Ronnie O`Sullivan se impune în bătălia cu Judd Trump pentru al șaptelea titlu mondial de snooker
La capătul unui campionat mondial ce a părut să surprindă orice la Crucible – de la un nou break maxim, până la dramatism inegalabil sau chiar avertismente disciplinare asupra eventualului câștigător, snookerul a primit un răspuns la întrebarea mult așteptată.
Vreme de 23 de ani, recordul lui Stephen Hendry, ce a părut intangibil nu cu mult timp în urmă, a fost egalat. Drumul lui Ronnie O`Sullivan către a șaptea coroană la Sheffield a părut mai complicat în afara mesei. Cât privește jocul, nici măcar John Higgins în penultimul act de gală sau Judd Trump în finală nu s-a putut opune unui maestru englez ce și-a stăpânit greu emoțiile, spre ridicarea trofeului suprem, alături de fiul și fiica sa.
Printr-o motivație aparent inegalabilă la fiecare execuție, exponentul de seamă al disciplinei tacului a dominat memorabil competiția – drept lider mondial la 46 de ani – poate mai impresionant comparativ oricărei ocazii precedente (din 2001, 2004, 2008, 2012, 2013 și 2020).
Modalitatea în care putem să privim o destinație finală, într-o anumită ramură, este diferită. S-ar putea discuta despre fiecare încercare devenind un maraton, deși, cândva, perspectiva unui sprint va învălui orice scop. Într-o asemenea modalitate s-au construit cu adevărat nu doar povești ce merită reevaluate, ci și unele care au reușit să inspire. Mai pe scurt, am putea spune că am trecut în revistă definiția mijloacelor de competiție, care nu își reiau permanent cursul doar pentru a găsi noi campioni. În situațiile gloriei colective, se întâmplă ca lucrurile să curgă excepțional, însă nuanța simbolică va crește în intensitate când subliniem perspectivele individuale.
Contabilizăm puține cazuri în care ea va conta mai mult decât la masa de joc, acolo unde unghiurile și bilele vor reuși să determine cursul istoriei. Modul în care procesul subliniat se întâmplă va putea surprinde întotdeauna, indiferent de presupunerile pasionaților. Inițial, pentru cei mai mulți dintre ei s-a recunoscut perspectiva că ediția 2022, a 46-a consecutivă a Campionatului Mondial de Snooker organizată la Sheffield, va fi una dintre cele mai echilibrate ale istoriei. Pentru a susține argumentul sugerat, trebuie să atragem atenția că paritatea a fost serioasă pe hârtie, încă de la startul celor 17 zile, întrucât atâtea nume de calibru nu au putut fi ignorate, pe bună dreptate.
Jucători ce au făcut cunoștință cu momentele sacre au parcurs stagiunea actuală cu încredere pentru a ajunge pregătiți în unicul Teatru Crucible. Rezultatul s-a dovedit excepțional pentru publicului neutru, iar explicația s-a resimțit datorită unei prezențe realmente aparte în penultimul act. Dacă niciodată în trecut, membrii careului de ași nu au fost unanim foști deținători ai trofeului, atunci am putea concluziona că actualul turnir a devenit unic. Însă, nu doar datorită acelei distribuții ne exprimăm astfel, ținând seama că foarte multe lucruri au rămas în joc în continuare.
Analizând competiția până la faza ultimilor patru combatanți, am fi ajuns la percepția că Judd Trump a fost cel ce și-a găsit mai greu forma. În fapt, după eliminările lui Hossein Vafaei și Anthony McGill, ultima fiind mult mai dificilă, lucrurile au fost aproape să se complice iremediabil pentru primul câștigător al Mastersului Turciei. Stuart Bigham a părut în controlul deplin al sfertului de finală, până la o simplă ratare a bilei negre, ce a împiedicat scorul să ajungă la 9 – 5. Din respectivul moment, mai tânărul englez nu a mai făcut vreun pas greșit, dinamica jocului schimbându-se complet. Ulterior, același scenariu a părut declanșat și contra lui Mark Williams, care a dovedit însă că nu se va lăsa intimidat de niciun dezavantaj.
Un anume rezultat de 5 – 12 a fost treptat anulat de triplul campion mondial galez, până când el l-a împins pe Judd la un joc de eliminare. Fiind condus pentru întâia oară într-o confruntare absolut epică, el a reușit să profite mai eficient de șansele proprii din ultimele două jocuri, în fața ilustrului adversar. Cu siguranță, inclusiv cel decisiv ar fi putut să meargă în ambele direcții, însă magicul 17 – 16 a luat partea laureatului din 2019, prezent de altfel într-o a treia finală supremă. În fața sa, a venit jucătorul care își avea de-a dreptul propria confruntare cu istoria, inclusiv ca lider mondial.
