Pentru CSM București, stagiunea din Liga Campionilor a semănat unui real carusel, încheiat finalmente înainte de Final 4. Beneficiind de calificarea directă în sferturi din oficiu, elevele lui Adi Vasile nu au izbutit să depășească obstacolul Team Esbjerg.  

La capătul unei noi partide decise la ultima fază în detrimentul tigroaicelor, jocul retur a părut să aducă mai multe semne bune. Totuși, conduse din nou de actuala golgheteră a competiției, Cristina Neagu, capitolinele nu au susținut avantajul căpătat în prima repriză. Astfel, formația daneză, beneficiară de wild-card în faza grupelor, și-a asigurat ultimul loc în semifinalele Champions League, mulțumită rezultatelor de 26 – 25 și 27 – 27.

Aventurile către orice dispunere a valorii înseamnă deseori parcurgerea multiplelor stări. Constant am remarcat că amănuntele vor schimba cariere, ambiții și viitorul în sine. De aceea, nu vom putea fi siguri, nici măcar în cazurile de anvergură pentru performanță, că circumstanțele vor rămâne identice, deși știm că alte atribute se regăsesc încă unde trebuie. Însă, nevoia de a simți momentele importante poate fi dublată într-o ecuație de succes doar prin atenție.

Ca urmare, vom realiza că rețeta succesului se prezintă după respectivele coordonate și în disciplinele de echipă. În plus, focusarea permanentă își remarcă ponderea avansând și mai mult, ținând cont că instanțele de top prezintă de obicei echilibru. Aproape întotdeauna, sceptrul micilor detalii se va resimți. Paritatea în anumite ramuri ale mingii poate să devină imposibil de îndepărtat, chiar dacă, desigur, există și contraexemple. Acțiunea de pe semicerc ne conduce des spre ipostazele strânse, ce oferă, pe lângă suspans ori calitate, emoții pe măsură. Niciodată, însă, nu vom fi siguri încotro vor duce ele deoarece jocul continuă să ne surprindă.

Un alt aspect pe care l-am putea considera cert este că handbalul ca întreg pare să pătrundă într-o ușoară reformare internă. Bineînțeles că gândul ne poate conduce în multiple direcții, judecând de o așa manieră, însă anumite aspecte rămân dominante. Dacă ne referim la dimensiunea administrativă din România, se speră că o nouă conducere, la vârful federației de specialitate, va corecta câteva dintre erorile trecutului.

În rest, influența jocului în sine nu se reflectă întocmai negativ, în fiecare departament important. Cu toate că perspectiva fiecărei calificări naționale – referitoare evident la fete – se transformă într-o misiune tot mai complicată, la nivelul cluburilor, situația pare mai interesantă. Știm că în orice ecuație ce impune mize serioase va fi întotdeauna nevoie de șansă pentru atingerea anumitor barometre. După cum am remarcat și în ultima seară fotbalistică europeană pe Santiago Bernabéu, jocul funcționează, poate de prea multe ori, prin inspirație și noroc. Iar, întorcându-ne spre semicerc, destule situații care implică formațiile autohtone, s-au tradus după coordonate asemănătoare.

Chiar și înainte să ne îndreptăm atenția spre cea mai importantă competiție de tabloul feminin, va trebui să recunoaștem că lucrurile s-au desfășurat favorabil. Minaur Baia Mare și-a asigurat prima o lună mai cu medaliile puse în joc, însă maniera impresionantă de acces în semifinalele European League a implicat anterior una dintre cele mai importante și puțin scontate surprize din istoria competiției. Evident că acea ultimă înfrângere din grupe pentru Nantes nu a însemnat că fostul Oltchim va obține automat succesul în sferturi. Dar, fără sprijinul colateral menționat, speranța unui triumf la un moment dat imposibil de atins nu s-ar mai fi menținut.

Într-o măsură relativ similară, contextul a atins cote dramatice privind și drumul formației ce a semnalat etalonul pentru autohton. Este drept, respectivul aspect sugerează faptul că stagiunea actuală pentru CSM București nu s-a desfășurat inițial, în măsura așteptărilor dorite, nu doar de artizani, cât mai ales de simpatizanți. Ne putem orienta, chiar și spre duelul intern pentru asigurarea unui nou titlu absolut. De această dată, Rapid este rivala care provoacă de departe cele mai mari probleme, cât privește țelurile principale ale grupării tigroaicelor. Dar, întrucât am ajuns în respectivul punct al analizei, obiectivul primordial a fost unul singur. Fără îndoială, el reprezintă și principala rațiune pentru care Cristina Neagu a decis să rămână pe termen lung în capitala României.

