Precum s-a procedat începând din toamna în curs, turneul ce ar fi trebuit să aibă loc la Glasgow se materializa în interiorul aceluiași complex din Albion, devenit practic sinonim cu întreaga acțiune din jurul meselor. Din fericire, Marshall Arena se află pe finalul celui mai intens interval asociat unei singure locații în istoria recentă a disciplinei.

Cu excepția săptămânii actuale, sala din Milton Keynes va mai fi gazdă pentru un ultim eveniment din 2020: Marele Premiu Mondial. Până când cei mai în formă 32 de jucători ai anului se vor fi strâns pentru cea din urmă reprezentație, câteva semne de întrebare plăcute planau asupra celei de-a treia competiție atribuită țărilor care au dat naștere snookerului.

Așadar, periplul din cadrul Home Nations Series nu a fost complet îndepărtat de la cursul său normal. În mod evident improvizațiile reușite indicau o situație obișnuită cel puțin din punctul de vedere al coordonatelor pur temporale, care au rămas identice cu stagiunile precedente. În același timp, absența publicului din tribune s-a resimțit mai ales în fazele superioare ale recentelor turnee. Spre exemplu, finala colosală a Campionatului Regatului Unit ar fi putut căpăta alte valențe excepționale, dacă spectatorii ar fi asistat în mod fizic la duelul impresionant dintre Neil Robertson și Judd Trump.

În condițiile în care învingătorul australian a decis să absenteze în următoarea săptămână, liderul mondial plănuia să-și continue cutezătoarea călătorie a snookerului britanic. Obținând victorii foarte grele la Openul Englez și respectiv al Irlandei de Nord, Trump era situat încă în cursa de a cuceri toate trofeele de baștină, un deziderat de care nimeni nu se apropiase de la crearea conceptului Home Nations (din 2016). Drumul lui avea să fie oprit prematur în cele din urmă.

Încă de la startul competiției care oferă trofeul ce poartă numele legendei scoțiene Stephen Hendry (care a anunțat recent că va reveni în activitate), anumiți jucători au atras rapid atenția. Zhou Yuelong urma să mai aducă glorie suprafețelor de joc din Marshall Arena. El a bifat în partida sa inaugurală, disputată împotriva lui Peter Lines, al doilea său break maxim al carierei. Astfel, totalul reușitelor cu valoare de 147 de puncte creștea la 8 (de la începutul campaniei 2020-2021, în doar șase evenimente).

Spectacolul nu a fost asigurat doar prin vizitele perfecte la masă. Foarte multe dueluri echilibrate au oferit o imagine interesantă a jocului practicat pe final de an. Și totuși, așa cum se întâmplă tot mai des, în pofida tuturor surprizelor care au intervenit pe parcurs, doi mari exponenți și-au făcut loc printre ele pentru a-și disputa un nou titlu de clasament.

Proaspătul lider al tuturor timpurilor la capitolul respectiv, Ronnie O`Sullivan poposea la Openul Scoțian după ce cedase foarte devreme, pentru propriile standarde, în cadrul Campionatului Regatului Unit. Înfrângerea suferită contra tânărului elvețian Alexander Ursenbacher nu a fost binevenită, la o primă vedere. 

Totuși, aceasta i-a oferit opt zile de pregătire pentru viitoarea provocare, fapt subliniat de către el însuși. Traseul a cuprins încă de la început circumstanțe dificile. Ritmul englezului a fost alterat inclusiv prin multiplele schimbări de pastilă a tacului. Tian Pengfei a fost primul oponent care l-a purtat pe Ronnie până în jocul decisiv. După ce a fost condus în șaisprezecimi, el și-a recăpătat concentrarea necesară pentru a evita eliminarea. Celebrul compatriot al lui Pengfei, Ding Junhui a înfruntat același deznodământ în sferturi de finală. În ciuda unei reveniri remarcabile a chinezului, O`Sullivan a prevalat după jocul al nouălea. Penultimul act nu avea să-l regăsească pe Judd Trump împotriva sa deoarece Li Hang i-a întrerupt în prealabil aventura menționată mai devreme liderului mondial. Prin urmare, un al treilea asiatic avea să-i pună cele mai mari probleme charismaticului jucător de 45 de ani. 

