Într-o demonstrație de forță, spre final, Kylian Mbappé a fost responsabil direct pentru toate cele trei reușite ale Franței cu Polonia, ajungând deja la un total personal de 5. Olivier Giroud și respectiv Robert Lewandowski au mai punctat într-o confruntare cu nuanțe istorice.

Ulterior, Anglia a avut parte de o primă repriză mult mai grea în fața Senegalului, pe care a reușit să o încheie într-un confortabil avantaj. Finalul confruntării a fost însă complet lipsit de emoții, după ce desprinderea Albionului a fost definitivată contra campioanei continentului african. Urmarea subliniază că cele două învingătoare se vor înfrunta mai departe, într-un sfert de finală clasic.

Indiferent modalității în care am vizualiza contextul fiecărei piese din tabloul Cupei Mondiale, replicile realității continuă să ne demonstreze și altceva. Nu vom putea ignora spectacolul sportiv din Orientul Mijlociu, mai ales prin startul disputelor hotărâtoare. După o fază a grupelor memorabilă de-a dreptul, opțiunile s-au mai disipat, fapt ce a permis un mai mare grad al atenției, în axul favoritelor. 

Franța – Polonia 3 – 2: Marșul recordurilor și al stelelor Hexagonului

Este probabil ca la începutul fazei grupelor, ca a treia optime cronologică de finală să nu fi fost anticipată atât de rapid. În schimb, confirmările nu au venit pe deplin decât în cazul trupei ce a părut să lase în spate îngrijorările provocate de accidentări. Atunci când scopul a fost unul clar pentru Franța, jocul a arătat consistență, mai ales în zona de atac. Deși calificarea avea să fie asigurată cu ceva greutate contra Danemarcei, prima formație ce și-a asigurat biletul către faza eliminatorie a fost pregătită de Didier Deschamps.

Ulterior, turația a fost mult scăzută în fața Tunisiei, schimbarea neurmând să apară decât atunci când a devenit clară o înfrângere la orizont. Totuși, istoria ne-a arătat de multe ori că ultimul joc din grupă nu constituie un real barometru pentru galici. Locul fruntaș în era deja asigurat, întrebarea rămânând doar asupra adversarului, unul în teorie mai accesibil             

Fără ca posibilitatea Argentinei să rămână în calcule, opțiunile se reduceau la alte două țări, iar finalitatea s-a dovedit absolut uimitor. Deși Polonia nu a reușit absolut nimic excepțional în cadrul ultimului joc – cu patru șuturi spre poartă luate în calcul în statistica finală, sceptrul calificării s-a întors cumva în favoarea echipei lui Robert Lewandowski. Întrucât Mexicul nu a reușit misiunea din runda finală, prezența alb-roșie în optimi s-a materializat în condiții dramatice.

Doar că, dincolo de suprafața menținerii poziției secunde, jocul în sine nu s-a ridicat la standarde ridicate. Singura confruntare în care am remarcat o tendință ofensivă mai limpede a avut loc în fața unei Arabie Saudite ce nu s-a sfiit deloc să domine. Totuși, formația condusă de Czesław Michniewicz a găsit o cale să meargă mai departe, mulțumită în principal și inspirației lui Wojciech Szczęsny.

Ca urmare, experimentatul goalkeeper a fost așteptat drept unul dintre protagoniștii optimii, fază în care vulturii nu au mai poposit din 1986 încoace. Fără dubiu, una dintre marile oportunități ale istoriei se ivea, împotriva unui oponent ce natural avea parte de o serioasă presiune. Pentru multe decenii, întrebare repetiției titlului mondial a rămas fără răspuns, iar Franța era următoarea echipă ce își începea încercarea.

Pe Al Thumama Stadium, a fost previzibil ca ofensiva să fie relansată în tabăra franceză din primele secvențe. Aspectul uluitor în partida care ar fi trebuit să fie decisivă a fost că Polonia nu și-a putut efectiv aplica atuurile în fața Argentinei. Acum, reacția a fost una ceva mai activă, însă tot adversarii îmbrăcați în alte nuanțe de albastru au dat primele avertismente. Raphaël Varane a reluat imprecis cu capul la cea dintâi fază fixă, emoțiile fiind constante.

Nu foarte mult timp trecea până când alte acțiuni au amenințat serios poarta, de la Ousmane Dembélé și Kylian Mbappé. Aurélien Tchouaméni a preferat să îl testeze pe Wojciech Szczęsny de la distanță, portarul având răspuns. Nici extrema anterior evocată a Barcelonei nu l-a surprins pe veteranul ajuns la 32 de ani, Antoine Griezmann fiind și el blocat cu ceva emoții. Robert Lewandowski a oferit imprecis replica, la capătul primelor 20 de minute.