Ambiția Ligii Campionilor a rămas direcția și viziunea în care întregul efectiv s-a concentrat cu toate resursele. Însă, ținând cont inclusiv de campania precedentă, s-a anticipat că nici misiunea curentă nu va fi deloc simplă. În ciuda noilor achiziții desfășurarea fazei grupelor a transformat respectiva senzație în realitate.

Exceptând confruntarea dramatică de deschidere, spre care vom  reveni, contextul continental nu a avansat realmente promițător, nici în următoarele confruntări. Numeroase după-amiezi s-au scurs până când a părut că formația lui Adi Vasile s-a îndreptat în direcția potrivită. Consecința subliniată a vizat evident impactul pozitiv al liderului cu numărul 8 pe tricou. Concomitent, însă, de remarcat a fost și că eficiența mai scăzută la finalizare a Cristinei Neagu s-ar fi transpus mai ușor ca niciodată pe tabelele de scor.

Doar după pauza competițională și turneul final la care ea nu a făcut parte în 2021, cadența s-a replasat la cote excepționale; atât de mari încât, la finalul fazei grupelor, CSM a depus o candidatură pentru titlul de golgheter. Din păcate, golurile cele mai valoroase intermediare din țara noastră au asigurat doar accederea în optimi de pe poziția a cincea în grupa principală. Destinul și urmările sale dure au făcut însă ca bucureștencele să ajungă fără a mai juca împotriva lui CSKA Moscova.

Brusc, drumul până la un Final Four pe undeva complet nesperat, mai avea de înfruntat un singur obstacol, dar cu adevărat dificil. Întreaga campanie continentală pare să le fi unit pe Esbjerg și pe campioana în exercițiu a Ligii Florilor. Iar, în absolut toate confruntările care au despărțit-o pe cea decisivă din sferturi, s-a punctat foarte atent o constantă uluitoare. Mai întâi, singura partidă în care a părut că trupa capitolină a stat mai mult în control s-a dovedit cea de deschidere a întregii stagiuni.

Scandinavele s-au folosit de un ultim minut dramatic pentru a încheia după-amiaza inaugurală în favoarea lor. La o distanță foarte mare față de episodul reliefat, în februarie, Sala Polivalentă a fost martora unei noi demonstrații a echilibrului, deși lipsită de miză concretă. Gestionarea ultimului parțial a părut mai inspirată pentru românce, într-o cursă a urmăririi stopată printr-un gol egalizator, la ultima aruncare. Un asemenea factor psihologic a părut, drept consecință, a deveni într-adevăr aparte, întrucât formațiile își reluau aventura europeană, după o lungă pauză, o dată cu duelul eliminatoriu.

În manieră consecutivă pe propriul parchet, o garnitură a lui CSM ce a inclus-o și pe legenda Eduarda Amorim, a fost dominată în majoritatea încleștării. Dar, elevele Jesper Jensen nu au reușit să susțină ritmul ofensiv necesar pentru a înfrânge un public bucureștean ce s-a bucurat de o atmosferă deplină a entuziasmului, pentru prima oară din 2020 încoace.

Cu susținere permanentă pentru o Cristina Neagu ce nu a făcut decât să își confirme statutul de principală marcatoare a competiției, gazdele au reușit inclusiv să preia avantajul. Conduse la un moment dat cu cinci lungimi tigroaicele au forțat adversarele nordice într-un nou duel cu orice rezultat posibil. Dar, lipsa de inspirație a tehnicianului scandinav, de a scoate portarul la ultima acțiune, nu a fost tratată deloc bine de Carmen Martin.

În schimb, o altă reușită validată cu greu, dar regulamentar, venită la activarea sirenei, a parafat scorul final din tur, de pe pivot: 25 – 26. Indiferent de cum ar fi arătat tabela însă, devine foarte greu să ne gândim cum trei rezultate diferite pot fi stabilite în aceeași manieră, contra unui oponent identic la nivelul european de top.

Totuși, până la capătul partidei din Danemarca a rămas de văzut dacă laureata țării noastre va putea în sfârșit să demonstreze un handbal superior celorlalte cazuri amintite. Până la urmă, indiferent ce a arătat palmaresul anterior, orice succes obținut la o diferență mai mare decât cea minimă ar fi garantat în celebra Blue Water Dokken din Esbjerg calificarea în semifinale. De aceea, cu o enorm miză la mijloc, ar fi fost de așteptat ca jucătoarele echipate duminică în alb să încerce evitarea oricărui alt demaraj modest.

