Pentru persoanele mai puțin familiarizate cu cercul conceptelor statistice din baschet, vom spune că performanța unui jucător de a termina cu minimum 10 unități în trei categorii diferite (cu precădere, referindu-ne la cele ale punctelor, recuperărilor și paselor decisive), cunoscută sub denumirea de triple-double, a fost recunoscută drept un reper oficial începând din 1979. 

Însă, performanțele atleților compleți în desăvârșirea abilităților de pe parchet se extindeau cu mult înaintea adoptării formale a statisticii. Înregistrarea ei era asociată cel mai des cu numele lui Oscar Robertson. Fiind unul dintre caracterele ce defineau dedicația, baschetbalistul supranumit The Big O lăsa în urmă o moștenire excepțională într-o perioadă, fără îndoială, dominată de oamenii înalți. În asemenea ipostaze, conducătorul de joc ce își începea cariera în Cincinnati, încheind-o peste doar 14 ani în Milwaukee, izbutea să-și pună amprenta de o manieră considerată intangibilă.

Robertson devenea cel dintâi exponent al unei medii de triple-double, în urmă cu peste o jumătate de secol, înregistrând medii de 30,3 puncte, 10,4 recuperări și 10,6 pase decisive pe meci de-a lungul stagiunii 1961-1962. Segmentul respectiv era catalizatorul unui record ce avea să fie extins până în luna martie a anului 1974, atunci când liderul oficial (recunoscut ulterior al statisticii) realiza 181 asemenea prestații și ultima a unui drum legendar.

Deceniile au trecut, accepțiunea fiind că recordurile sale în legătură cu reușitele statistice vor rămâne virtual imposibil de doborât.

Cu siguranță, atunci când un anume Russell Westrbrook era selectat în NBA, așteptările respective păreau la fel de stabile. Bifarea unui triple-double se arăta o performanță încă rară, judecând de la o seară la alta.

Sezonul în care Oklahoma City Thunder a selectat un promițător conducător de joc din California cu opțiunea a patra, 2008-2009, în doar 30 de jocuri bifate performanțe de peste 10 puncte, recuperări și assisturi. LeBron James obținea cuantumul cel mai ridicat, urcându-l la șapte! Spre capătul ierarhiei, un tânăr purtător al tricoului cu numărul 0, la acea vreme, îl bifa pe primul. 

Așteptările de la clipa apariției sale în NBA erau setate pentru Russell Westbrook în a contribui semnificativ în formarea unei echipe de top în cea mai mică piață de desfacere a ligii. Relocată din Seattle, franciza asociată cu inițialele OKC îl avea deja în componență pe Kevin Durant, draftat cu un sezon înaintea mutării echipei în centrul Statelor Unite. 

Practic, conducătorul de joc de 1 metru și 91 de centimetri era primul jucător din istorie ce reprezenta doar marca lui Thunder. Misiunea lui, alături de un la fel de tânăr KD, avansa când James Harden era ales cu a treia opțiune în evenimentul similar dedicat anului 2009. Din acel moment, trei talente rarisime unite în aceeași structură porneau într-o călătorie fascinantă a baschetului ofensiv. 

Cu toate că opinia generală avizată îl indica pe Durant ca având potențialul cei mai înalt, determinarea și abilitatea lui Westbrook atrăgeau o atenție sporită în jurul asociației. El lăsa pe parchet fiecare fărâmă de energie, aspectul respectiv putând fi observat și în raza de acțiune statistică.

Până la capătul stagiunilor personale cu 3 și 4, jocurile de triple-double rămâneau rare. În playoff, Thunder avansau cu fiecare an, până când, în 2012, accedeau și într-o finală cedată după cinci partide, împotriva lui Miami Heat. Ulterior, mutarea lui James Harden către Houston, una care putea fi facil evitată, privind retrospectiv, delega majoritatea responsabilităților către ceilalți doi marcatori rămași în OKC. Pe rând, accidentările serioase suferite, mai întâi de Russell Westbrook în playofful din 2013 și apoi de Kevin Durant în 2015 privau echipa de noi parcursuri lungi în postezon.

Orientându-ne spre al doilea caz, situația descrisă îi permitea californianului să aibă controlul balonului aproape în integralitate când se regăsea pe parchet. Bifarea a cinci jocuri succesive de triple-double echivala cu cea mai lungă serie a mileniului (prima de la isprava lui Michael Jordan din sezonul 1988-89). Baschetul arăta încă altfel în urmă cu șase primăveri, iar istoria urma să o ilustreze.

Până atunci, primul eveniment pivotal al viitorului carierei lui Westbrook în OKC se petrecea în stagiunea următoare. Conducând cu 3-1 în finala Conferinței de Est o echipă a lui Golden State Warriors ce tocmai stabiliseră noul record de victorii în sezonul regulat, 73, Thunder erau aproape de o performanță fabuloasă care să îi ducă în a doua finală NBA, contra lui LeBron James și Cleveland Cavaliers. 