Conform așteptărilor, polonezii nu pretindeau la posesia constantă, dar contraatacurile s-au dovedit periculoase pentru o defensivă nu tocmai sigură. Însă, cu cât ne-am apropiat de pauză, cu atât raportul a părut să se echilibreze. Ambii atacanți centrali ar fi putut marca pe rând, dar Olivier Giroud a ratat șansa mai mare din interiorul careului. În amiaza când a egalat recordul tuturor timpurilor al selecțiilor franceze, Hugo Lloris a rezistat ulterior unui asediu.

Secvența din minutul 38 a fost lansată de Piotr Zieliński, portarul francez rezistând primelor două execuții (incluzând-o pe cea a lui Bartosz Bereszyński). Când el nu a mai avut cum interveni, Raphaël Varane a făcut-o salvator de pe linia porții, pentru ca tabela să rămână neschimbată. Uriașa multiplă situație urma să se întoarcă apoi total în defavoarea polonezilor. A fost nevoie ca înaintea prelungirilor, Kylian Mbappé să găsească serviciul ideal la limita offside-ului.

Olivier Giroud nu a mai trecut peste momentul în care avea să devină marcatorul absolut al naționalei galice. Mai important decât să îl depășească pe Thierry Henry, veteranul lui AC Milan și-a adus colegii în avantaj. Încercările adverse au fost periculoase încă dinaintea pauzei, șutul deviat al lui Jakub Kamiński netrecând foarte departe de stabilirea egalității. După o primă parte cu destule semnale pozitive, Polonia avea nevoie de un plus pentru rămânerea în cursă. Șarjele atleților din Hexagon au rămas foarte periculoase, fie că abordăm acțiunile poziționale ori în viteză.

Pentru un fault în atac, autorul deschiderii scorului nu a avut ocazia să mai celebreze un gol formidabil din foarfecă. Contrar dezamăgirii de moment, a devenit tendința clară a Franței să aibă controlul autoritar și mai atent al balonului. Așadar, potențialul formației adverse a devenit s-a redus vizibil, dar câtă vreme diferența rămânea minimă, sectorul de tribună alb-roșu încă mai putea spera. În schimb, după o prestație palidă la finalizare până atunci, Kylian Mbappé nu a mai fost dispus în a amâna momentul celebrării depline.

Acțiunea personală de pe flancul stâng s-a încheiat în sfârșit cu un șut absolut imparabil, aici incluzându-l probabil pe cel mai în formă goalkeeper al competiției. Wojciech Szczęsny era învins a doua oară, iar din minutul 74, necunoscutele erau înlăturat asupra rezultatului. Magia se afla însă departe de final cu toate că nimeni nu a părut să mai forțeze peste măsură, datorită decarului francez. Profitând de un unghi și mai dificil acordat de adversarul direct, Mbappé a găsit din nou clipa ideală pentru a trage de pe loc.

Deși goalkeeperul polonez a atins atunci balonul, nu a fost suficient din a împiedica o nouă traiectorie în vinclu, pentru un foarte tânăr deja campion mondial, care nu oferă vreo indicație că s-ar opri prea curând din a domina. În schimb, o nouă seară dificilă pentru Robert Lewandowski a avut parte de o ultimă șansă a completării cu o nuanță pozitivă. Presiunea de final a colegilor a rezultat într-o acordare a unei lovituri de pedeapsă, suspansul fiind prelungit prin analiza sistemului VAR.

Ca urmare, abia în al șaptelea minut de prelungire, căpitanul Poloniei și-a încercat șansa de la punctul cu var. Hugo Lloris a reținut fără probleme inițial, dar fără a menține poziția corectă pe linia porții. Din a doua încercare, cu a doua fentă, nouarul Barcelonei a punctat când cronometrul atingea 90 + 9. Tabela a arătat o finalitate echitabilă pentru aspectul general al jocului, Franța asigurându-și o calificare profund meritată, pe alocuri debordantă, mulțumită spectacolului reprizei a doua. 

Anglia – Senegal 3 – 0: Pragmatism și convingere în bătălia leilor 

De cealaltă parte a serii, aveam parte în teorie de un duel ce nu ar fi impresionat fiind expus în grupe, la începutul turnirului. Dar, mulțumită unei impresii în general foarte plăcute a adversarului, nu puteam spune că traseul Angliei a devenit brusc prea ușor. Până atunci însă, lucrurile au stat cu adevărat diferit, dacă ne întoarcem la a doua zi a competiției. Succesul cu Iran a provocat o ușoară senzație a euforiei prematură, îndepărtată la fel de rapid în jocul secund, caracterizat de o dominare a Statelor Unite.

