Săriturile cu schiurile își consumă un nou capitol cu momente istorice la Râșnov

După săptămâni întregi și intense în care mirajul săriturilor cu schiurile a urmat calea unei stagiuni aparte, momentul concluziilor nu se află foarte departe în timp.
Totuși, este binecunoscut, în același timp, faptul că luna februarie reprezintă o marcă importantă în calendarul competițional. Din perspectivă autohtonă, aspectul anterior enunțat capătă conotații suplimentare întrucât tărâmul tricolor urma a fi din nou gazda unor competiții ce puteau lăsa în urmă amprente importante în festivalul icarilor moderni. Indiferent de ce latură a disciplinei vom lua în considerare (masculină ori feminină), spectacolul și miza pur competitivă se anunțau imense, la baza olimpică din Valea Cărbunării.
Începutul anului 2020 marca o deosebită experiență a succesului pentru artizanii Cupei Mondiale atribuită săriturilor cu schiurile. În prezența accentuată a unui public numeros și entuziasmant, Râșnov își mai îndeplinea unul dintre obiectivele flancate pe termen lung. Devenită referențială pentru periplul schioarelor încă din 2015, localitatea din Brașov a devenit parte integrantă a caravanei masculine. Majoritatea protagoniștilor din urnă cu un sezon contribuiau la un week-end de excepție în România. Catalogarea anterioară a fost oferită și de faptul că la capătul zilei finale (de 22 februarie), nu mai puțin de trei sportivi dețineau simultan recordul oficial al trambulinei-reper a complexului inaugurat la începutul anului 2012. În condiții actuale cu adevărat dificile, transpuse atât în plan meteorologic, cât mai ale al asigurării siguranței sanitare, eforturile majore au făcut ca locația autohtonă să își ducă mai departe povestea pe zăpadă.
O schimbare importantă față de alcătuirea finalului de săptămână a stagiunii anterioare era anunțată prin programarea etapelor masculine, respectiv, feminine în cadrul aceluiași interval temporal. Prin urmare, delectarea cu zboruri lungi urma să vină din ambele ramificații ale lumii săriturilor cu schiurile (într-o desfășurare mai puțin întâlnită, ce urma a include zilele de joi, vineri și sâmbătă). Mai mult, ambele ipostaze promiteau și prezențe românești în competițiile propriu-zise, o altă aspirație subliniată de multă vreme ca un obiectiv principal pe termen lung al federației de specialitate.
Orientându-ne mai întâi către dispoziția de concurs a fetelor, vom remarca faptul că drumul către gloria stagională supremă păstra multe necunoscute pentru săritoarele implicate în găsirea ei. Cinci sportive ajungeau la Râșnov cu posibilitatea matematică reală de a prelua tricoul galben, de lideră a clasamentului general. Lucrurile aveau să accelereze și mai clar către imprevizibil în condițiile în care ocupanta posturii reliefate, Marita Krammer, nu a putut lua startul în niciuna dintre cele două runde programate la Râșnov, în baza unei verificări sanitare neconcludente. Absența austriecei a făcut ca duelul la vârf să se ascută suplimentar. Performera după-amiezii de joi s-a dovedit în cele din urmă a fi Nika Križnar.
Tânăra slovenă și-a arătat forma ridicată din perioada recentă, gestionând foarte bine momentul primei sale evoluții. În contextul unei bare de start oscilante, ea a ajuns la 92 de metri, secondând-o ca lungime a zborului doar pe nordica Minyan Bjornset. Aceasta din urmă devansată însă cu peste șapte puncte în ierarhia unei manșe inaugurale pe care Dana Haralambie a încheiat-o prima sub linia calificării, ocupând locul 31. Evoluțiile din manșa secundă urmau să găsească distanțe vădit mai bune, direct proporționale cu intensificarea vântului de portanță, din față. Figuri de mare notorietate precum Sara Takanashi sau Daniela Iraschko-Stolz au sperat chiar și la un succes (cu precădere în cazul niponei). Însă, profitând de avansul uriaș avut din manșa întâi față de cele două, Nika Križnar și-a putut asigura cel de-al doilea triumf al carierei, alături de prima poziție a clasamentului general.
