Din punct de vedere calendaristic, pauza competițională de la cumpăna dintre cicluri putea reprezenta momentul care să permită universului snookerului să se reextindă în afara zonei citadine din Milton Keynes.

Dar apariția noilor restricții a făcut ca până și competiția alocată Germaniei să se desfășoare tot în cadrul Marshall Arena și să fie acontată de către Judd Trump. Până atunci, Yan Bingtao avusese parte de momentul de vârf al tinerei sale cariere, reușind să-și adjudece Mastersul (de la Londra), după o finală excepțională contra lui John Higgins. În aceeași măsură, neconvenționalul, dar deosebitul turneu Shoot Out i-a revenit lui Ryan Day tot în Buckinghamshire. Îmbunătățirea condițiilor sanitare a însemnat ulterior că acțiunea de la mese se poate reloca în afara regiunii centrale a Angliei. Ultimul reper din conceptul Home Nations Series urma să aibă loc dincolo de Albion.

Dacă vom analiza cu atenție statutul general al competițiilor aduse sub aripa fiecărei țări componente a Regatului Unit, remarcăm că grandoarea și amploarea Openului Galez surclasează indubitabil celelalte trei turnee, fondate practic în urmă cu doar cinci sezoane. Prin contrast, evenimentul găzduit în sud-vestul insulei britanice se regăsea la ediția cu numărul 30.

De-a lungul deceniilor, cei mai importanți exponenți ai istoriei de la masă și-au făcut loc pe lista învingătorilor. În prezent, câțiva favoriți își depuneau fără îndoială candidatura către a fi primul campion încoronat la Celtic Manor Resort. Binecunoscutul complex pentru pasionații locali ai golfului devenea a cincea locație diferită care să găzduiască Welsh Open. În plus, ansamblul inaugurat în 1982 se evidenția ca o primă referință geografică diferită de Milton Keynes pentru consumarea unui eveniment de snooker profesionist de la finalul Campionatului Mondial încoace.

Așadar, stagiunea 2020-2021 primea o oportunitate a extinderii perimetrului calendaristic. În ceea ce îl privea pe sextuplul campion mondial Roniie O'Sullivan, următorul obiectiv al apropierii unui prim succes stagional se dovedea a fi regăsit în națiunea Dragonilor roșii. În cadrul primelor zile de competiție, suficiente evenimente s-au derulat pentru a marca șansa unui context deosebit. Judd Trump se impusese convingător în cadrul ultimelor două turnee la care a putut lua parte, ultimul dintre ele fiind Mastersul German. Totuși, șaisprezecimile de finală, consumate sub formatul Primul la 4 jocuri au adus o eliminare mai puțin scontată în fața lui Hossein Vafaei pentru liderul mondial.

Momentul semnala o oportunitate realmente rarisimă în dreptul mai multor jucători de referință aflați în căutarea regăsirii succesului. Concomitent, deținătorul recordului break-urilor de peste 100 de puncte al tuturor timpurilor demonstra că aplombul rămânea prezent. O`Sullivan a parcurs primele patru runde confruntări cu o posibilitate reală de a nu ceda niciun joc. O ratare neașteptată în fața lui Zhou Yuelong i-a permis sportivului chinez să evite o înfrângere la zero, pe care Ronnie le administrase anterior lui Robbie Williams, Martin Gould și legendarului Jimmy White. Prestațiile jucătorului cu postura capului de serie cu numărul 3 ilustrau un nivel crescând al concentrării și controlului.

În ciuda înfrângerii de la Masters, contra lui John Higgins, rodul unui antrenament extins la masa de joc era deja vizibil, precum celebrul englez o și recunoștea. Profitând de retragerea lui Ali Carter, el accedea într-o semifinală ce se anunța grozavă, în compania unui Mark Williams la fel de bine motivat. Galezul nu mai triumfase într-un turneu din toamna lui 2018 și plănuia să se impună încă o dată pe propriul tărâm. Deși a evoluat încântător în prealabil, triplul învingător de la Crucible avea să fie depășit autoritar de către partenerul din cadrul generației 1992, care poposea în a treia finală stagională. Ronnie cedase doar două intervale până la un ultim act desfășurat împotriva unui oponent ce își parcurgea un moment incomparabil de grație.

Jordan Brown începea săptămâna din cadrul Celtic Manor Resort, pe poziția a 81-a în ierarhia mondială. Nord-irlandezul se evidențiase sporadic în cadrul competițiilor ale căror tablouri de concurs includeau 128 de componenți. Trei confruntări decise consecutiv în maximum posibil al jocurilor (împotriva lui Sam Cragie, Alexandeer Ursenbacher și Mark King) i-au suplimentat aspirațiile de a merge mai departe la Newport. Sferturile de finală au semnalat un triumf cum rar este văzut în snooker. Mark Selby și Jordan Brown au ajuns până în jocul decisiv, acolo unde ultima bilă neagră avea să decidă soarta unui duel aparent complet dezechilibrat. Bufonul din Leicester a avut prima șansă, însă a irosit oportunitatea avută de a da uitării o după-amiază nereușită. Ratarea lui i-a oferit oponentului o nouă ocazie, care nu a mai fost irosită, acontând triumful apoteotic cu 5-4.

