Stagiunea actuală în sporturile de iarnă – apreciate din ce în ce mai mult cu fiecare parțial ce trece – se regăsește într-un proces al deplinei revigorări, cel puțin dintr-un unghi pur competitiv. O parte integrantă a aurei lor ar fi scoasă în mod firesc la lumină de către permanenții martori ce obișnuiau să le fie alături. În prezent, spectatorii au parte doar de apariții sporadice, chiar și acelea fiind demne de remarcat. Pe teritoriul întregii Europe, competitorii zăpezii și-au putut relua rutina calendaristică, lăsând în urmă experiența primăverii precedente, care nu a reușit să ajungă la bun sfârșit. Bineînțeles, caravana icarilor moderni s-a regăsit într-o postură similară, campionii fiind deciși prematur. Acum, orizonturile s-au redeschis și poveștile excepționale par să se înfiripe din parte unor sportivi neașteptați.

Precum sugerau obiceiurile tradiționale, asociate cu decenii de-a rândul, spectacolul săriturilor cu schiurile a debutat în noiembrie. Pentru ceea ce se speră a fi cinci luni fără perturbări ieșite din comun, trambulinele asociate bătrânului continent și-au reconfirmat disponibilitatea de a relua activitate în regim cursiv. O modificare majoră de planificare a fost reprezentată de reprogramarea Campionatelor Mondiale de Zbor în decembrie. Experiența sosirii la Planica încă din începutul iernii s-a dovedit un real succes. Apoi, medaliații sfârșitului de săptămână sloveni, alături de ceilalți colegi își reluau rutina calendaristică.

Ea era menită să îi ducă pe sportivi, după scurta vacanța alocată Crăciunului, în fața Turneului Celor Patru Trambuline. Reperul sacru al cumpenei dintre ani, își va aștepta încă o dată pretendenții într-o călătorie aparte, ce va rămâne planificată între 29 decembrie și 6 ianuarie. Până acolo, icarii moderni și-au reintrat în ritm cu ajutorul multor evoluții bune. Printre ei, regăsim protagoniști care nu erau anticipați în a excela, însă mirajul disciplinei se îndreaptă și către astfel de căi. Tot mai des, putem observa cum un sportiv aflat relativ în umbră are parte de o ascensiune fulminantă. Desigur, fascinația se amplifică suplimentar dacă ne gândim că cel mai recent exemplu nu izbutise vreun succes de etapă până la startul sezonului actual.

După ce a arătat un potențial crescând în anii anteriori, Halvor Egner Granerud pare să fi realizat pasul enorm înainte așteptat pentru un nou săritor din Norvegia. Multe legende ale Țării Fiordurilor au lăsat amprente imense asupra lumii zburătorilor. Lucrurile se prezintă încurajator acum, cu foarte mulți exponenți valoroși. Totuși, în ciuda progresului constant în competiția pe națiuni, un succes general individual în cadrul Cupei Mondiale nu s-a mai materializat din 2012, după isprava lui Aders Bardal. Campania din 2020-2021 poate aduce o schimbare majoră în bine.

Încă de la finalizarea rundei întâi a sezonului, Granerud s-a afișat printre favoriți. La Wisla, el a încheiat în afara podiumului, dar constanța urma să se perpetueze pentru atletul de 24 de ani. O nouă clasare pe poziția a patra, în prima etapă alocată binecunoscutei stațiuni finlandeze Ruka (Kuusamo), confirma așteptările anterioare. Markus Eisenbichler câștigase ambele evenimente menționate demarând excepțional, însă ceea ce avea să urmeze a depășit orice nivel de excelență întâlnit în perioada recentă.

Halvor Egner Granerud aștepta de foarte mult timp primele sale clasări în top 3. Finalmente, cea dintâi a venit cu multă convingere pe trambulina Rukatunturi. O săritură excepțională în manșa secundă îi oferea un podium care s-a transformat apoi în victorie. Circumstanțele ei au fost cumva nescontate, ținând cont că se afla pe poziția a patra în urma primei sărituri a serii de 29 noiembrie. Dar, nimeni nu s-a putut apropia de norvegian, incluzându-l aici și pe primul purtător ai tricoului galben, de lider a ierarhiei stagionale. Markus Eisenbichler era zădărnicit în tentativa sa de a marca a treia victorie din tot atâtea ocazii individuale. Mai mult, sportivul legitimat la Trondheim avea să îi preia statutul germanului printr-un week-end perfect la Nizhny Tagil. Granerud a obținut două succese absolut categorice în Rusia, urmând să mențină moralul ridicat la maximum pentru startul Campionatelor Mondiale de Zbor cu Schiurile.

Karl Geiger îl devansa la Planica pe nordic, de-a lungul a patru evoluții, pentru un ecart final de cinci zecimi de punct, la capătul întrecerii individuale. Acesta din urmă și-a putut lua revanșa apoi în competiția pe echipe, acolo unde a reușit zborul din ultimul schimb care a adus dramatic medaliile de aur Norvegiei, chiar în detrimentul Germaniei.

