Seara romană a destinului nefast pentru Simona Halep în jocul cu Angelique Kerber
Din perspectiva atletei ce a redefinit tenisul autohton, o porțiune delicată a calendarului stagional era declanșată pe zgură. După două victorii ce puteau arăta mai ușor, dar și mult mai dificil, contra lui Saisai Zheng și a Sarei Soribbes Tormo, Elise Mertens sosea în optimile de la Caja Mágica.
Fără a pierde un set pe zgură contra belgiencei, lucrurile puteau merge spre bine pentru Simona Halep și la Madrid. Încercând să imprime o agresivitate superioară jocului său, fosta dublă câștigătoare a competiției își crease avantaj în fiecare dintre cele trei acte. Singurul pe care reușea să-l și concretizeze a fost primul. Următoarele două deschideau o bătălie a rezistenței traversată superior de învinsa Soranei Cîrstea în finala de la Istanbul.
Într-o partidă de aproape 155 de minute efective, conaționala dâmbovițencei ceda manșele finale cu 7 – 5, urmând să părăsească nescontat turneul în care, printre altele, sistemul hawk-eye și-a făcut apariția pe suprafața roșie, spre împlinirea unei promisiuni a patronajului ghidat de Ion Țiriac.
Înaintea debutului unei noi ediții de la Roland Garros, momentele nedorite se consfințeau în interiorul următorului complex de o estetică uimitoare, Foro Italico. Pentru a-și conserva statutul celei mai longevive jucătoare prezentă în top 10 WTA din ianuarie 2014, un prim pas era obligatoriu în defensiva coroanei Openului Italiei. Lungi încercări anterioare ale Simonei Halep de a se impune în locația începerii ascensiunii fulminante din 2013 dădeau roade pe parcursul toamnei precedente.
Ca un semn mai mult sau mai puțin important, a treia prezență în ultimul act era una sacadată, contra Karolínei Plíšková, care se retrăgea în setul secund. Totuși, dominarea constănțencei spre obținerea distincției profesioniste cu numărul 22, ultima până în clipa actuală, nu putea fi contestată atunci.
În 2021, înfrângerea clară suferită de Patricia Țig cu Garbiñe Muguruza o lăsa pe campioana în exercițiu drept singura reprezentantă a României pe tabloul de simplu. Misiunea ei începea din runda a doua. Serena Williams se regăsea pe lista adversarelor posibile (înaintea jocului său cu numărul 1000 în carieră). Însă, o altă exponentă de clasă avea să fie martora unei după-amiezi triste.
O adevărată legătură sportivă dezvoltată de ea pe parcursul ultimilor șapte ani a fost cea cu Angelique Kerber. Una dintre puținele atlete care își pot asocia numele cu acontarea a trei trofee de Mare Șlem. Nu trebuie neglijat că sportiva din Germania reușea să se impună în locații majore distincte: Melbourne și New York (în 2016), urmate de Wimbledon în 2018. De atunci, sportiva cu origini poloneze își tot căuta cadența.
Pentru a întări afirmația care a deschis paragraful precedent, palmaresul întâlnirilor directe dintre două foste ocupante ale primei poziții mondiale, descrie combativitatea și excelența în sportul alb. Dintre cele 11 ocazii anterioare, petrecute pe toate suprafețele, în cadre WTA ori FED Cup, câteva stau deasupra altora (precum întâlnirea epică, încheiată cu 6 – 3 ; 4 – 6 ; 9 – 7, după 2 ore și 22 de minute, în semifinalele Openului Australian din 2018). Prima avea loc chiar într-o finală, în 2014, la Doha, câștigată de româncă. Celelalte zece erau împărțite egal.
Cel mai recent duel avusese loc la Eastbourne. Simona era învinsă în partida ce preceda parcursul uluitor de la Wimbledon. Ultimele două laureate de pe iarba londoneză s-au mai întâlnit o dată pe aceeași arenă în 2021. Într-o ocazie specială, perechea Kerber / Halep le elimina în primul tur pe Elise Mertens și Aryna Sabalenka, la Miami. Liderele momentului în proba de dublu erau depășite după un joc plin de răsturnări.
Poposirea în Europa le aducea încă o dată în postura de adversare. Stilurile de joc atât de asemănătoare au dus la bătălii memorabile, reliefate de-a lungul timpului, pentru două nume aflate în căutarea pozitivismului propriului tenis.
Soarele strălucea după o după-amiază lungă pe terenul central de la Roma. Angelique Kerber își obținuse locul în șaisprezecimi în urma unei dispute începute pe ploaie contra lui Alizé Cornet. Presiunea crescândă se poziționa în dreptul deținătoarei titlului de la Foro Italico. Ea debuta arătând aceeași atitudine din ultima înfruntare disputată la Madrid, asumându-și o doză mai mare a riscului. De-a lungul setului inaugural coordonatele nu se schimbau mult, căutând să preia inițiativa.
De partea cealaltă a fileului, replica arăta promptă, inclusiv din schimburile de debut. Salvarea a două mingi de break reprezenta un prim catalizator al unui început promițător, în ultima partidă desfășurată fără niciun spectator în tribune. Raliurile păstrau esența unei intensități extrem de ridicate în pofida variațiilor lungimii lor variate. Secvențele scurte le-au alternat pe cele lungi într-o perioadă timpurie caracterizată de mult ritm imprimat uluitor de la retur. Un plus vizibil mergea, totuși, în dreptul sportivei din Dobrogea, care izbutea să își și mențină cu mai mult succes serviciul.