Însă o revenire improbabilă a campionilor en-titre era facilitată mai ales de evoluțiile sub așteptări ale celor doi protagoniști din Oklahoma City în fatidicul joc 6 de pe teren propriu. Warriors câștigau după un scenariu asemănător în dramatism și meciul al șaptelea, punând capăt unui sezon al iluziei tunetelor.

Ulterior, Kevin Durant decidea să altereze cursul istoriei în NBA. Chiar pe 4 iulie 2016, el își anunța venirea chiar la structura care îl învinsese, Golden State, din postura de agent liber. Mutarea respectivă, ce va rămâne etern în memoria fanilor din statul Oklahoma ca o dezamăgire fără pereche, lăsa întreaga franciză într-o situație delicată. Russell Westbrook avea opțiunea de a părăsi echipa prezidată de Sam Presti, însă a preferat să se dedice total acesteia pentru un termen mediu.

În încercarea de a răzbuna pe parchet decizia fostului său coleg, Russ avea să beneficieze de controlul deplin al balonului pentru a menține relevantă formația de la Chesapeake Energy Arena. Asemenea auspicii au făcut câțiva analiști să recunoască o apropiere reală a unui eventual sezon cu medie de triple-double ca fiind posibilă. Dând amploare acestor gânduri, multiplul All-Star pleca într-o primă excursie a istoriei absolute. 

Interesant este că până la startul campaniei 2016-2017, el acumulase 36 de partide ce se încadrau în parametrii respectivi. Dedicându-se efortului maxim, explozivul conducător de joc demonstra cum își poate împinge limitele. Traversând de multe ori bariera a 40 de minute completate în dispute cu prelungiri, el impunea tonul speranței și spectacolului. Odată cu trecerea săptămânilor, lunilor, dezideratul neatins pentru 55 de ani se dovedea probabil. Abilitatea lui Westbrook de a urmări și recupera balonul, coroborat cu mult dezvoltatul simț creator, într-un joc ce devenea mai rapid ca niciodată oferea posibilitatea stabilirii noilor ținte.

Uimitoarea campanie a lui Oscar Robertson era urmărită nu doar din perspectiva mediilor statistice, ci și din punctul de vedere al totalului de triple-doubles. 41 de realizări îi aparțineau legendei actualei structuri din Sacramento de-a lungul sezonului. Acea marcă era, la rândul ei amenințată. De notat este că prima categorie ce nu mai putea scădea sub 10.0 pe întâlnire, în afara punctelor, era cea a recuperărilor, asigurată cu cinci jocuri rămase din sezonul regulat. Pasele decisive erau asigurate ulterior ca medie într-o după-amiază din Phoenix. Finalmente, marca lui Oscar Robertson se vedea egalată într-un joc cu Milwaukee.

A fost nevoie de o ultimă prestație incredibilă contra lui Denver Nuggets, încheiată cu 50 de puncte, 16 recuperări, 10 assisturi și un coș al victoriei, îl ducea la al 42-lea triple-double stagional. Doar două formații din cele 29 îl împiedicau să atingă acea barieră în dueluri directe: Chicago și Portland.

Fiind și cel mai bun marcator al ligii, cu 31,6 unități per joc, la care adăugăm bornele proaspăt menționate, Russell Westbrook obținea cel mai puțin probabil trofeu MVP al prezentului, ghidând o echipă fără mari speranțe către playoff. 

Sezonul următor îi vedea pe Paul George și Carmelo Anthony aduși în Oklahoma City, așteptările crescând enorm. Din acel moment, Thunder doreau să devină din nou o echipă balansată ofensiv, chiar dacă dirijorul rămânea același. El rămânea la fel de activ în a lupta pentru fiecare balon. Fiind din nou în poziția de a repeta realizarea din anul precedent, Russ bifa prima sa partidă cu minimum 20 de recuperări în aprilie 2018. 

Cu ajutorul a 25 de ocazii triple-duble, mediile de 10.1 recuperări și 10.3 pase decisive erau asigurate spectaculos în a 82 și ultima partidă a campaniei regulate. Șarja ce căpăta deja proporții unice în istorie se extindea mai confortabil și pentru un al treilea an la rând, mulțumită unei serii de zece triple-doubles la rând în ianuarie 2019. Un alt moment statistic de vârf era înregistrat în aprilie. Atunci, contra lui L.A. Lakers, dublul MVP al All-Star Game-ului realiza al doilea joc din istorie cu minimum 20 de lungimi în principalele trei categorii baschetbalistice, după Wilt Chamberlain, cel căruia îi preluase ștafeta recordului menționat mai devreme.

