Iar, într-o surpriză nu chiar atât de mare, Croația a reușit să doboare Brazilia după o rețetă similară celei din optimi. Fiind conduși acum în extra-timp, ex-iugoslavii au egalat in-extremis pentru a se impune apoi fără greșeală la penalty-uri.Ca urmare, o surpriză nu tocmai imensă, a fost urmată de un alt scenariu de pomină, între Țările de Jos și Argentina. Batavii au anulat în al unsprezecelea minut de prelungire dezavantajul de două lungimi orchestrat în majoritate de Leo Messi. Ulterior, aceeași finalitate a loviturilor de la 11 a favorizat actuala campioană a fotbalului sud-american, ajunsă din nou în penultimul act. 

Parte din orice amintire memorabilă ce se poate forma în turneele finale de nivel suprem, vor constitui și momentele de pauză. În 2022, aventura qatariană expune o diferență importantă, inclusiv la capitolul desfășurării propriu-zise, nu doar al programării. După 20 de zile al jocului sub amprenta spectacolului și dramatismului neîntrerupte, doar opt variante rămâneau pentru decernarea titlului mondial. 

Croația – Brazilia 1 – 1 (4 – 2 la penalty-uri); între euforia balcanică și deziluzia auriu-verde

În general, așadar, accesul în sferturile de finală s-a realizat aproape în exclusiv două moduri. Indiferent de statutul inițial, calificarea a fost obținută fie en-fanfare fie într-un scenariu absolut uluitor al echilibrului. Iar în dreptul actualei vicecampioane, diferența cu greu putea să fie mai mică. După o partidă cu destule momente mai puțin convingătoare, sângele rece și evident controlul în regim de presiune, s-au arătat superioare într-o tabără ex-iugoslavă cu multă experiență.

Ca urmare, după o grupă oricum complicată, destinul a făcut ca și optimea să nu fie decisă în fața Japoniei, efectiv până la ultima execuție, parată de către Dominik Livaković. Cumulând întreg parcursul pentru Croația totuși, va fi greu să afirmăm că s-a prezentat ca echipa superioară în mai mult de o înfruntare. Însă, scopul intermediar a fost îndeplinit fără doza de strălucire remarcată categoric la ediția precedentă.

Medaliații cu argint din Rusia aveau nevoie să treacă literalmente la un alt nivel față de tot ce înfruntaseră deja. În Brazilia, dar nu numai, trei confruntări s-au dovedit suficiente pentru ca senzația să dicteze cea mai bună echipă națională a ultimelor decenii. Ceea ce începuse ușor ezitant contra Serbiei, a continuat tot mai sigur, sclipirile dese venind pe măsură. Dacă elevii lui Tite au arătat că reușesc să mențină sub control situația și în absența lui Neymar, prezența decarului formează o imensă diferență.

De la o înfrângere surprinzătoare contra Camerunului, până la definiția artei pe teren în fața Coreei de Sud, a existat un singur pas. Evident, asupra uneia dintre cele mai dominante reprize a istoriei moderne, s-a poziționat motivația Seleção pentru maestrul ei absolut, aflat în suferință. Cu Pelé în fiecare gând, următorul pas spre împlinirea misiunii supreme plănuia un succes pe Education City Stadium.

Inclusiv la capitolul fizic, așteptările au fost ca sud-americanii să înregistreze un alt plus pe lângă cel tehnic, deja asumat. După precedenta dispută, balcanicii au avut o zi dedicată suplimentar recuperării, însă marea provocare a rezultat în stoparea avalanșei rapide Cariocas. Primele secvențe nu au arătat deloc rău, doar Vini Jr. fiind într-o poziție bună de a puncta imediat, dar tânărul lui Real Madrid a trimis modest. Semnele mai clare de nesiguranță s-au arătat în cealaltă defensivă, destule erori la construcție permițându-le europenilor câteva oportunități.