Coroborând faptul respectiv cu ideea că ea nu ceda niciunul dintre primele nouă puncte începute (12 dintre primele 13 în total) la primire, desprinderea pe tabelă survenea în mod natural. Eforturile lui Kerber de a rămâne aproape de adversară erau mai vizibile în jocurile în care așteptat prima lovitură. Tabela nu reflecta în totalitate dispunerea general pozitivă afișată de ambele combatante.
O serie de schimburi presărată cu mai multe greșeli ale sportivei germane își plasa adversara în postura adjudecării rapide a actului întâi. Tranșând momentele de echilibru în favoarea sa, Simona încheia a cu un as, după doar 27 de minute. O manșă secundă începută într-o manieră relativ similară prevedea că ocupanta locului 26 WTA va putea declanșa cu destulă greutate, o revenire care aducea aminte de episoadele memorabile ale trecutului. Pierzând opt din primele nouă jocuri, jucătoarea germană evita extinderea unui dezavantaj și mai serios. Creșterea preciziei execuțiilor sale făcea ca tabela să se reechilibreze, pe fondul unei scăderi a româncei.
Apoi, la scorul de 6 – 1 ; 3 – 3 ; 0 – 15, am fost martorii dovezii cum că o mișcare nefericită, într-o singură fracțiune de secundă ar putea deraia nu doar cursul unui sezon, dar poate chiar al unei cariere. După un serviciu ratat al adversarei, jucătoarea noastră începea să simtă un disconfort imens în zona gambei stângi. Intervenția fizioterapeutului era solicitată pe loc, iar Simona nu se mai putea nici deplasa către propriul scaun fără dificultăți majore.
În mod logic, o partidă pe care o controlase aproape în integralitate, era abandonată fără vreo ezitare, după exact 60 de minute contabilizate de la primul schimb. Aspectul care mai era relevant în următoarele minute se transpunea în identificarea accidentării, venită într-o manieră crunt de bruscă. Precum reluările au confirmat, nedumerirea generală persista pe arena centrală, deținătoarea titlului neputând să-și stăpânească trăirile deznădejdii. Ipostaze rarisime, nedorite a fi văzute ori trăite indiferent de sport, erau atenuate parțial prin adevăratul spirit al gratitudinii, camaraderiei și compasiunii.
Pe toată durata tratamentului, Angie Kerber rămânea alături de una dintre adversarele care au făcut-o să-și crească intensitatea. Sportiva ajunsă la 33 de ani abia ținea, la rându-i, în frâu o tristețe ce depășea orice cuvânt suplimentar. Protagonistele părăseau împreună terenul, românca fiind atent sprijinită de ea pentru a rămâne într-o poziție confortabilă.
Lungul drum către centrul medical parcurs cu ajutorul unui cart era precedat și de intervenția masivă a copiilor de mingi asupra uneia dintre cele mai serioase accidentări, ca apariție, din ultima perioadă. Inclusiv la nivelul comentariului, variantele începeau a fi cântărite. De la un simplu spasm, la scenariile mai grave ale întinderii sau rupturii musculare, evenimentele serii romane erau dificil de cuantificat sau de acceptat la cald. Desigur, pe lângă abandonul în cursa apărării trofeului, perspectivele pe termen mediu și lung deveneau cu atât mai îngrijorătoare.
Openul Francez, aflat la doar 17 zile distanță de start, se așeza într-un uriaș văl al improbabilității. Mai mult, în cazul în care gravitatea problemelor gambei ar trece de coordonatele sezonului de iarbă, atunci inaptitudinea de a apăra cel mai glorios trofeul al tenisului, Wimbledonul, va echivala cu finalul a peste 90 de luni petrecute de Simona Halep printre cele mai bune zece jucătoare ale lumii. Dincolo de stoparea parțialului sugerat, probabil ultima șansă de a-și reprezenta națiunea la o ediție de Jocuri Olimpice, devenea problematică la Tokyo.
Investigațiile preliminare împărtășite inclusiv de Simona Halep, preluate apoi de către digisport.ro ilustrau o ruptură la nivelul gambei. Analiza prin RMN era singura care putea oferi o imagine totalmente clară asupra unei singure clipe a neșansei, a cărei explicații rămâneau imposibil de selectat. Cert este că aventura lui Angelique Kerber, facilitată de abandonul favoritei terțe și campioanei în exercițiu, va continua la Roma în fața Jelenei Ostapenko.
Pentru Simona Halep, o după-amiază italiană care începuse în coordonatele obișnuitului, devenea treptat un nou simbol al suferinței, temerilor și necunoscutului, care transcende semnificația unei simple confruntări din șaisprezecimile Openului Italian. Ea mai experimentase momente delicate și în finala din 2017, disputată în compania Elinei Svitolina, ocazie pe care a dus-o cu bine la capăt. Povestea se repeta și în 2019 pentru un joc din același tur doi, contra Markétei Vondroušová. Lucrurile au stat însă diferit peste alți doi ani.
Într-o conexiune absolut nedorită a destinului, locația unde stindardul tenisului românesc s-a remarcat întâia oară la cel mai înalt nivel, în fața lumii tenisului din urmă cu opt ani, fără a mai aminti de ultima ispravă din sezonul trecut – era, măcar pentru moment, sinonimă cu turneul unde o carieră exemplară și-ar putea cunoaște cel mai serios obstacol al integrității fizice.
Surse:
Comentarii