El a fost condus și chiar dominat de către o reală revelație. Li a ratat însă multiple șanse ale desprinderii în jocuri consecutive, permițându-i campionului mondial en-titre să revină treptat și sigur. Cinci parțiale succesive, obținute de la 1-4, cu multă atenție (suplimentată și de scăderea majoră a lucidității oponentului), i-au oferit biletul într-o finală mult anticipată.

Oponentul îi urma a fi Mark Selby, deținătorul trofeului scoțian. Singurul său moment cu adevărat complex în tentativa de a-l apăra a fost depășit în sferturi, atunci când s-a impus în joc decisiv contra unui alt conațional, Ricky Walden. Bufonul din Leicester își asigura prezența în ultimul act de o manieră confortabilă. Succesul rapid în detrimentul lui Jamie Jones – ce a inclus trei break-uri de +100 de puncte – demonstra că potențialul maxim este încă tangibil pentru fostul triplu câștigător de la Crucible. Parcursul său către un al patrulea titlu mondial a fost oprit chiar de adversarul final de duminică. În ultimul duel direct, Ronnie O`Sullivan revenea improbabil și memorabil deopotrivă, întorcând in extremis semifinala de la Sheffield în favoarea sa (încheind-o cu 17-16).

Posibilitatea unei revanșe era posibilă acum pentru Selby, la cinci luni și jumătate după eșecul dramatic descris anterior. Deși cei doi nu au evoluat permanent către capacitățile maxime, au reacționat perfect în momentele în care au avut nevoie. Pentru a doua oară consecutiv, un turneu din Home Nations Series se decidea în Buckinghamshire între primii capi de serie. Sistemul finalei rămânea neschimbat: primul la 9 jocuri.

Confruntarea cu numărul 27 a excepționalilor englezi, potrivit europort.com, programa două sesiuni. În prima dintre ele, favoritul 1 a demarat mai bine, însă Ronnie nu s-a lăsat inițial impresionat de jocul său de siguranță. Primul și singurul break de peste 100 de puncte i-a aparținut lui Selby, iar avantajul a rămas de partea deținătorului titlului, până la finalul reprizei incipiente. Creându-și o mică separație, numărul 4 mondial spera să se poată distanța chiar mai mult după pauză. El a realizat o vizită solidă la masă, prin intermediul căreia nu izbutea însă închiderea jocului al cincilea. O`Sullivan urma să profite de o rarisimă eroare majoră în jocul defensiv din partea adversarului său. Replica sa avea să fie excelentă, prin reușita unei închideri de masă foarte dificile, în valoare de 58 de puncte, prin care rămânea aproape de adversar.

Deși și-a văzut redus avantajul, acesta a arătat din nou că performează mai bine sub presiune, în cele mai multe dintre situații. Trecând minunat peste ceea ce putea fi un moment psihologic important, el a dominat autoritar următoarele două jocuri și a etalat un control excelent al bilei albe. Ratările au apărut inevitabil, la rândul lor, însă avantajele construite de mai tânărul protagonist din Anglia au fost imposibil de anulat. Deși compatriotul său a încercat să se implice activ într-un duel de siguranță, competitorul în vârstă de 37 ani ducea la capăt cu bine (din mai multe încercări) jocurile 6 și 7, extinse serios din perspectiva duratei. Singura misiune a sextuplului campion mondial se mai putea descrie, pe finalul după-amiezii, strict în limitarea deficitului. Lovitura sa de distanță continua să se prezinte la parametrii insuficient de ridicați.

