea era dominată evident de pe linia din spatele terenului. Soluțiile păreau limitate în privința preluării controlului schimburilor, în vreme ce oponenta ei pătrunsese într-un interval al totalei inspirații. Reușitele repetate aduceau, pe lângă extazul din tribune, zâmbetul în privirea fascinantei debutante. 

Doar că, de la scorul de 0-3; 0-40 al setului secund, românca găsea modalitatea de a potoli întreg entuziasmul advers, revenind complet în calcule. Erorile s-au înmulțit brusc din partea britanicei, care însă nu a arătat grave semne ale emoțiilor. Jocul crucial răsturnat de Cîrstea oferea doza de suspans ce putea strecura îndoiala în mintea rivalei sale. 

Chiar și astfel, văzându-se egalată, deținătoarea de wild-card nu se impacienta, forțând recăpătarea controlului. Eleva lui Adrian Cruciat era obligată să reziste unui game monumental pe propriul serviciu, care a inclus zece egalități și, evident, multiple oportunități de ambele părți. Salvând cinci șanse ce i-ar fi permis Emmei să servească pentru partidă, românca depășea 15 minute de maximă intensitate. 

Ea revenea într-o postură din care să amenințe, însă starea de spirit a protejatei celebrului Nigel Sears nu se disipa. Utilizând inspirat unghiurile scurte, alături oricărei oportunități de a accelera, procurarea primelor mingi de meci urma în consecință. Dacă în primele două cazuri, adversara sa găsea un serviciu inspirat, schimbul prelungit ce a urmat oportunității a treia se tranșa cu ceva șansă, în favoarea Emmei Raducanu, care triumfa absolut meritat, cu 6-3; 7-5. Terenul 1 se cufunda într-un val de nestăvilit al entuziasmului. Ultima reprezentantă a Regatului Unit își continua excepționala călătorie, în dauna cele din urmă exponente a țării noastre de la simplu. Recordul carierei Soranei Cîrstea în șaisprezecimile de Mare Șlem cobora la 3-13.

Sub această statistică descurajatoare, impresia unui nou parcurs major ce se anunța promițător a fost înlăturată pentru cea mai bine clasată sportivă aptă a României. Aspectul mai puțin vizibil a fost reliefat după încheierea partidei. Învinsa a scos în evidență o ruptură majoră a mușchiului pectineu, care ar fi ținut-o departe de teren în orice alte condiții obișnuite.

Indiferent de circumstanțele fizice, coroborând eliminarea ei cu similitudinea dureroasă a parcursului Irinei Begu din turul al treilea, singurul punct de interes individual considerat pozitiv la Wimbledon 2021, este reprezentată chiar de parcursul excepțional al altei tinere atlete al cărui nume va rezona permanent cu țara noastră.