Implicarea totală a regiunii din Buckinghamshire în domeniul snookerului este ușor de înțeles, date fiind criteriile de călătorie din interiorul regatului insular, dar și din afara lui. Milton Keynes se pregătea să-și încheie, după 13 zile efective, cel de-al șaselea capitol consecutiv în circuitul profesionist. Competiția ce simbolizează impactul unei întregi comunități - Campionatul Regatului Unit - va mai fi succedată de alte două. 

Însă, până la închiderea anului 2020, se propagă și alte câteva vești încurajatoare din Albion. Sunt speranțe mari, inclusiv în contextul revenirii spectatorilor la jocurile din Premier League, ca Mastersul din 2021 să primească acceptul de a găzdui publicul. Din nefericire, strictețea s-a impus la cote maxime în ceea ce privește scena Marshall Arena. Fără prezență fizică în tribune, UK Championship a avut parte de numeroase clipe excepționale.

Dintre acestea, putem remarca multiple tentative de break maxim, două dintre ele fiind reușite. Eliminarea deținătorului titlului, Ding Junhui, încă din turul secund era acompaniată de cea suferită de Ronnie O`Sullivan. Două nume cu rezonanță au avut de înfruntat provocări dificile, pe care au reușit să le depășească una după cealaltă.

Începând din februarie 2019, ascensiunea lui Judd Trump a căpătat proporții rar întâlnite. În intervalul subliniat, actualul lider al ierarhiei general-mondiale și-a adjudecat 10 turnee de puncte, dublându-și practic zestrea acumulată până în acel moment. Într-o asemenea spirală a succesului, care includea cel mai recent Open al Irlandei de Nord, puțini oponenți păreau să-i poată sta în cale. Englezul născut în Bristol a deprins experiența victoriilor chiar și atunci când nu își accesează nivelul maxim al potențialului. Astfel, momentele ceva mai palide în exprimarea de la masă au fost în timp neutralizate cu ajutorul experienței și răbdării.

Aplicând la perfecție cele spuse, Trump putea să se gândească la o nouă izbândă majoră. El câștigase Campionatul Regatului Unit în urmă cu nouă ani, pe vremea când era declarat noul fenomen al sportului. Treptat, așteptările plasate foarte ridicat au fost validate.

Întorcându-ne, astfel în actualitate, drumul către un trofeu secund se prezenta aparent accesibil pentru campionul de la Crucible din 2019. Totuși, el a admis încă din primele înfruntări că nu este tocmai încântat de nivelul etalat. Avansând în competiție, Trump putea fi din nou făuritorul istoriei. El a ratat șansa de a deveni în jocul din șaisprezecimi, un al treilea concurent diferit ce reușește un 147 la aceeași ediție. Premiera (pe tabloul principal) nu a fost îndeplinită, Kyren Wilson și Stuart Bingham rămânând cei doi autori ai unui break maxim. Traseul numărului 1 mondial i-a adus o nouă înfruntare cu compatriotul său mai tânăr, de care a dispus în sferturi cu 6-4. Lu Ning nu i-a putut pune probleme în penultimul act, ulterior. Trump avea să îl reîntâlnească pentru titlu pe un Neil Robertson aflat la vârf de formă.

Sportivul australian a impresionat pe durata celor două săptămâni de joc, neilustrând nicio scădere masivă în intensitate. Nivelul său general a fost de-a dreptul imbatabil. Campionul mondial din 2010 și-a reafirmat țelul finalului de an, învingându-l categoric pe Mark Selby, în sferturi. După ce a trecut de cel mai puternic oponent înfruntat cu un 6-2 convingător, Robertson a avut de depășit, la rândul său, un surprinzător jucător chinez pentru obținerea calificării în finală. Zhou Yuelong a atins cel mai important reper al carierei, însă a cedat cu același scor (de 2-6).

Astfel, Judd Trump și exponentul de seamă al snookerului de la antipozi se puteau înfrunta pentru o nouă reușită. În plus, reeditarea recentei finale de la Openul Englez (decisă în jocul final) avea și o a treia dimensiune. Cei doi pot trece de granița celor o sută de break-uri de peste 100 de puncte într-un sezon. De asemenea, clasarea lor în ierarhia tuturor timpurilor la astfel de performanțe atârna în balanță; Trump deținea locul al patrulea cu 755, fiind urmat de Neil care aconta cu unul mai puțin. 

Deși drumul este lung și cuprins de multe necunoscute, șansele au fost sporite de prima sesiune a zilei. Echilibrul a persistat pe tabelă în totalitate. Ambii combatanți au evoluat aproape de perfecțiune în construcția vizitelor la masă. Diferențele nu puteau fi sesizabile. Asul din pachet s-a văzut totuși condus în permanență, dar a revenit prompt atât înaintea primei pauze, cât și după ea. Robertson a construit break-uri excelente, prin care egala recordul deținut de Stephen Hendry și Ronnie O`Sullivan: 12 performanțe de +100 într-o ediție a turneului britanic.* 

Având un procentaj imaculat, aproape neverosimil (de 100%) la loviturile de distanță, Trump a replicat la fel de prompt, transformând eficient propriile șanse. Printr-o închidere de masă de 128 de puncte, englezul punea capăt după-amiezii la scorul de 4-4.

