În urmă cu exact o lună, echipa națională a României își vedea misiunea simplificată pentru securizarea unei poziții aferente barajului Cupei Mondiale din 2022. Dar luna noiembrie a adus noi clipe defavorabile.

Ca urmare a rezultatului absolut autoritar realizat de Macedonia de Nord din Armenia, întreaga atenție s-a relocat asupra formației țării noastre care a căutat preț de 93 de minute golul salvator, fără a-l bifa.

Partida dominată cu destulă claritate a subliniat însă și lipsa plusului inspirației, execuția cu traiectorie uluitoare semnată de Ianis Hagi care a lovit bara ar fi putut menține totuși tricolorii pe poziția a doua din Grupa J. În schimb, deplasarea din Liechtenstein se va realiza doar sub speranța unui ultim rezultat colateral, la Skopje, acolo unde gazdele vor necesita doar propriul triumf, cu un punct avans în ierarhie.

************************

Schimbările compun într-o bună măsură, esența competitivității. Pentru cele mai rutinate dintre discipline, se afirmă deseori că indicele continuității semnifică traversarea perioadelor de succes. Știm, de asemenea, că drumul progresului devine tot mai complicat, pe măsură ce ani întregi sunt caracterizați de încercările nereușite. Alături tentativelor, dificultatea consumă și destule speranțe. Pentru obținerea țelurilor dorite, unele instanțe au avut nevoie să aștepte constant Actualitatea ne conduce spre jocul care încă atrage cei mai mulți susținători. Deseori, ajungem în situația de a recunoaște imaginea fotbalului ca o reflecție a tuturor nivelelor reprezentative. 

Este drept, că deși percepția continuă să fie socotită sub standardele obișnuite ale trecutului, succesele au început să apară mai des în cadrele de vârstă inferioare, socotind influența ultimelor 30 de luni. Exemplul care a ridicat moralul general, rămâne acela al formației de tineret, care a arătat nivelul ce s-ar putea susține în condiții pozitive. Influența performanțelor de asemenea natură s-a dorit a reprezenta lansarea propice pentru cea mai importantă selecționată, care așteaptă, un imbold. Cu evoluții de intensitate distinctă, elanul a crescut pe baza încrederii, ce la un moment dat a părut disipată complet, pentru a ajunge în fața unuia dintre momentele ce pot să certifice, într-adevăr, traiectoria ascendentă a celei mai îndrăgite trupe masculine. Privind spre traseul ei, ambițiile au fost importante încă din debut.

Urmarea fiecărui obstacol a însemnat apropierea obiectivului pe care întreaga comunitate fotbalistică l-a așteptat pentru atât de mult timp, încât cei mai importanți jucători ai generației actuale nu pășiseră încă pe vreun teren. Reprezentativa de seniori se regăsește într-o situație a dezvoltării, însă și a combinării creșterii cu performanțele, spre stoparea secetei accederii spre competiția etalon a planetei. 

La începutul perioadei preliminare, ținta nu s-a dovedit deloc la îndemână. Dimpotrivă chiar, în pofida unor auspicii favorabile măcar pe hârtie, lucrurile nu au evoluat în conformitate cu anticiparea. În condițiile date, presiunea s-a simțit pe umerii unei conduceri tehnice încă lipsite de multă experiența la nivelul unei structuri a seniorilor. Cu startul departe de a fi cel ideal, măcar din perspectiva clasamentului, tendința generală a părut să fie una a renunțării la optimism, dar a păstrării încrederii. 

Ca urmare, întreg procesul a necesitat un declic pentru accederea locului de baraj al Grupei J. În același timp, conștientizarea a fost la fel de clară cât a privit episodul începutului de toamnă din Islanda, că victoria ar fi rămas practic unica opțiune care să mențină sub control ecuația calificării. Plusul de inspirație, dar și de șansă, a avut nevoie să aștepte în tabăra tricoloră pentru exact o repriză din înfruntare. Ulterior, elementele favorabile au început să se balanseze în dreptul elevilor lui Mirel Rădoi. 

Un gol izbutit cu ajutorul unei devieri și altul realizat dintr-o poziție regulamentară suspectă au reaprins efectiv speranțele pasionaților, orientându-ne spre restul programului. Cu alte cuvinte, fiecare confruntare ce a urmat jocului din Scandinavia a consemnat creșterea oportunităților revirimentului. Crucial în sensul respectiv, pentru a face paralela cu adversarele directe, toate punctele au fost asigurate rapid împotriva adversarului accesibil al grupei înainte ca situația să scape de sub control. 

Apoi, absolut fiecare scor adiacent în seria României a jucat în favoarea echipei venite din urna a treia. Situația a evoluat de așa fel încât o abordare eminamente ofensivă nu a fost necesară în Macedonia de Nord. Ulterior remizei albe din Skopje, frustrantul eșec contra Germaniei ar fi putut să nu se materializeze, chiar în deplasare, cu o atenție defensivă mai penetrantă. 