În absența unei materializări, alte încercări palide nu au amenințat foarte clar cele două porți, iar tensiunea începea treptat să acopere tabloul. Cu o evidentă precauție, atacurile așezate nu au fost preferate în majoritate, calibrul atacanților urmând să fie constant neutralizat. Cu mare limpezime, outsiderii au reușit să împlinească des organizarea defensivă grozavă și necesară. În plus, numeroase secvențe de posesie prelungită au limitat foarte mult oportunitățile pe care și le-au creat rivalii.

Deși ocaziile au lipsit din dreptul croaților aproape total, misiunea era fără dubiu în grafic pentru elevii coordonați de Zlatko Dalić. În schimb, devenea virtual obligatoriu ca după pauză, forța ofensivă a latinilor să se intensifice, jocul contra Coreii de Sud fiind practic singurul rezolvat din prima parte. Nu avea să necesite mai mult de două minute pentru ca eroul jocului cu Japonia să fie pus la încercare, însă de către un echipier. Dintr-o fază prelungită, devierea lui Borna Sosa nu l-a păcălit pe Dominik Livaković, care avea să-și înceapă un adevărat recital.

Pe rând, din poziții într-adevăr favorabile, Richarlison și Neymar nu au găsit unghiul cel mai bun pentru a surprinde pe jos goalkeeperul advers. Pe măsură ce fundașii săi au permis câteva fisuri clare, exponentul lui Dinamo Zagreb s-a opus excelent și execuțiilor periculoase ale lui Vincius sau Lucas Paquetá. Din nicio poziție, dintre buturi nu s-a clipit, iar prin trecerea minutelor ulterioare jumătății reprizei secunde, nici inspirația de construcție a tricourilor galbene nu s-a mai dovedit maximă.

Urmarea a fost inevitabilă, pentru un al cincilea joc eliminatoriu succesiv al Croației, excepție făcând doar finala din 2018. În prelungiri, coordonatele s-au resetat, iar o uluitoare specialistă a unui asemenea scenariu era reprezentativa carourilor. Chiar dacă balonul a stat mai mult în dreptul sud-americanilor, marea oportunitate pentru deschiderea scorului a venit și pentru Marco Brozović. Însă, șutul vârfului pe o acțiune rapidă s-a dus mult deasupra cadrului porții, iar la faza notabilă următoare, Lucas Paquetá l-a găsit în adâncime pe Neymar.

A părut că singurul mod în care Dominik Livaković poate fi învins este doar cu poarta părăsită, driblingul decarului pecetluind o finalizare simplă. Evident, din minutul 105 + 1, rolurile trebuiau să se inverseze, marcatorul brazilian egalându-l în ierarhia națională a tuturor timpurilor, pe Pelé, la cota 77. Timpul a fost însă mai mult decât suficient pentru ca balcanicii să pună la cale revenirea, minutul 117 aducând prima și singura șansă de care a fost nevoie.

Șutul deviat de Marquinhos l-a depășit pe Alisson Becker, Bruno Petković fiind creditat cu reușita. În ciuda unei alte mari oportunități ulterioare în ambele tabere, golul evocat a redirecționat întâlnirea către un fatidic moment, dar obișnuit în istoria Braziliei. De cealaltă parte, optimismul a fost impulsionat și de succesul cu Japonia, penalty-urile zâmbind din nou Croației și lui Dominik Livaković.

Parând întâia execuție venită de la Rodrygo, protagonistul în vârstă de 27 de ani a impus ritmul, cei patru colegi ai săi înscriind fiecare în parte. Șutul în bară al lui Marquinhos a însemnat capătul unui turneu pe alocuri sclipitor, dar și spulberarea visului celei de-a șasea coroane. Dacă Seleção s-a oprit pentru a treia oară în sferturi la ultimele patru ediții, vicecampioana lumii se apropie acum la un pas de a-și apăra cel puțin performanța în 2022.