După plecarea din Slovenia, săritorii s-au îndreptat către un alt reper familiar. Engelberg este stațiunea elvețiană care precede întotdeauna debutul Turneului Celor Patru Trambuline. Prin urmare, zona de elan a Gross-Titlis-Schanze aștepta mereu competitorii cu o vibrație pozitivă. Un argument suplimentar este ilustrat de faptul că pentru o vreme îndelungată, recordul trambulinei a fost împărțit simultan chiar și de trei schiori. Domen Prevc și Ryōyū Kobayashi duc mai departe povestea frumoasei anomalii. Ei au aterizat regulamentar la 144 de metri (în 2016 și 2018). Atât slovenul cât și japonezul erau în căutarea inspirații prezentului. Pentru mai tânărul dintre recordmeni, week-endul elvețian însemna chiar debutul de Cupă Mondială în iarna lui 2020.

Remarcații aveau să fie în schimb aceeași precum în primele cinci runde ale sezonului. Halvor Egner Granerud și-a arătat intențiile chiar din ședința de calificare, ajungând la 139 de metri. Problemele de la aterizare nu erau relevante decât pentru japonezul Yukiya Satō, care a rămas în fruntea sesiunii programată vineri la Engelberg.

În competiția propriu-zisă de sâmbătă, Anže Lanišek a găsit cea mai lungă evoluție a manșei inaugurale. El a aterizat la 137 de metri și jumătate, însă a fost depășit de către Kamil Stoch. El a profitat de corecții și de un stil superior pentru a se plasa în fruntea clasamentului până în momentul evoluției atletului momentului. Halvor Egner Granerud l-a devansat pe legendarul polonez cu jumătate de punct, chiar dacă s-a oprit marginal mai repede (față de cei 134 de metri ai dublului câștigător al marelui glob de cristal). Manșa a doua a fost cel puțin egală ca dramatism, însă ocupanții primelor trei poziții nu aveau să fie detronați. Granerud a închis ziua cu aplomb, securizând a patra victorie consecutivă printr-o evoluție de 138 m, lungime egalată doar de Markus Eisenbichler. Cei doi rămâneau unicii câștigători, după șase evenimente, iar șansele erau mari pentru menținerea șirului.

Primii doi clasați în ierarhia Cupei Mondiale s-au aflat în centrul atenției și în runda secundă, vegheată duminică sub nocturna utilizată rar pe Gross-Titlis-Schanze. Vântul din spate a reprezentat o constanță neplăcută pentru sportivi însă spectacolul a fost garantat. Piotr Żyła și Yukiya Satō și-au regăsit, cel puțin în manșa întâi, prestațiile ședinței de calificare primare, ei reușind să obțină primele două poziții la capătul manșei inaugurale. Tricoul galben se clasa pe 3 în ciuda cele mai lungi sărituri a serii: 141 m. Ultimul cuvânt avea să îi revină tot lui Halvor Egner Granerud. Nordicul a avut parte de o tentativă a doua mai curată din perspectiva stilului. Cei 135,5 metri i-au permis să rămână în fața lui Markus Eisenbichler. 

Germanul a recuperat și el față de rezultatul prim intermediar, iar în cele din urmă, avea să încheie al doilea. Yukiya Satō nu a reușit să-și mențină calmul în evoluția secundă. Japonezul se clasa doar pe locul al nouălea. Nici Piotr Żyła nu făcea suficient decât pentru poziția a treia, iar liderul Cupei Mondiale își putea continua parcursul istoric. Halvor Egner Granerud devenea primul săritor norvegian cu cinci succese la rând într-un sezon (conform fis-ski.com). Ultima performanță similară i-a aparținut lui Ryōyū Kobayashi. Startul ei avusese loc chiar la Engelberg, iar restul devenea istorie.

Printr-o performanță rarisimă în orice sport de iarnă și cu atât mai mult în lumea icarilor moderni, un nordic promițător se afla la vârful formei sale, chiar înaintea debutului ediției cu numărul 69 a Turneului Celor Patru Trambuline. Succesele lui Halvor Egner Granerud sunt și mai impresionante, dacă ne gândim că nu au fost precedate de vreun antecedent, până în urmă cu o lună (la nivel de podium). Acum, cvintuplul câștigător consecutiv de etapă plănuiește să-și consolideze statutul, țintind vulturul de aur, odată cu startul de la Oberstdorf.

* Succesul lui Ryōyū Kobayashi din Elveția a fost urmat de toate cele patru competiții din cadrul 4 Hills Tournament. În 2018-2019, la o ediție după Kamil Stoch, niponul se alătura și el lui Svenn Hannawald, drept al treilea competitor ce se impunea în turneul cumpenei dintre ani semnând succese în fiecare rundă (Oberstdorf, Garmisch-Partenkirchen, Innsbruck și Bischofshofen).