Conservarea posturii respective devenea obiectivul etapei de vineri, care oferea întâiul punct culminant al unei după-amiezi ce se anunța memorabilă. Tiparul rundei precedente părea să se păstreze din perspectiva în care prima manșă nu a bifat multe prestații care au depășit cei 90 de metri ai punctului de construcție. Inspirația crescândă i-a revenit sportivei care se asimilează poate neasemuit cu istoria săriturilor cu schiurile feminine. Cvadrupla câștigătoare a Cupei Mondiale și cel mai titrat icar modern rezumându-ne la numărul total de succese, Sara Takanashi își continua parcursul către un eventual mare glob de cristal cu numărul 5. Japoneza acumula cel mai bun total al manșei primordiale, fiind urmată de Ema Klinec și Slje Opseth. Printr-o prestație ameliorată față de precedenta oportunitate, Dana Haralambie își parafa prezența în manșa finală, pe care o va fi încheiat-o în poziția a 28-a.
Dintre celelalte 30 de sărituri completate, s-a căutat o eventuală apropiere de bariera celor 97 de metri ai dimensiunii trambulinei normale de la Râșnov. Prima atletă ce se apropia de acel deziderat a fost deținătoarea recordului feminin oficial. Maren Lundby câștiga ultimele trei ediții ale Cupei Mondiale, impresionând printr-o constanță remarcabilă. Actuala perspectivă o surprindea pe conaționala sa evocată mai devreme, Slje Opseth, în rândul pretendentelor reale pentru a-i prelua titlul. Mai tânăra vikingă ajungea la 97 de metri, depășind-o pe deținătoarea tricoului galben, autoarea unui total suficient de bun pentru asigurarea locului al treilea. Totuși, momentul final a evidențiat-o grozav pe Sara Takahashi. Fiind nevoită să forțeze pentru a completa o după-amiază deosebită, nipona care nu a împlinit încă 25 de ani a atins 99 de metri (valoare ce avea să nu mai fie depășită vineri), parafând succesul său cu numărul 60 al carierei.
Amploarea performanțelor exponentei din Țara Soarelui-Săsare poate fi reliefată de faptul că ea acontează acum cu șapte victorii mai mult în comparație cu Gregor Schlierenzauer, deținătorul recordului masculin (de 53). Așadar, isprava ultimă de la Râșnov o aducea pe sportiva din Kamiwaka la o cotă excepțională. Ecartul dintre ea și ocupanta posturii primordiale stagionale se reducea, totodată, la doar cinci lungimi, potrivit datelor fis-ski.com.
După ce una dintre emblemele disciplinei își mai trecea în cont o ocazie impresionantă, alte secvențe similare erau așteptate și în a treia competiție oficială de sărituri cu schiurile a băieților desfășurată în România. Așa cum afirmam, primele două ilustraseră un spectacol sportiv de nivel înalt, alături de mult dramatism. Interesant este că, de-a lungul calendarului campaniei 2020-2021, a Cupei Mondiale, trambulina principală din Valea Cărbunării este singura de coordonate normale (care prevăd punctul de construcție înainte de 100 de metri), în termenii tradiționali ai disciplinei. Drept consecință, adaptabilitatea sportivilor la un set de criterii singulare putea da naștere multor surprize. Componența contingentului masculin includea în 2021 majoritatea principalilor artizani ai stagiunii. Singurele excepții se constatau în privința delegației Austriei, care a optat să pregătească atent ediția Campionatelor Mondiale de Schi Nordic vor debuta la Oberstdorf.
Până atunci, o ocazie excepțională putea fi îmbunătățită de un anumit Halvor Egner Granerud. Finalul Turneului celor Patru Trambuline, încheiat la general în afara podiumului și fără vreo victorie, părea să consemneze un potențial moment pivotal negativ pentru norvegianul de 24 de ani. Totuși, motivația acelei dezamăgiri l-a purtat mai departe într-un sezon devenit realmente unic. Ultima dovadă în acest sens era ilustrată în Polonia. La Zakopane, el a izbutit autoritar să bifeze o a unsprezecea victorie a campaniei. Pe parcursul a mai puțin de trei luni, Granerud dobora marca absolută pentru săritorii din națiunea fiordurilor. Mai mult, tabloul anulării etapelor tradiționale din Norvegia echivala cu creșterea suplimentară a șanselor de adjudecare a Cupei Mondiale încă dinaintea poposirii în luna martie. Oportunitatea suplimentară se ivea chiar în Cetatea Râșnovului, într-o singură etapă cu mai multe conotații.