Țările de Jos – Argentina 2 – 2 (3 – 4 la penalty-uri); Un succes memorabil după o nouă bătălie epică

Făcând tranziția spre confruntarea secundă a serii, auspiciile au părut și mai interesante, în parte datorită legăturii sud-americane. Totodată, impresia a fost și că misiunea Argentinei va fi cu adevărat complicată, după ultimele evidențe. Nici cazul debutului nu s-a remarcat printre prestațiile memorabile într-un sens pozitiv, dar cumva, înfrângerea din partida cu Arabia Saudită, a servit drept factorul motivațional perfect.

Succesele ulterioare ale pumelor au evidențiat încrederea în propriile abilități ofensive, ce vor începe întotdeauna cu Leo Messi. Drept consecință, întâia responsabilitate pentru trecerea grupelor i-a revenit căpitanului, care a reușit să livreze la timp. Apoi, el chiar a atins un nou nivel, cu cel dintâi gol eliminatoriu de Cupă Mondială, la a cincea ediție. Totuși, până și în înfruntarea cu Australia, sclipirile decarului nu au fost destule pentru un final liniștit de joc.   

Dacă Emiliano Martinez nu s-ar fi opus remarcabil la ultima fază adversă de atac, totul ar fi putut urma o direcție mult diferită. Însă, o intervenție face deseori diferența, iar adversara Țărilor de Jos era confirmată într-un sfert de finală al imensului calibru. Pentru jucătorii din națiunea lalelelor, nu simpla revenire la nivel înalt a fost dorit, cât o reconfirmare a potențialului. Iar deși pentru elevii lui Louis van Gaal, de asemenea, traseul a început cu semne de întrebare, calitatea și stabilitatea au preluat controlul.

Lăsând în urmă episodul împotriva Ecuadorului în principal, ritmul s-a calibrat tot mai bine în momentele capitale. După succesul previzibil din fața Qatarului, provocarea Statelor Unite a părut severă, însă lucrurile s-au simplificat destul de rapid. Maximizarea ocaziilor le-a permis batavilor să învingă, deși adversarii s-au aflat mai des la timonă. În continuare, o statistică uluitoare rămânea valabilă, cu privire la seria jocurilor de Campionat Mondial fără eșec.       

Vicecampioana din Africa de Sud trebuia să o ducă mai departe în fața medaliaților cu argint de peste alți patru ani, în Brazilia. Precum mai devreme s-a remarcat, miza foarte mare se prefigura nu numai datorită unei noi prezențe în careul de ași. Conform așteptărilor, jocul exploziv ar fi trebuit să fie vizibil în principal pe arena ce se pregătește să găzduiască și finala mare.

Concomitent, pragmatismul grupării neerlandeze a făcut diferența într-o măsură la fel de importantă, iar împotriva unei noi susțineri adverse fanatice, presiunea a stat mai mult asupra ei. Un aspect clar al confruntării a fost cât de ridicată va fi eficiența atacaților echipați în tricouri celeste. Defensiva adversă și-a arătat calitățile, Leo Messi fiind departe de a înscrie în minutul 22, nici șuturile din cealaltă jumătate nefiind chiar precise.

Pentru al doilea joc la rând, adevăratele șanse nu s-au grăbit să apară, dar același purtător al numărului 10 pentru Argentina, a făcut din nou diferența. Messi l-a servit ideal pe culoar pe Nahuel Molina, fundașul lateral urmând să înscrie pentru întâia oară la echipa națională. Pe undeva într-o perioadă mai calmă de joc înaintea pauzei, deschiderea scorului ar fi trebuit să schimbe obiectivele desemnate de Louis van Gaal.

Până să pătrundem la cabine, tendința începea să indice direcția porții lui Emiliano Martinez, lucrurile promițând să devină mai interesante. Partea a doua a arătat însă inițial o prudență extinsă, obiectivul fiind aproape de împlinire în tabăra lui Lionel Scaloni. Chiar și astfel, liderul ofensivei alb-albastre nu a avut de gând să oprească șarjele ofensive, atunci când momentul propriu-zis a permis-o. Fie prin noi pase foarte inspirate care să deschidă apărarea olandeză fie din faze fixe, Leo Messi a continuat să fie periculos.