O asemenea desfășurare prevestea dramatism, precum spectaculoșii artizani ai bilelor au oferit în finala disputată în urmă cinci săptămâni tot la Marshall Arena. Sesiunea decisivă a debutat similar, doar că, de această dată, favoritul al treilea a preluat întâietatea pe tabelă. Jocul al nouălea s-a dovedit cel mai echilibrat. Peste 40 de minute cu tentă tactică de ambele părți s-au sfârșit și cu un plus de șansă în favoarea lui Trump în secvențele de bile colorate.

Tunetul de la antipozi nu s-a lăsat intimidat, replicând cu următoarea oportunitate avută la dispoziție. Cea din urmă perioadă de repaus a intervenit tot într-o situație de egalitate. După pauză, ambii combatanți au ratat multiple oportunități. O ratare nescontată a insularului la bila neagră i-a permis lui Robertson să revină în avantaj și să tranșeze parțialul 13. Ulterior, a urmat un nou joc monumental de strâns, care a adunat peste 50 de minute. Răsturnările contextului și norocului, au baleat finalmente către primul campion de la Barbican Centre (din 2011). Controlarea execuțiilor de siguranță devenea cheia întregii întâlniri pe măsură ce vizitele consistente la masă se diminuau.

 Un nou repaus s-a dovedit necesar pentru doi combatanți care (la 7-7) se luptau de acum și cu propriile limite fizice. Însă, niciunul dintre ei nu a renunțat, drept urmare lungimea avea să devină laitmotivul unei finale excepționale. Trump a revenit în avantaj, însă oponentul său a răspuns printr-o închidere de masă impresionantă, de 115 puncte. Break-ul respectiv, bazat foarte mult pe bila verde i-a încredințat australianului recordul invocat anterior. Asul din pachet a gestionat bine jocul următor, pe care l-a obținut din multiple vizite la masă.

Disputa a șaisprezecea a reprezentat apoi primul prilej al liderului mondial de a închide meciul, după o lovitură magistrală de distanță. El nu a izbutit să mențină controlul perfect al bilei albe, ratând o execuție cu priză dificilă. Cele 48 de puncte avans au fost anulate de Robertson, care și-a păstrat calmul și a trimis a doua finală cu Judd Trump în jocul decisiv.

Proporțiile sale au cucerit noi culmi pentru perioada recentă a UK Championship, de peste o oră. Deși australianul a beneficiat de cea dintâi oportunitate, teama unei ratări decisive l-a făcut să joace la siguranță după mai bine de patru minute de gândire. Acel moment a simbolizat catalizatorul unei bătălii defensive ce a părut fără sfârșit. Jucătorul din Albion s-a arătat mai dispus să riște, însă așezarea încâlcită a bilelor nu îi permitea succesul dintr-o singură vizită. Dimpotrivă, atletul de 38 de ani s-a apropiat la doar două execuții de victorie, fără să reușească să concretizeze. Trump a împins apoi jocul în secvența de bile colorate și l-a forțat pe Robertson să greșească de două ori consecutiv, în urma altor minute de schimburi ale loviturilor de siguranță. Fiind în poziție favorabilă de a închide masa, englezul a gestionat deficitar controlul pozițional. Și din această cauză, el a ratat la bila roz, penultima execuție către trofeu. Pentru oponentul său mai era necesară doar una singură. Cangurul a profitat de ocazia relativ nesperată. a reușit s-o trimită în buzunarul drept și a pus capăt unei finale concluzionate cu 55 peste miezul nopții din Marea Britanie (potrivit bbc.com). 

Astfel, Neil Robertson a putut răsufla ușurat, asigurându-și primul trofeu stagional. În schimb, Judd Trump a pierdut o a doua finală a Regatului Unit în jocul decisiv, după cum s-a întâmplat în 2014, cu Ronnie O`Sullivan. Ultimul act din 2020 nu a văzut altă diferență de scor decât cea minimă în integralitate. De astăzi, protagoniștii săi se află din nou pe aceeași treaptă a tuturor timpurilor în ceea ce privește turneele de clasament. 

A nouăsprezecea asemenea distincție a venit agonizant pentru un Neil Robertson care s-a aflat atât de aproape de înfrângere. Bineînțeles, diferențele au fost infime. Până la urmă, revanșa din Milton Keynes împotriva lui Judd Trump s-a materializat pentru el, la capătul unui scenariu greu de imaginat. Învingătorul australian a devenit triplu campion al UK Championship, după succesele din 2013 și 2015. Ediția recent încheiată nu s-a sfârșit înainte de intrarea propriu-zisă în următoarea săptămână de concurs. Marshall Arena continuă neconvenționalul maraton snookeristic, prin găzduirea Openului Scoțian, câștigat anul trecut de Mark Selby.

* De adăugat este că australianul a doborât recordul împărțit din 2004, având la dispoziție mult mai puține jocuri, de pe urma formatului mai scurt din tururile incipiente de primul la 6, implementat din 2011. Până atunci, toate partidele premergătoare finalei se decideau când un jucător atingea 9 jocuri.