Pentru cei care urmăresc îndeaproape disciplina tacului, aspectul care l-ar fi adus pe Ronnie O`Sullivan în postura virtual unanimă de cel mai mare performer al sportului a fost al șaptelea titlu mondial. Dacă primul a venit în 2001, cu greu am fi putut nega că englezul ajuns la 46 de ani, s-ar mai fi gândit la marca lui Stephen Hendry, înainte de a triumfa după șapte ani de pauză, în 2020. Dar, aflându-se la un pas în spatele scoțianului, el a abordat prezenta călătorie cu un nivel al atenției, însă și al frustrării pe alocuri, rar întâlnit.
Practic, fără să exagerăm ținând seama și de formatul de joc, cele mai mari emoții până în finală este posibil să fi venit în primul tur. După ce deficitul contra lui David Gilbert a fost neutralizat, parcursul a arătat tot mai sigur. Mark Allen, Stephen Maguire și în ultimul rând, John Higgins, nu au reușit să îi pună probleme cu adevărat reale. Al treilea membru activ al generației active din 1992 prezent în semifinale a fost realmente și surprinzător dominat de la un capăt la celălalt în întâlnirea lor directă cu numărul 73 (exceptând primele trei jocuri).
Bineînțeles, în calea spre victoria echivalentă cu istoria, s-a regăsit unul alt adversar despre care putem să afirmăm că nu ar fi fost intimidat de Ronnie, precum Higgins de altfel. Dar, modalitatea, în care cel mai titrat exponent la capitolul total al trofeelor a tratat momentele de slăbiciune ale adversarilor, a fost în majoritate sublimă. Primul moment cu încărcătură al marii finale, în căutarea celor 18 jocuri necesare triumfului, a semănat ideal secvenței ce a hotărât în mare măsură și semifinala pentru O`Sullivan.
Având nevoie de un snooker înainte de pauză, el a reușit să trimită disputa a patra la repoziționarea bilei negre. Acolo, a fost nevoie de o execuție cu mai multe mante relativ norocoase pentru ca prima desprindere să apară. În confruntarea cu rivalul din Scoția, loviturile magice au fost deja proclamate pentru analele sportului. Iar, la fel precum în ultima dimineață, cea de sâmbătă în Sheffield, impactul asupra adversarului a părut important, Judd continuând să se poziționeze enorm de departe de nivelul său obișnuit, mai ales la loviturile de buzunar.
În ciuda unei meticulozități excepționale pe care mai experimentatul artizan a arătat-o în continuare, puțină neșansă a făcut ca avantajul de 5 – 1 să fie redus la jumătate odată cu finalul foarte tensionat al primei sesiuni. Deja incidentul care l-a adus în prim-plan și pe arbitrul belgian Olivier Marteel părea să cuprindă atenția colectivă datorită iritării pe care multiplul campion mondial și-a ascuns-o tot mai greu atunci când a comis erori.
Segmentul al doilea al partidei a plecat la drum cu jocul care ar fi părut să îl aducă în controlul psihologic pe Trump, la 4 – 5. Doar că, de acolo, fostul ocupant al primei poziții mondiale nu a mai profitat de nicio oportunitate pentru foarte multă vreme. În schimb, a părut că reciproca este complet opusă. Actualul lider al ierarhiei generale a capitalizat majoritatea erorilor, iar rezultatul nu a întârziat.
Practic, nereușitele atât în construcțiile obișnuite ale vizitelor, cât și cele de siguranță, i-au permis lui Ronnie să ducă la capăt două break-uri de peste 100 de puncte, alături altor două vizite câștigătoare. Deja, orice capitol am fi luat în considerare, dar mai ales cel al încrederii, au sprijinit o detașare enormă pentru o finală. Nevoit să întrerupă o altă serie întinsă la șase jocuri consecutive, părea că favoritul al patrulea nu a rămas nici măcar relativ în apropiere pe tabelă. Neizbutind să își treacă în cont decât unul dintre ultimele două capitole ale serii, campionul de la Crucible din urmă cu trei ani ar fi avut de întors un scor pe care Mark Williams i l-a demonstrat drept posibil în semifinale.