Lovitura sa liberă din proximitatea minutului 65 a avut o traiectorie parabolică, ce a purtat balonul doar puțin peste acoperișul plasei. Andries Noppert a răsuflat ușurat din afara careului, dar nu a mai avut nimic de obiectat la următoarea întâlnire cu dirijorul lui Paris Saint-Germain. Faultul ușor neglijent al lui Denzel Dumfries la Marcos Acuña a rezultat într-o lovitură de pedeapsă pe care căpitanul argentinian a transformat-o fără emoții. Pentru aproape trei sferturi din partidă până atunci, Portocala Mecanică a avut mari dificultăți în a aduce balonul în poziții de finalizare.

Dar, din nou, am avut de-a face cu laitmotivul unei singure scântei, care să aprindă la maximum teoreticul final de joc. Primul balon cadrat pe poarta pumelor a însemnat și reducerea diferenței, semnată prin Wout Weghorst. Atacantul venit de pe bancă a punctat mai întâi cu capul, dar apoi a fost și autorul unui șut foarte puternic, ce nu a trecut deloc departe de vinclul lui Emiliano Martinez. Deja era clar că într-un interval al nervilor întinși la maximum, batavii se vor arunca spre egalare cu toate resursele.

Răspunsul la întrebare urma să vină nu oricum, ci la capătul unei faze realmente memorabile, creată în ultima instanță, cel mai probabil, a minutului 90 + 11. Teun Koopmeiners a ales să joace scurt o lovitură liberă ce ar fi așteptat în mod normal o încercare direct spre poartă, de la aproximativ 20 de metri. Beneficiarul pasei decisive a fost o dată în plus, atacantul lui Beșiktaș, care a împins perfect balonul în poartă, pentru a forța uluitor un al doilea duel decis succesiv în prelungiri. Doar că, deși nu urmau alte goluri în cele 30 de minute suplimentare, dinamica lor s-a dovedit de-a dreptul uluitoare. Ambele echipe au arătat de la primul fluier că doresc să marcheze, dar dominarea mai evidentă a venit în dreptul grupării care a condus la un moment dat atât de clar. O mulțime de încercări care au fost deviate i-au pus mari probleme lui Andries Noppert, însă o reală avalanșă a cornerelor era departe de final.

Lautaro Martínez l-a testat fără succes pe goalkeeperul lui Heerenveen apoi, Enzo Fernández trimițând chiar în bară, semnând de la distanță o ultimă monumentală șansă, înainte de noua loterie a loviturilor de pedeapsă între cele două formații. În 2014, Olanda pe atunci a cedat în căutarea a două finală consecutive. Acum, jucătorii în orange părăseau din nou terenul cu o remiză, dar startul la punctul cu var nu putea fi mai modest. Cu un Emiliano Martinez care a parat la rândul său primele două încercări, asemenea eroului croat din startul serii, totul părea limpede.

Doar că, ultimii trei atleți desemnați de Louis van Gaal nu au mai greșit, în condițiile în care execuția lui Enzo Fernández a mers alături. Suspansul se putea prelungi dincolo de seria clasică a celor cinci lovituri, dar, într-un moment definitoriu poate al carierei, Lautaro Martínez a transformat impecabil pentru o descătușare generală formidabilă. Supraviețuind unei reveniri total nescontate, respectiv scenariului întunecat al Braziliei, Argentina își menține speranțe spre trofeul ridicat ultima oară de unicul Diego Maradona.

Ca o concluzie nu tocmai prematură, startul noii faze eliminatorii din deșert a semnalat deja o nouă răscruce. Ea a fost determinată de o modalitate fabuloasă a stabilirii primului duel pentru ultimul act. Momentan, după o seară mai mult decât ideală pentru orice suporter neutru al fotbalului, duelul bătrânului continent cu America de Sud a rămas nedecis, în drumul spre laurii Cupei Mondiale.