În prima semifinală disputată în carieră, fascinanta evoluție a nord-irlandezului s-a extins și contra lui Stephen Maguire. Scoțianul, un alt exponent al elitei snookeristice, a fost surclasat de Brown fără emoții. Provocarea finală a week-endului pentru surprinzătorul jucător nord-irlandez rămânea însă ultimul act contra campionului mondial în exercițiu. După cum reiterase chiar sâmbătă, visul său nu putea fi mai plăcut. Mai mult, sportivul din Antrim pornea într-o partidă fără vreo presiune reală, însă premiul era unul substanțial.

Prima confruntare directă contra lui Ronnie O`Sullivan începea ideal pentru el, cu trofeul Țării Galilor drept miză. În ciuda unor explicabile emoții surprinse pe execuții, outsiderul și-a găsit rapid cadența, în vreme ce galonatul său adversar nu reușea să acceseze starea armoniei necesare neutralizării posturii de mare favorit. Reușind să profite de șansele ivite foarte rapid, sobrul nord-irlandez completa în mai puțin de 30 de minute ceea ce niciun alt oponent nu cumulase până acum în fața cvadruplului învingător al Welsh Open.

Pus în dificultate, cedând în premieră două jocuri, finalistul ultimelor două repere din cadrul Home Nations Series – Openul Irlandei de Nord și Openul Scoțian – a avut nevoie de o vizită solidă la masă pentru a rămâne aproape de adversar. O șansă uriașă a făcut ca ecartul să fie redus pe tabelă, ratarea unei execuții simple fiind anulată de o alta care a găsit buzunarul de mijloc din partea dreaptă. Jocul cu numărul patru a fost abordat similar de către Brown, care și-a construit două break-uri solide pentru a conserva avantajul de la jumătatea sesiunii de după-amiază.

Pauza nu a părut să-i afecteze cu nimic dispoziția ocupantului poziției 81 a clasamentului general provizoriu. Reliefându-și răbdarea, el l-a obligat pe O`Sullivan să greșească în jocul de siguranță, lăsându-i la îndemână șansa unei reale desprinderi. Cel dintâi break de peste 100 de puncte al întâlnirii îi asigura lui Brown perspectiva că nu va putea fi condus la întrarea în sesiunea de seară. Nevoia unei replici pe măsură se acutiza suplimentar din partea charismaticului englez ajuns la 45 de ani. Printr-o execuție de distanță favorizată de oponent, multiplul performer de la Crucible se putea angrena în misiunea găsirii unei construcții maxime, (de) 147. Cu toate acestea, aducerea vizitei la bun sfârșit reprezenta singura prioritate contextuală pentru el, drept care nu a forțat ieșiri delicate către bila neagră. Închiderea de masă a fost completată la 135 de puncte, iar lucrurile păreau să adopte un făgaș așteptat.

Jocul al șaptelea a adus alt un moment ce se putea dovedi crucial, o tăietură fină nereușită la prima bilă roșie lăsându-i masa la dispoziție lui Brown. El nu a reușit să construiască un cuantum concludent, după care a fost pedepsit pentru o nouă neatenție la execuțiile de siguranță. Bariera de +100 de unități a fost atinsă exemplar de către O`Sullivan, care putea spera chiar să egaleze situația după primele opt parțiale. Oportunitatea inițială către acel deziderat a fost oprită de o spargere neconcludentă a mănunchiului bilelor roșii. Ulterior, perioada cu cel mai înalt grad al tacticizării i-a adus câștig de cauză lui Jordan Brown. O închidere de masă de excepție (plecată de la ultimele două bile roșii) conchidea un episod important, atât din perspectiva morală, cât și din cea a situației scorului.

Aflat în premieră într-o finală a competițiilor de puncte, Brown demonstra că eliminările fantastice ale lui Mark Selby și Stephen Maguire nu reprezentau nicidecum rodul întâmplării,

Pentru o după-amiază, revelația competiției din Newport etalase un joc superior față de cel ce își construise ireproșabil campania galeză până la începutul zilei de duminică. Fiind nevoit să remonteze un 3-5 în sesiunea decisivă, Ronnie nu mai avea foarte mult spațiu pentru eroare. Totuși, soarta finalei depindea și de starea mentală a nord-irlandezului. Presiunea s-a simțit încă din debutul serii, printr-un segment al nouălea pivotal. Englezul încerca să accelereze către restrângerea deficitului. Încercarea primară a fost stopată de o ratare nescontată la o bilă neagră. Ulterior, Brown nu a putut gestiona fericit multiple situații favorabile prin controlul precar al bilei albe. Secvența colorată finală a inclus noi dueluri defensive. De această dată, plusul a mers în contul campionului mondial. Totuși, o execuție uluitor de riscantă și dificilă la bila maro decidea efectiv soarta unui joc ce putea merge în ambele direcții. 