Chiar și astfel, însă, simpla aritmetică a garantat că soarta calificării spre baraj se va afla în continuare doar la dispoziția elevilor lui Mirel Rădoi. Prima condiție din cadrul ultimelor trei runde, care părea să apară pe hârtie, drept cea mai complicată a fost îndeplinită într-o atmosferă grozavă, contra Armeniei. 

Aceeași importanță a micului detaliu tactic a dus, în cele din urmă, la singura reușită ajunsă pe tabela din Ghencea. Din păcate pentru Alexandru Mitriță, golul său va fi fost ultimul act prin care și-a putut susține direct colegii, tehnicul fotbalist dezvoltat la Viitorul fiind indisponibil pentru ceea ce a devenit tandemul jocurilor finale. 

Totuși, încrederea ofensivă, venită în special dinspre campionatul intern a reprezentat unul dintre aspectele pe care pasionații și-au bazat speranțele, alături de selecționer. De asemenea, contextul care înconjoară statutul uneia dintre fostele mai valori din teren ale reprezentativei, Mirel Rădoi, a devenit cu atât mai interesant, înaintea jocului ce ar fi putut însemna o încheiere simbolică a unui ciclu. 

Presiunea s-a exercitat enorm asupra artizanului succesului echipei de tineret, ținând cont că debutul său pentru banca echipei mari a venit chiar la Reykjavik. Celebra confruntare de baraj pentru EURO 2020 a devenit între timp o amintire nefericită, pe care sportivii români ar fi putut-o anula complet la ceva mai mult de un an distanță.

Doar că, dubiile s-au instalat serios asupra continuării colaborării dintre federația de specialitate și actualul selecționer. Olteanul ajuns la 40 de ani a lăsat impresia că drumul lui se va opri în noiembrie 2021, indiferent deznodământului final al campaniei mondiale, cu oprirea finală în Orientul Mijlociu. Însă, recentele declarații au impus, surprinzător sau nu, un ton mai moderat, hotărârea definitivă fiind lăsată într-o zonă relativă, la capătul deplasării din Liechtenstein.

Până atunci, românii aveau în prim plan o a treia confruntare în ultimele 12 luni cu Islanda, care la prima vedere, arăta diferit celorlalte două. Dacă în septembrie se mai punea întrebarea pe o echipă scandinavă aflată în dinamica reconstruirii, care să poată rămâne competitivă în seria H, actualmente, răspunsul a devenit clar unul negativ. În schimb, senzația luată în considerare conturează că un lot foarte tânăr condus de Arnar Viðarsson nu va suporta absolut nicio presiune pentru deplasarea din București. 

Mai mult, impactul intimidant provenit din exterior, cel al publicului, a fost anulat cu multe săptămâni înaintea partidei din Ghencea. Efectele frustrante ale stagiului pandemic nu au stat categoric departe de gazon, iar cea mai importantă ocazie a întregii călătorii spre Qatar, suporterii nu și-au putut aduce contribuția la confruntarea preliminară cu numărul 9. 

Defensiva a reprezentat un element încurajator, Florin Niță reușind să rămână cu doar două goluri încasate în ultimele șase luni. Pe de altă parte, forța de atac a Germaniei nu este comparabilă oricărei alteia din Grupa H, dar, surprizele și-au făcut apariția des, mai ales când întreaga presiune era atribuită formației gazdă. 

Elementul crucial în sensul respectiv a devenit jocul desfășurat în paralel, la Erevan. Pentru întâia oară după cel puțin patru runde, rezultatul înregistrat nu a jucat spre avantajul structurii noastre. Armenia s-a văzut eliminată din orice calcule pentru recăpătarea locului secund, cedând absolut categoric, cu 0-5, jocul contra trupei nord-macedonene pe teren propriu, rezultat asigurat încă de la pauză. Obiectivul României se îndrepta automat doar spre acontarea celor trei puncte, devenite acum indispensabile. 

Dacă naționala feminină de baschet a reușit să învingă adversarele din Islanda la debutul calificărilor Campionatului European de specialitate, un nou succes tricolor avea nevoie să vină, contra vikingilor, care urmau a înfrunta chiar Macedonia de Nord, în epilogul toamnei. Probabil cea mai importantă seară din cariera multor artizani a început intens în fața tribunelor roș-albastre părăsite. 