Doar că la 5 – 12, în debutul ultimei zile de competiție, lucrurile nu au arătat imediat încurajator. Deși precizia de distanță a părut reglată din nou, majoritatea loviturilor aparent obișnuite, încă apăreau executate cu teamă pentru Trump. A fost nevoie ca și conaționalul său să arate primele imprecizii serioase și repetate, pentru ca impulsul declanșării unei reveniri să fie activat. Fiind în imens pericol să piardă prima repriză a amiezii la 0, capul de serie 2 a profitat de o ratare mare a lui Judd la un buzunar de mijloc, egală practic conservării marjei la 5 lungimi.
Dar, cu certitudinea că vom pătrunde în sesiunea finală, după pauză, bilele au început să ruleze tot mai evident în favoarea exponentului de 32 de ani. El a avut șanse în fiecare joc care a urmat, însă doar câteva dintre inexactitățile mari au rezultat în șanse pe măsură de partea opusă. O penultimă bilă roșie care a decis să rămână efectiv pe marginea buzunarului superior drept i-a adus șansa lui Trump de a reveni la trei jocuri în spate. Pentru prima oară după sesiunea inaugurală, partida s-ar fi putut strânge complet. Apoi, o execuție de distanță ce ar fi lăsat întreaga masă la dispoziție, a adus în buzunar o bilă a hazardului pentru Judd. Break-ul ulterior de 105 puncte a însemnat efectiv diferența dintre 10 – 15 și 11 – 14, după trei reuniuni.
Ascendentul s-a aflat evident, așadar, în dreptul singurului mânuitor al tacului ce mai stătea în calea egalării recordului suprem al snookerului modern, deținut de Stephen Hendry. Doar că al doilea pretendent la septupla coroană a revenit în arenă hotărât să nu cedeze un avantaj relativ similar celui din singura finală pierdută la Sheffield. Însă, în 2014, contra lui Mark Selby, maestrul în cauză era deja condus înaintea sesiunii decisive. Actualmente, O`Sullivan a profitat imaculat de primele două oportunități ivite pe seama lipsei de control al bilei albe pentru adversar.
Ca urmare, întreg elanul menționat anterior a fost anulat foarte rapid, deși, este drept, erorile au venit din ambele părți. Chiar dacă a ratat aparent destul de ușor ocazia inițială de a se apropia la un pas de victorie, scenariul nu s-a repetat înaintea ultimei pauze, pe care măcar Trump a garantat-o publicului. Cu toate acestea, știm ceea ce majoritatea asistenței din Sheffield și-ar fi dorit cât mai rapid. Asul din pachet a amânat doar deznodământul, prin intermediul unei închideri de masă de 109 puncte. Respectiva construcție a conținut și ultima sa lovitură reușită, aducând totalul centenar de-a lungul turneului la exact aceeași valoare – echivalentă unui nou record absolut. De altfel, cele 109 break-uri au reprezentat îmbunătățirea minimă de ultima ediție.
Însă, la capătul jocului 31, marca vizată de întregul univers al snookerului, cimentată de Stephen Hendry în 1999, a fost în sfârșit egalată, cu multă răbdare. Într-adevăr, poate că atuul pe care Ronnie O`Sullivan nu l-a manifestat vreodată mai evident la masă s-a arătat decisiv într-o campanie absolut ideală. Deși pare greu de crezut, vechiul și noul campion mondial – în șapte rânduri de-a lungul ultimelor 21 de ani – nu a fost măcar aproape să fie condus la finele vreunei sesiuni, în 2022. Iar, la capătul finalei câștigate cu 18 – 13, putem contura acest aspect drept un uluitor simbol al excelenței, în dreptul celui mai vârstnic câștigător la Sheffield, absolut dominator peste orice obstacol.
Dacă ar fi să încercăm o paralelă cu baschetul, spre exemplu, vom vedea că (a părut și) pare imposibil ca Michael Jordan să fie depășit vreodată la triumfuri absolute de către Kobe Bryant sau LeBron James, deși ei și-au atras de partea lor longevitatea. Ei bine, în dezbaterea celui mai valoros jucător de snooker, în ciuda faptului că, la un moment dat, puțini oameni mai credeau – printre care chiar și el – Ronnie O`Sullivan reușește acum să unească ambele axe ilustrate ale unei cariere excepționale, ce atinge totodată și ștacheta celui mai bogat palmares, în templul modern al tacului.
Dacă ar mai fi vreun detaliu de adăugat pentru o ediție a Campionatului Mondial ce ar trebui să rămână în istorie prin aspectele pozitive, este că cel care a pășit mai des ca oricine altul în unicul Crucible este acum la egalitate și cel mai galonat sportiv în cadrul celebrului teatru. Iar artizanul poreclit The Rocket pentru aproximativ trei decenii nu pare a intenționa să se oprească aici.
Surse:
Comentarii