Cu toate acestea, contextul Albionului nu s-a complicat foarte mult, la capătul unei reprize a doua dominantă în fața Țării Galilor. Ca urmare, câștigarea unei grupe nu tocmai competitive pentru întreaga ei durată, a garantat elevilor lui Gareth Southgate o soartă ușor mai simplă, în aparență. Din perspectivă retrospectivă, alternativa ar fi fost Țările de Jos, dar Senegalul a demonstrat fără îndoială că poate să întreacă așteptările inițiale.

Întrucât deja am menționat structura batavă calificată în sferturi, devine logic să reamintim că singurul eșec administrat bravilor africani în Grupa A, nu a venit pe un fond complet meritat. Apoi, deși au existat dubii ulterioare cu privire la elevii lui Aliou Cissé și menținerea moralului ridicat, ei au arătat cu suficientă claritate că pot să domine atunci când e crucial atât Qatar, cât mai important, Ecuadorul, pentru a-și asigura revenirea pe tabloul eliminatoriu.              Imposibil să eliminăm din vedere este remarcarea unui joc atât de pozitiv, de la o formație (probabil singura din optimi) obligată să evolueze categoric fără cel mai valoros jucător. Chiar și în absența lui Sadio Mané, britanicii aveau motive suficiente spre a rămâne precauți, într-un duel unde publicul promitea să se implice mai mult, în imensa capitală a deșertului. Imediat, o importantă șansă a venit în dreptul lui Boulaye Dia, care nu a reușit să controleze suficient balonul pentru a găsi buna finalizare.

Încercând să evite asemenea erori în succesiune, englezii au optat să pună stăpânire pe balon, în treimea adversă. Cu spiritele ceva mai calme pe gazon cel puțin, dispunerea defensivă nu s-a dovedit deloc rea pentru campionii africii, care nu au permis multe breșe, nici măcar în vestitul joc de cap englez. Mai mult, o eroare la construcție pentru Harry Maguire a creat o dublă șansă, însă vârful amintit anterior și nici Ismaila Sarr nu a reușit să trimită balonul pe lângă Jordan Pickford.

Fără vreo reținere, leii echipați în verde au început să modifice treptat coordonatele partidei, Boulaye Dia s-a aflat din nou față în față cu goalkeeperul lui Everton, care nu s-a lăsat învins nici în al 30-lea minut de joc. Deja trei situații majore apăruseră în contul outiderilor, dar în absența oricărui răspuns notabil din partea insularilor. Doar că, o singură acțiune în care apărarea adversă a fost într-adevăr descoperită, s-a dovedit suficientă. Jude Bellingham a încheiat o pătrundere deja clasică, prin intermediul unui serviciu ideal, reluat simplu în poartă de Jordan Henderson.

Doar al treilea gol în tricoul trandafirilor pentru actualul căpitan al lui Liverpool a devenit un moment crucial. Efectiv, elanul englez a dat impresia că poate duce ușor și la o a doua reușită, iar la ultima acțiune a reprizei, tot Jude Bellingham a creat alături de Phil Foden contraatacul identic, de manual. Harry Kane s-a regăsit finalmente la finalizare pentru întâiul său gol, iar elevii fundașului din celebrul Middlesbrough – Steaua nu puteau încheia mai bine un act înșelător. Cu toate acestea, calitatea în viteză a făcut efectiv diferența, adversarii din Talanga fiind puși în fața unei dure realități după reluare.

Fiind nevoiți să revină cumva contra cursului jocului, atleții lui Aliou Cissé au urmat același tipar curajos, dar au fost de multe alte ori surprinși pe tranziție. Căpitanul Angliei a dorit să puncteze și din afara careului apoi, Édouard Mendy reușind să intervină in-extremis. La următoarea schimbare de ritm orchestrată, goalkeeperul lui Chelsea nu a mai avut nimic de făcut. Phil Foden a oferit pasa decisivă, o dată în plus, a treia izbândă revenindu-i facil lui Bukayo Saka.

Înaintea trecerii în a doua oră de joc, victoria era deja asigurată, deși ocazii au venit în contul ambelor grupări. Nici Pépé Sarr, Harry Kane sau Marcus Rashford nu au mai reușit să găsească plasa, într-un final de joc care a devenit mult mai liniștit față de ceea ce ar fi dat de înțeles prima sa parte. Și cu o mare doză de neșansă, raportat inclusiv la confruntarea vizitată anterior, Senegal a devenit prima echipă care să nu înscrie în optimi. Cea dintâi întâlnire directă din istoria a revenit Angliei, la scor de neprezentare.  

Așadar, pe lângă alte elemente important de luat în seamă, seara care ne-a introdus tehnic la mijlocul actualei Cupe Mondiale a demonstrat cum momente de sclipire tind să așeze lucrurile într-o direcție așteptată. Concomitent, același drum deșertic ne atrage atenția că încă, nu va exista nimic care să poată împiedica fabulosul, în termenii celui mai înalt nivel din iarbă.