Precum a mai fost cazul de alte două ori în ultimele șapte săptămâni, ședința de calificare a evenimentului brașovean a fost redusă la titulatura unui simplu prolog deoarece pe lista sa au fost înscriși mai puțin de 50 de sportivi. Astfel, tânărul Daniel Andrei Cacina avea ocazia să reprezinte România într-o primă manșă a unui eveniment oficial de seniori. La capătul evoluțiilor lipsite de presiune completate joi, Markus Eisenbichler zburase până la 97 m, fiind urmat de Halvor Egner Granerud. Primii doi clasați în cadrul stagiunii curente păreau să poată bifa noi rezultate pozitive. Multitudinea detaliilor succesului nu trebuie însă a fi ignorată în cadrul oricăror competiții.
Prima manșă masculină a debutat sub condiții relativ asemănătoare cu cele ale finalului etape feminine. Deși vântul a suflat relativ stabil din față, zborurile au rămas în mare parte moderate. Reprezentantul țării noastre a evoluat cu numărul de concurs patru, atingând 84 de metri și jumătate. Cele 99,4 puncte strânse urmau să îi fie suficiente pentru obținerea locului 42 la capătul intervalului incipient, ținând cont și de două descalificări timpurii. Impresia plăcută a lui Daniel Andrei Cacina a precedat un alt moment mai puțin anticipabil. Manuel Fettner a marcat o evoluție ce s-a oprit la doar o unitate față de dimensiunea trambulinei. Cuantumul veteranului austriac avea să nu fie depășit în manșa întâi. În ciuda multor evoluții constante, a doua linie roșie în direcția zborului se arăta intangibilă. Finalul rundei a adus multă animație prin Dawid Kubacki, Kamil Stoch sau Ryōyū Kobayashi. Niciunul dintre cei trei nu a schimbat atletul de la locul de onoare, care a fost doar egalat de către Halvor Egner Granerud. Vikingul a încheiat manșa în urma unei încercări ce a lăsat mult de dorit din partea lui Markus Eisenbichler. Germanul se situa în afara topului 15 la jumătatea întrecerii.
În același timp, merită remarcat că 21 de săritori erau cuprinși într-un ecart de exact zece puncte înaintea manșei finale. După cum urma să și vedem, orice deznodământ rămânea încă posibil. Cu o bară de start ridicată, distanțele s-au mărit în zborurile finale ale după-amiezii. Pe măsură ce înaintam pe lista de start a rundei a doua, ștacheta era ridicată exponențial. Calitatea competiției române creștea de la un minut la altul.
Pe rând, Markus Eisenbichler, Daniel André Tande și Piotr Żyła se apropiau din nou de dimensiunea trambulinei râșnovene. Triplul campion mondial din 2019 urma să fie însă descalificat pe motivul inadvertențelor costumului său. Acel moment putea însemna tranșarea definitivă a Globului de cristal în favoarea lui Halvor Egner Granerud. El urma să încheie etapa, încercând să detroneze un trio al performerilor manșei secunde. Finalmente, Kamil Stoch și Ryōyū Kobayashi au depășit bariera de 97 de metri, fiind primii inclusiv după evoluția mai modestă a lui Manuel Fettner. În schimb, Halvor Egner Granerud nu era influența de presiune, făcând destul pentru a-i depăși pe principalii rivali.
Confirmarea succesului cu numărul 12 a fost anulată de procedura ulterioară a controlului echipamentului, atât de rar nedepășită cu brio într-o manșă cu numărul 2. Purtătorul tricoului galben i s-a alăturat urmăritorului său, fiind declasat în ceea ce a devenit o etapă unică în istoria recentă a săriturilor cu schiurile. Monopolul japonez al victoriilor de vineri a fost completat de Ryōyū Kobayashi. Fascinantul nipon încheiase recent la Zakopane o perioadă fără succes ce se întindea din etapa inaugurală a Turneului celor Patru Trambuline (2019-2020) încoace. Kamil Stoch îl seconda acum, în vreme ce Karl Geiger bifa un al treilea podium din tot atâtea posibilități în Valea Cărbunării, păstrând o zecime de punct în fața lui Dawid Kubacki.
Chiar dacă etapele individuale din 2021 nu au adus zboruri comparabile cu cele din sezonul precedent, clipele istorice s-au îmbinat fabulos pe parcursul primelor două zile de competiție desfășurate pe trambulina normală de lângă Cetatea Râșnovului. Sara Takanashi, respectiv, Ryōyū Kobayashi continuă exemplar tradiția Japoniei în lumea icarilor moderni (inițiată de nume precum Kazuyoshi Funaki, Takanobu Okabe sau, bineînțeles, Noriaki Kasai).
Surse:
Comentarii