Semifinale demne de istoria sportului la Campionatul Mondial de Snooker
Într-o seară care a văzut, printre altele, rezultate care depășesc orice imaginație obișnuită în UEFA Champions League, legendele s-au scris și în alte competiții sportive.
Pentru cei mai mulți dintre pasionați, disciplina maeștrilor tacului are mereu aspecte noi de oferit. Iar, uneori, observăm că fiecare lovitură poate avea un impact imens asupra unei întregi cariere. Deși afirmația respectivă poate părea exagerată, miza capătă astfel de proporții pe o anumită scenă. Denumirea ei este Crucible, bine cunoscutul teatru din Sheffield care veghează de 43 de ani peste apogeul fiecărui sezon snookeristic: Campionatul Mondial. Structura acestuia permite, de obicei, înfruntări lungi și dramatice. Însă, evenimentele petrecute în special în ziua precedentă par să reprezinte un cu totul alt nivel al termenilor specificați mai devreme.
În atenția celor mai puțin familiarizați, nu uităm a puncta că faza semifinalelor Campionatului Mondial se desfășoară după sistemul unui maxim posibil de 33 de jocuri, primul la 17. Cu alte cuvinte, înfruntările din careul de ași se împart în patru sesiuni, iar șansele de a vedea un oarece dezechilibru în desfășurarea lor nu sunt mici. Actuala ediție de la Crucible se va separa de toate celelalte prin prisma evoluției celor două penultime acte.
De-a lungul zilelelor de miercuri, joi și vineri, Kyren Wilson, Anthony McGlil, Mark Selby și Ronnie O`Sullivan au căutat drumul către finala care se va putea desfășura în prezența unui număr limitat de spectatori. Puține predicții ar fi marcat corect ceea ce avea să urmeze.
Prima semifinală (din punct de vedere cronologic) s-a consumat între doi combatanți care sunt încă tineri și dornici să guste gloria absolută. Englezul Kyren Wilson (cel care a păstrat în existență așa-numitul blestem de la Crucible*, învingându-l pe Judd Trump în sferturi) și scoțianul Anthony McGill au oferit publicului spectator un duel memorabil.
Deși jucătorul din Glasgow a încheiat prima sesiune cu un avantaj de 6 – 2, primele 16 jocuri luau sfârșit cu egalitate pe tabelă. Wilson părea apoi să dobândească un control deplin asupra partidei, conducând și cu 13 – 10, McGill s-a adunat și a păstrat o diferență minimă (de 2 lungimi), înaintea sesiunii decisive. Avantajul englezului a fost rapid neutralizat, iar din acel moment, echilibrul s-a instalat complet, conducându-ne către un joc decisiv.
Firul narativ al respectivului context poate fi considerat aproape neverosimil. Având parte de ratări de ambele părți, emoția a putut fi cu greu controlată, mai ales în jocul de siguranță. Un număr rar întâlnit de faulturi (transformate evident, în puncte de penalizare) a contribuit până la urmă, la extinderea dramatismului. Profitând în particular de o lovitură norocoasă la bila verde, Wilson abia a putut accepta că adversarul său a fost învins mai mult de către neșansă, un element de care snookerul este mereu strict legat. Războinicul a reiterat și după confruntare că regretă modalitatea prin care el a trecut linia de sosire.
După un joc decisiv de o oră și un minut (în care scorul final a fost de 103 – 83), considerat deja, măcar cel mai frumos al actualului secol, Kyren Wilson și-a obținut prezența în prima sa finală de Campionat Mondial. Acolo, el avea să întâlnească un compatriot.
În cea de-a doua semifinală, Mark Selby s-a văzut dominat clar în sesiunea de debut. Cu toate acestea, la capătul ei, Ronnie O`Sullivan conducea doar cu 5 – 3. Ulterior, bufonul din Leicester, triplu campion mondial a izbutit să întoarcă jocul în propria favoare. De aceea, la startul sesiunii decisive O`Sullivan era cu siguranță mulțumit, aflându-se la 11 – 13, în modul în care evoluase pâna atunci. Adjudecându-și jocurile 23 și 24, Ronnie a putut rămâne cu șanse reale în meci.
În ultima parte a înfruntării, loviturile de distanță ale sale au început să funcționeze la parametrii ceva mai ridicați, fapt care l-a ajutat enorm în începerea construcțiilor break-urilor. Văzându-se condus cu 16 – 14, după ce avusese ocazia să treacă în avantaj (în jocul 27), cvintuplul campion mondial a ilustrat de ce este considerat cel mai talentat jucător care a pus mâna vreodată pe un tac de snooker.
O`Sullivan a izbutit să trimită și a doua semifinală în decisiv, prin intermediul a două break-uri câștigătoare, de 138, respectiv 71 de puncte. O a treia astfel de realizare a fost la numai două bile distanță și în jocul 33, dar Selby a mai avut ocazia unei reveniri dramatice. Cea din urmă bilă roșie l-a împiedicat să închidă masa. Ronnie a reușit, într-un final, să-și mențină calmul în bătălia loviturilor de siguranță, pe care a câștigat-o, atât prin abilitate, cât și prin șansă. Racheta a închis meciul în favoarea sa, cu 17 – 16 și s-a calificat în a șaptea finală la Sheffield. În cele din urmă, reeditarea ultimului act din 2014 (tranșat de Selby) nu s-a lăsat mai prejos față de cealaltă semifinală. Pentru prima oară în istorie la Crucible, ambii finaliști au fost aflați în urma jocului decisiv.
Ronnie O`Sullivan și Kyren Wilson au dus la capăt ca învingători o seară uluitoare pentru istoria snookerului profesionist. Cei doi au obținut două bilete extrem de muncite către ultimul act, care așteaptă să fie presărat cu alte momente memorabile.
Surse:
https://www.sportinglife.com/snooker/news/warrior-wilson-survives-epic-battle/183201
https://cuetracker.net/head-to-head/mark-selby/ronnie-osullivan
Comentarii