În consecință, Selby se afla în poziția de a profita de orice oportunitate. Parțialul care punea capăt sesiunii întâi a urmat majoritar coordonatele celor precedente. O`Sullivan era nevoit să aștepte o șansă, care până l-a urmă și-a făcut apariția. Câteva momente mai puțin scontate la masă, păreau să-l pună la adăpost pe campionul ediției precedente. Totuși, pentru ca avantajul său să se mărească la patru lungimi, a avut mari emoții. Rivalul său a avut o șansă uriașă de a reduce din handicap, însă acesta a ratat total neașteptat ultima bilă roșie rămasă în joc. A treia ocazie mare primită nu a mai fost irosită, iar Mark Selby conducea cu 6-2.

În speranța unei noi reveniri de marcă, Ronnie O`Sullivan avea nevoie de un start ideal de sesiune decisivă, care să echivaleze cu ultimele trei jocuri ale recentei semifinale de la Crucible din august. În schimb, penultimul lider al ierarhiei general-mondiale trebuia să-și mențină ridicat nivelul concentrării, fiind foarte aproape de apărarea cupei adjudecate în fața lui Jack Lisowski, în urmă cu 12 luni.

Seara scoțiană de duminică din Marshall Arena aducea reluarea duelului a doi englezi încă dornici de succes. Lucrurile au evoluat perfect în continuare pentru capul de serie principal, care a legat rapid două break-uri consecutiv consistente până la finalul jocului cu numărul nouă. Apropierea de o înfrângere categorică l-a forțat pe campionul mondial în exercițiu să abordeze o atitudine mai stridentă. Profitând de mai multe erori ale adversarului, părea să poată reduce din diferență, însă a ratat chiar bila de joc, lăsând la dispoziție o șansă uriașă. Din fericire pentru el, Selby nu a putut realiza închiderea de masă ce i-ar fi asigurat victoria la diferență de un punct. Cea din urmă bilă roșie a fost jucată imprecis cu sprijinul, iar O`Sullivan rămânea în meci, la 3-7. Racheta a căpătat controlul mesei și în disputa a unsprezecea, dar nu a putut o duce la capăt. Atletul din Leicester a avut nevoie de mai multe oportunități, dublate de ceva șansă pentru a se apropia la un pas de țelul final. Din acel moment, triumful devenea iminent, problema rezumându-se doar la timp. Ronnie a avut o bună șansă de a realiza un break maxim. Totuși, el a ratat a noua bilă roșie din cadrul său, permițându-i oponentului să închidă înfruntarea înainte de ultima pauză. În scopul respectiv, a fost nevoie de o finală închidere de masă în valoare de 76 puncte.

Mark Selby câștiga cu 9-3 pentru a parafa al nouăsprezecelea turneu de puncte al carierei. Ca o ruletă a destinului, Judd Trump și Neil Robertson au urcat pe rând la aceeași cotă după victoriile din ultimele două competiții din Marshall Arena. A doua izbândă a sezonului îi îmbunătățea un record absolut impresionant în finalele disputate. Ronnie O`Sullivan a cedat a doua sa finală stagională de la Milton Keynes, după cea din fața liderului mondial din urmă cu trei săptămâni.

Nu de puține ori se spune că un titlu în snooker este mai greu de apărat decât de cucerit pentru prima dată. Bufonul din Leicester a împlinit dezideratul subliniat în cadrul Openului Scoțian. Indiferent de locația sa, Mark Selby nu a suferit încă vreo înfrângere la turneul terț din Home Nations Series, fiind, într-adevăr, meritoriul învingător al săptămânii. Următoarea sa țintă poate fi Marele Premiu Mondial, reperul limitei anului 2020 pentru maeștrii tacului.

* Începând de la Campionatul Mondial din 2014, câștigat tot în compania lui Ronnie O`Sullivan, Mark Selby și-a adjudecat 16 dintre ultimele 17 ultime acte în care a ajuns.