Realitatea a avut un alt mesaj de indicat, în condițiile în care reușitele s-au manifestat cu destulă dificultate. Cu excepția minutelor care au urmat startului sub așteptări, jocul a arătat destulă calitate ofensivă. Inițial, contrar poate cu ce am tinde să remarcăm într-o întâlnire de calibru, presiunea atmosferei excepționale a părut să se manifeste mai vizibil în dreptul gazdelor. Pe măsură ce ne-am detașat de primele 10 minute, un dezavantaj ajuns la două lungimi pentru campioanele României, s-a transformat într-un ecart pozitiv. În cea mai mare parte a acțiunilor ofensive, Cristina Neagu a reușit să mențină controlul, atunci când nu a întâlnit vreun dublaj. În situația secundă, serviciile sale nu au fost ezitante în a se transforma în pase decisive.

Pentru cea dintâi treime de partidă, rolul extremelor, folosite tot mai puțin afectiv, a început să scoată în evidență finalizări pozitive, datorită penetrărilor hotărâte de pe zona centrală. În schimb, dispunerea dintre buturi, în ciuda unei duble perioade de eliminare, la un moment dat, a rămas favorabilă vizitatoarelor. Jelena Grubišić, aflată din nou în situația unui probabil ultim meci pentru formația la care a gustat gloria absolută, a arătat dorința pentru o ultimă semifinală.

Până acolo, drumul s-a arătat lung, însă pe măsură ce ne-am apropiat de pauză, s-a văzut că efectivul în control a fost cel al oaspeților. Cu un plus la capitolul concentrării, bucureștencele ar fi putut să găsească o marjă de patru lungimi. Chiar și astfel, în controlul confruntării, avansul de 14 – 12 ar fi fost echivalent cu accederea în penultimul act.

Însă, în același moment, a devenit evident că nici structura daneză nu putea să lase lucrurile să depindă permanent de adversare. Drept consecință, debutul actului secund a devenit crucial în abordarea ecuației calificării. Iar, pe undeva conform așteptărilor, handbalul lui Esbjerg a urcat un nivel nu doar în ofensivă, cât și în dispozitivul apărării.

Goalkeeperul german Dinah Eckerle și-a făcut crucial simțită prezența, colegele sale reușind imediat să egaleze pe tabela returului. În ciuda faptului că lidera bucureștencelor a părut să treacă și mai adânc la atac, replica din tabăra opusă a devenit mult acutizată. Din momentul în care vikingele au preluat avantajul, cronometrul a început să se întoarcă decisiv în defavoarea reprezentantelor țării noastre.

Poate că balanța hotărâtoare s-a marcat în siguranța exprimată din poartă în secvențele cruciale. Mulțumită intervențiilor repetate ale lui Eckerle, siguranța s-a dezvoltat treptat echipierelor ghidate de Henny Reistad. Desprinderea virtuală a scandinavelor la patru goluri ar fi putut să fie chiar mai importantă, deși Cristina Neagu și Eduarda Amorim s-au străduit să acorde o ultimă oportunitate pentru CSM. Inclusiv în sistemul 7 contra 6, roadele au fost limitate, românca ducând totalul de bătut al golgheterilor la un impresionant număr de 110 reușite.

Când desprinderea a fost într-adevăr hotărâtoare în contul rezultatului general, Siraba Dembélé a izbutit o intercepție transformată în gol. Suplimentar, o Tess Wester lipsită de prea multă inspirație până în minutul 60 a respins balonul care a permis colegelor sale să egaleze scorul la finalul din Danemarca; 27 – 27. Altfel spus, dacă ar fi să calculăm cinic, dar nu tocmai realist, am vedea că ultima acțiune cedată din Sala Polivalentă a hotărât literalmente calificarea. Oricum, prestația cumulată din partea lui Team Esbjerg a arătat o mai mare completitudine, echipa lui Adi Vasile neatingând un al  patrulea Final Four succesiv.

Așadar, un sezon complet cum probabil nu a mai fost altul s-a încheiat cu dezamăgire pentru CSM București. În ciuda multor elemente aflate departe de controlul fostei campioane din Champions League, la ediția 2015-2016, un singur pas suplimentar ar fi fost suficient spre o nouă deplasare la Budapesta. Din păcate, o evoluție cu speranță, determinare, dar și frustrantă a adus la final drumul continental al lui CSM București tocmai pe parchetul unde a început, în toamna precedentă.

Surse:

https://www.digisport.ro/handbal/esbjerg-csm-bucuresti-27-27-tigroaicele-se-opresc-in-sferturile-de-finala-din-liga-campionilor-1671815