Profitând apoi de alte inexactități în jocul de siguranță advers, el a capitalizat dintr-o singură vizită la masă pentru a restabili paritatea. Startul ideal al serii pentru O`Sullivan părea să mute întreaga presiune de cealaltă parte a spectrului emoțional. Lipsa de noroc și de inspirație completa acea premisă, iar Brown se vedea în consecință condus pentru prima oară. O postură accesibilă a fost fructificată imediat după o hotărâre nefericită a nord-irlandezului. În aceste condiții, disputa ce preceda ultima pauză devenea mai importantă pentru el. Printr-o execuție combinată relativ norocoasă, creionarea unui break câștigător devenea viabilă. Însă, reușita a venit mult mai greu, abia după o dispută intensă la bilele colorate. Ambii jucători putea profita de șanse mari, ultima ratare a sferei verzi costându-l definitiv pe englez.

Astfel, cursa pentru ridicarea trofeului ce îi poartă numele lui Ray Reardon se transforma într-un oarece sprint în repriza decisivă. Având un echilibru emoțional și pe tabelă, orice era încă posibil. Repausul îi era de-obicei un sfetnic bun jucătorului cu o imensă experiență la nivel înalt. Jocul cu numărul 13 avea să încline din nou însă balanța în favoarea lui Jordan Brown, de o manieră autoritară. În plus, echilibrul emoțional ilustrat până acum de oponentul său s-a disipat cu ușurință, lăsând la îndoială capacitățile de concentrare ulterioare. Încercând să treacă peste frustrările excesive, O`Sullivan a contrazis prezumpția respectivă, ducând la final un break egalizator dificil din perspectivă mentală.

La 7-7, tensiunea promitea să se ridice la cote deosebite chiar și în absența oricărui spectator. Bravul nord-irlandez și-a regăsit acuratețea execuțiilor de siguranță prin care și-a pus adversarul în mare dificultate. Drept rezultat, el a avut prima șansă în a recăpăta avantajul, care a fost inițial ratată. Ulterior însă, ratarea uriașă la bila roz a lui Ronnie l-a poziționat favorabil,- la un singur pas de rezultatul carierei, în condițiile în care masa devenise abordabilă.

Presiunea se muta din nou asupra unui număr trei mondial deja încordat și abătut de la cursul unei finale ce îi părea pe hârtie, la îndemână. orice imprecizii urmau să ne poarte către una dintre cele mai mari surprize din istoria snookerului modern. O închidere de masă rarisimă conturată cu greutate, în valoare de 119 puncte direcționa soarta Openului Galez din 2021 către jocul decisiv, atât de improbabil la începutul după-amiezii.

Riscurile prea mari asumate de englez către forțarea căii unui prim titlu stagional, i-au oferit ocazia excepțională lui Jordan Brown. Fără vreo teamă de succesul suprem, nord-irlandezul și-a asumat o execuție atât de dificilă la aceeași bilă albastră care i-a negat campionului mondial calea către al 38-lea trofeu de puncte al carierei. Concretizarea succesului (cu 9-8) unui jucător aflat în apropiere de ieșirea din circuitul profesionist la finalul stagiunii a fost desăvârșită cu un break câștigător excepțional.

Odată cu el, Jordan a urcat peste 35 de poziții în ierarhia mondială, devenind al doilea cel mai vârstnic câștigător în premieră al Welsh Open, împlinit din postura celei mai joase clasări oficiale; treapta 81. Doar Dave Harold se impunea fiind poziționat mai slab într-un turneu, triumfând la Openul Asiatic din martie 1993 (pornind campania de pe un neverosimil loc 93 al ierarhiei provizorii).

Universul snookerului ne arată că poate păstra mereu clipe colosale pentru cei aflați mai departe de atenția generală. Prin doborârea unui Ronnie O`Sullivan aflat în proximitatea istoriei într-o finală cu joc decisiv la Openul Galez, Jordan Brown a completat (prin provocarea ultimă) o săptămână de neuitat, care a intrat deja în analele maeștrilor tacului ca prima izbândă nord-irlandeză în Țara Galilor. Nu trebuie ignorat nici că o singură lovitură putea altera definitiv cursul ei. În schimb. noua scenă snookeristică, Celtic Manor Resort, încorona un campion neașteptat, după 7 zile memorabile, încununate cu o finală dincolo de așteptările generale absolute.