După ce Openul Irlandei de Nord și-a mai derulat un capitol aproape de neînchipuit, acțiunea din universul snookerului nu a avut parte de întreruperi.

Dimpotrivă, finalul unei competiții a semnalat încălzirea pentru startul alteia, ce are la bază un format al desfășurării deosebit.

Deși se află încă doar în primele sale zile de concurs, Campionatul Regatului Unit prezintă deja asemănări pozitive notabile cu cea mai recentă competiție finalizată în Milton Keynes. Câștigătorul ei avusese parte atât de succesul pe termen lung, Judd Trump câștigând din nou finala, cât și de momentul mai scurt de glorie care întrupează, în câteva minute, perfecțiunea disciplinei pe care o practică.

Așadar, rezumând cele amintite anterior, indiferent de intervalul la care sosește, o vizită imaculată la masa de joc va fi întotdeauna remarcată. Asemenea jocuri capătă o dimensiune distinctă pentru protagoniștii și martorii lor oculari (fie arbitri ori adversari). Doar că o reușită echivalentă unui break maxim dus la bun sfârșit ascunde mult mai mult aspecte, față de o analiză la eventuala primă vedere. Pe lângă fațeta emoțională, pe care tindem să o luăm în calcul tot mai des, cea tehnică este la fel de bine apreciată. În același timp, un 147 are și un profund efect pe care nu îl vedem scos mereu la suprafață. Chiar dacă vorbim de sportivi care dețin o experiență solidă în spate sau despre atleți mai puțin rutinați, impactul la nivel mental poate să aducă și consecințe mai puțin dorite.

Cele două săptămâni de competiție alocate pentru UK Championship reprezintă o nouă oportunitate pentru jucătorii binecunoscuți să se afirme, pe o scenă mai mult decât familiară. Marshall Arena crește în notorietate pe harta snookeristică a Marii Britanii, în măsura în care prestațiile memorabile se adună rapid. Complexul polivalent din Buckinghamshire a mai acontat clipe dramatice, în sensul bun al termenului și de-a lungul zilei de ieri.

Kyren Wilson a devenit, cu nu foarte mult timp în urmă, vicecampion mondial. De asemenea, el și-a trecut în cont tot în Milton Keynes, ediția recent încheiată a Championship League, ajungând totodată ocupantul poziției a patra în cadrul ierarhiei generale provizorii. Ascensiunea perseverentului englez putea continua prin apropierea treptată de un prim trofeu cu adevărat de referință.

Primul său obstacol către ambițiosul țel nu părea să indice foarte multe motive de îngrijorare pentru războinic. Conaționalul său Ashley Hugill se afla în afara primilor 120 de jucători, cu alte cuvinte, poziționat în contextul precar de a retrograda către statutul de concurent amator. În concordanță cu rezultatele stagionale, el nu obținuse vreo victorie care să consemneze câștiguri materiale. Totuși, pretendentul rezident în Yorkshire urma să aibă parte de experiența carierei. În ciuda unui start mai timid, Hugill a izbutit să mențină un ritm decent împotriva unui oponent valoros. La capătul primelor cinci jocuri, Kyren Wilson avea un avantaj minim, într-un duel desfășurat după formatul primul la 6.

Hotărât să-și mărească ecartul, finalistul de la Crucible a profitat de o întoarcere nereușită a bilei albe din partea adversarului pentru a declanșa o construcție voluminoasă. Încă de la primul punct, așezarea bilelor-obiect pe masă era una îmbietoare. Totuși, pentru ca un break de 147 să fie realizat, menținerea controlului sferei de bază este vitală. Orice unghi prea deschis pe o execuție putea periclita serios ieșirile către bilele roșii sau către bila neagră următoare. Progresiv, noțiunea scorului la jocuri devenea complet irelevantă. Pe măsură ce înaintam în cele 11 minute intense, riscul subliniat anterior a fost întâlnit de mai multe ori inclusiv în ceea ce privește ultimele două bile roșii. Drept rezultat, a cincisprezecea lovitură la bila neagră a fost reușită cu mari emoții, marginile buzunarul superior drept arătându-se suficient de blajine. 

Amploarea momentului nu s-a disipat pentru Wilson nici în secvența finală a bilelor colorate, așezate pe punctele lor (așadar într-un context obișnuit). Pierzând ușor poziția înaintea penultimei execuții, un tur de masă impecabil a fost necesar pentru ieșirea perfectă de la bila roz la cea neagră. În consecință, un zâmbet timid asociat cu inevitabilele rețineri, războinicul a completat un 147 muncit din greu. Conform datelor dailystar.co.uk, acea performanță a fost prefațată de alte trei doar în luna noiembrie.

Însă, după cum evocam la începutul analizei, un break maxim reușit întrucâtva la mijlocul unei partide are și o posibilitate mai puțin favorabilă pentru autorul său. Doza imensă de energie consumată în vizita perfectă la masă putea oferi un sentiment de automulțumire, dar și o deconcetrare greu de evitat. Ashley Hugill a avut ocazia să profite din plin datorită lor, iar Kyren Wilson s-a văzut egalat la 4. Mai mult, uriașul outsider al duelului se regăsea într-o poziție bună pentru a prelua întâietatea pe tabelă.

După mai multe erori comise de ambele părți, capul de serie numărul 4 a revenit în frunte, urmând să închidă meciul în jocul următor. Deși prima șansă în cadrul lui îi aparținuse lui Hugill, acesta și-a asumat un risc prea mare încercând să-și ușureze calea către restabilirea parității. Combatantul din Northamptonshire a evitat amenințarea unei bătălii decisive încă din primul tur, recăpătându-și concentrarea alterată de propriul moment prealabil de măreție. Astfel, maximul din snooker este împlinit la Campionatul Regatului Unit pentru a două ediție consecutivă. Barry Hawkins îi izbutise la rândul său în 2019 (la Barbican Centre). 

Al treilea break maxim din cariera lui Kyren Wilson – al doilea semnalat într-un interval de șase zile în interiorul Marshall Arena – a oferit, cu siguranță, o lecție de stăpânire de sine, dar și de menținere a focusului. În unele situații, realizarea unui 147 în cadrul unui eveniment atât de prestigios, poate naște un miraj al împlinirii incomplete. Ieșirea din interiorului lui devine complicat de gestionat, indiferent de talentul artizanului.