În întreaga perioadă din Oklahoma City petrecută fără Kevin Durant au existat și multe critici. Alături de fenomenul căutării statisticilor, a excesului de aruncări de la distanță acuzat de mulți contestatari în jocul său, insuccesul din playoff (cu trei eliminări consecutive în prima rundă) îl determinau pe Russell să își schimbe viziunea. Fiind îndrumat să plece din Oklahoma City, el a fost reunit la propria solicitare cu James Harden în Houston. Doi fundași care monopolizau la fel de mult mingea erau dispuși să renunțe la câteva cifre individuale pentru găsirea unui inel de campion. Sub conducerea lui Mike D`Antoni, Rockets nu puteau trece de semifinalele conferinței vestice, iar după ieșirea din bula pregătită în Orlando, un nou transfer era iminent,

Înainte ca bărbosul să părăsească Texasul pentru Brooklyn, în mutarea ce plănuia să zguduie din nou echilibrul în NBA, Westbrook era trimis în Washington, la schimb cu John Wall. O nouă pereche intrigantă se forma astfel în capitala Statelor Unite. Bradley Beal începea într-o mare formă stagiunea prezentă, însă în ciuda unui lot promițător, Wizards pierdeau primele patru meciuri și șapte din primele zece în care noul tandem se afla pe parchet. Fostul MVP bifa câte un triple-double în fiecare dintre ele, însă victoriile continuau să nu apară.

Declicul în încercarea unui reviriment impresionant către o poziție de playoff în Conferința de Est se simțea înaintea unui All-Star Game în care Westbrook nu a fost invitat în ciuda unor statistici excelente. Înaintea excursiei în Atlanta, Bradley Beal avea susținere în șase jocuri câștigate la rând.

Momentul pozitiv nu se oprea acolo, în timp ce noul său conducător de joc se apropia de ultima țintă tangibilă majoră individuală. Depășindu-l și pe Magic Johnson în ierarhia absolută a triplelor duble în 2020, el îl mai avea de ajuns doar pe același Oscar Robertson. Modul în care atletul de 32 de ani evolua continua să facă din acea întrebare doar o chestiune a timpului. Începând din 14 martie, el nu a mai completat vreun joc fără a ajunge la 10 recuperări ori pase decisive (prin urmare, definiția unui double-double). Printre ele, remarcăm a doua ocazie a carierei cu douăzeci de unități în ambele categorii – implicit noi recorduri personale, respectiv 21 și 24 – completată însă cu doar 14 puncte, contra Indianei. 

Ușurința debordantă și viteza prin care el face fiecare posesie să poată conta rămâne una inegalabilă, în ciuda procentajului din acțiune, aflat într-o constantă scădere. O nouă partidă memorabilă se consuma în Indianapolis. Wizards supraviețuiau accidentării unui Bradley Beal ce înscrisese 50 de puncte înaintea prelungirilor pe care Westbrook avea să le domine atât ofensiv, cât și defensiv, prin liberele și ulterior capacul victoriei. În plus, printr-o serie de 12 triple-doubles în 14 înfruntări (ținând cont și că în întregul sezon precedent strânsese doar opt prestații similare), recordul de 181 de isprăvi oficiale în NBA era egalat. De asemenea, asigurarea mediilor stagionale pentru a patra oară în cinci cicluri regulate era deja bifată cu o marjă uriașă.

Contra Atlantei Hawks, în absența celui de-al doilea marcator al sezonului, toate indiciile duceau către eclipsarea performanței lui Oscar Robertson. Într-adevăr, protagonistul lui Washington strângea nu mai puțin de 11 assisturi până la pauză (ce îl propulsau peste cota 8.000 în carieră), împreună cu 12 puncte. Capitolul recuperărilor nu urma să reprezinte un impediment, Russ strângând un număr de șapte, înaintea unui sfert decisiv ce părea a fi controlat de gazdele din State Farm Arena. Hawks construiseră un avantaj aparent confortabil, însă cele 17 lungimi începeau să fie înlăturate treptat de oaspeți. Anterior însă, cu opt minute și jumătate până la finalul jocului, ratarea lui Danilo Gallinari îi aducea celui mai atletic conducător de joc din istorie al zecelea balon prins.

Astfel, aspirația lui Westbrook pentru al 182-lea triple-double era împlinită în exact 100 de jocuri mai puțin completate față de vechiul deținătorul al recordului rămas în vigoare pentru aproape jumătate de secol (conform espn.com). 

Seara putea fi declarată una perfectă dacă el reușea să convertească o nouă aruncare a victoriei într-o nouă încleștare tensionată. În cele din urmă, ratarea ultimei tentative de la distanță îi staționa linia statistică la 28 de puncte, 21 de pase decisive și 13 recuperări. Formația din Georgia, condusă de Trae Young, prevala cu 125-124, dar oaspeții aveau propriile motive de a celebra. Actualmente, pătrarul lui Washington înregistrează o rată a bifării a dublelor cifre a celor trei repere statistice în peste 50% din înfruntările din sezonul prezent; 36/69.  

Într-un larg moment de apreciere a unei cariere ce încă nu are niciun motiv să se apropie de final, figurile trecutului și prezentului din NBA au luat parte la o nouă clipă a istoriei absolute. Determinarea, talentul și dorința l-au adus pe Russell Westbrook într-o poziție iconică a ligii nord-americane de baschet fără a pune mâna pe un trofeu suprem. În plus, doar timpul va știi până unde temperamentalul conducător de joc va purta un record oficial considerat sacru, pe care începând din seara americană de 10 mai 2021 îl stăpânește singular.