Precum s-a întâmplat întotdeauna de la începutul experienței sale drept selecționer, Mirel Rădoi și-a asumat o formulă de start expusă exclusiv pentru tente ofensive. Practic, de cealaltă parte, niciun component al atacului care a dus Islanda la turnee finale consecutive nu se aflat pentru multe săptămâni alături de selecționata nordică. Totuși, nu a lipsit foarte mult, o eroare de marcaj în dreptul gazdelor, pentru a fi mai preciși, pentru ca Brynjar Ingi Bjarnason să semneze primul gol al înfruntării. Treptat, dinamica s-a mutat spre careul vizitatorilor, posesia decurgând în mare parte de o manieră încurajatoare. 

Controlul balonului nu a fost transpus, însă imediat și la capitolul oportunităților propriu-zise. Presiunea s-a extins constant, jocul fazelor fixe, surprinzător sau nu, începând să exercite un rol primordial în gradul de periculozitate al acțiunilor. Loviturile de la colț au fost tratate cu multă atenție în primele secvențe ale întâlnirii, pentru atleții echipați în tradiționalul galben. 

Exact la jumătatea reprizei întâi, o schemă oarecum bizară l-a găsit pe traiectoria balonului deviat de Florin Tănase, pe Alin Toșca, balonul trecând peste poartă. Tendințele s-a păstrat identice, cu românii căutând să pună presiunea, însă concomitent, aproape fiecare repunere de la margine a oaspeților a semnalat multă neliniște în interiorul careului lui Florin Niță. 

În continuare, posturile s-au arătat promițătoare de ambele părți la finalizare, Florin Tănase, Răzvan Marin și Denis Alibec negăsind practic inspirația suplimentară, care să ducă la deschiderea tabelei. 

Timpul s-a scurs, iar deja, deși sosise doar pauza, amintirile neplăcute legate de alte ocazii cruciale din actualul mileniu au devenit parcă tot mai vii. Desigur, întreaga repriză a doua a stat la dispoziție însă vizualizarea confruntării cu multă dorință, însă fără precizie, nu avea să prevestească semne tocmai bune. Raportul șuturilor cadrate a fost evident favorabil într-o direcție, dar aspectul respectiv și-a văzut relevanța și mai serios scăzută, câtă vreme nordicii reușeau să amenințe aproape la fel de serios.

 După reluarea jocului, tonusul s-a remarcat mai degrabă în tabăra outsiderilor, excelent motivați în a-și menține defensiva compactă, chiar dacă atacul nu era capabil să genereze suficientă consistență. Amenințarea trecerii minutelor a obligat practic formația în căutarea reușitei să forțeze, controlul revenind din nou românilor. O altă constantă deloc încântătoare a fost semnalată de multitudinea execuțiilor venite în blocajele scandinave. 

Apoi, în rarele situații cu spațiu la dispoziție serviciile și deciziile ultimei pase au lăsat foarte multe lucruri de dorit. Drept consecință, modificările așteptate de pe bancă s-au succedat cu o oarecare întârziere, iar fiecare rezervă, începând de la George Pușcaș și încheind cu Alex Maxim au avut parte de propriile șanse în a bifa ceea ce s-ar fi transformat efectiv într-o execuție a izbăvirii. Însă, dintre toate cele 23 de baloane expediate contra înaltului goalkeeper Elías Rafn Ólafsson, unul s-a evidențiat pentru sublinierea completei agonii, în termeni fotbalistici. Întreaga linie de atac a beneficiat de posesii bine construite, sacadate însă de ezitările finalizării, până când multiple preluări ale lui Ianis Hagi i-au oferit culoarul mult dorit de șut. 

Minutul 85 a văzut balonul doar lovind bara și parcurgând atât de greu acceptabil aproape întreaga lungime a liniei porții. În linii mari, deși alte trei șanse notabile și-au mai făcut loc ulterior, inclusiv de-a lungul prelungirilor, respectivul șut a simbolizat care este diferența dintre menținerea sorții în propriile mâni și respectiv cedarea unei șanse ce s-ar putea dovedi unice. 

Remiza la 0 cu Islanda semnifică o singură alternativă pentru elevii lui Mirel Rădoi. Oricât de puțin meritoriu ar părea respectivul scenariu, echipa aflată pe locul al cincilea în Grupa J, ar trebui să dea peste cap și socotelile nord-macedonene pentru ca oprirea secetei de Campionat Mondial a primei reprezentative să rămână valabilă.

Altfel spus, una dintre oportunitățile extrase cu mult efort, pasiune, dar și șansă, a fost anulată într-o seară realmente frustrantă, în care elementele ce au dus naționala României aproape destinației neîmplinite din 1998 încoace, s-au întors în defavoarea jucătorilor tricolori. Doar al doilea rezultat de egalitate al întregii aventuri preliminare va putea avea consecințe dureroase, în cadrul ultimului din tentativa de calificare.

Surse: https://www.digisport.ro/fotbal/echipa-nationala/romania-islanda-0-0-tricolorii-pe-locul-trei-inaintea-ultimei-runde-ianis-hagi-a-lovit-bara-in-minutul-85-1363905