În tot mai rarele ocazii în care snookerul mondial vizitează noi destinații, orice scenariu care ar aduce cu oprirea în Antalya va fi considerat ideal.

Ajuns în Turcia după înfrângerea în finala Openului Galez, Judd Trump nu a avut parte de un traseu deloc simplu, dar s-a eliberat de toate frustrările în finala primului Masters al semilunii.

În drumul spre primul trofeu din 2022, campionul mondial din urmă cu trei ani a completat o sesiune decisivă memorabilă, cu un cadou ideal pentru asistența locală. Break-ul maxim - al 173-lea din istorie - reușit în jocul al zecelea, l-a propulsat pe stângaciul din Insulă către un succes clar în fața compatriotului său Matthew Selt: 10-4.

**************

După o serie de turnee găzduite aproape exclusiv de Marea Britanie, din motive de pandemie, snookerul se pregătea de o redeschidere spre alte regiuni. 2022 a văzut finalmente respectivul scenariu împlinit, după aproape 30 de turnee parcurse. Doar că, neașteptat, centrul atenției calendarului nu a Mastersul German, ci competiția-omolog planificată în Turcia.

O dată în plus, condițiile sanitare au influențat foarte mult campania 2021-2022, iar o primă vizită oficială a snookerului la granița dintre continente nu a fost certă. Cu siguranță, inclusiv tabloul de concurs ar fi fost pus serios la încercare, dacă decizia de relocare a competiției, din toamnă, nu se aplica. Întrucât dinamica stagională a rămas permisivă, judecând după lipsa altor ocazii în afara spațiului anglo-saxon, oportunitatea nu a mai fost stopată într-o lună martie cu semnificații importante pentru Antalya.

Cum deja este cunoscut, celebra stațiune își menține statutul de excepție pentru găzduirea oaspeților de prim rang, inclusiv în sport. Când Mastersul Turciei debutase deja, focusul locației din sud-vestul națiunii semilunii s-a plasat asupra laturii diplomatice a conflictului ce încă ține întreaga lume în loc. Dincolo de respectiva tensiune, publicul care a fost prezent în interiorul uriașului complex hotelier Nirvana a avut suficient sprijin pentru receptarea entuziasmului, întrucât am remarcat și mai devreme cât de rare au devenit ocaziile în care maeștrii unghiurilor vor vizita o nouă țară. 

Practic, ultimul caz similar al unei premiere absolute, în privința unei competiții de clasament, s-a înregistrat în România. De la ediția 2016 a Mastersului European de la București și până la vizita în Turcia, nicio regiune din Europa nu a mai fost bifată într-o ocazie inaugurală snookeristică. Respectivul turneu desfășurat în capitală a avut destule puncte în comun cu spectacolul din proximitatea strâmtorilor, după cum vom vedea, dar și ceva diferențe. 

Din păcate, cel mai important minus avea să fie confirmat din timp, pentru pasionații locali, în condițiile în care Ronnie O`Sullivan a declinat invitația. Rațiunile financiare au fost socotite drept cele centrale pentru hotărârea ce nu a ezitat să declanșeze destule controverse. Pe lângă sextuplul campion mondial, alți doi laureați supremi și-au anunțat retragerea, chiar înainte de startul propriu-zis.

Ca urmare, fără Neil Robertson și Mark Selby, atenția s-a mutat majoritar în dreptul numelor lui John Higgins sau Judd Trump. „Asul din pachet”, într-un aspect ce nu trebuie deloc neglijat, a fost cel care și-a pus primul amprenta pe un nou trofeu, atunci când ne referim la vizita din țara noastră. Istoria avea să se rescrie la aproximativ cinci ani și jumătate distanță, deși auspiciile nu erau cele mai grozave.

Argumentul principal s-a reflectat în evoluția competiției anterior completate, în care dinamicul jucător englez a fost implicat până la capăt. Însă, Openul Galez a rămas în continuare o coroană necucerită pentru el, deși în finala de la Newport statutul de favorit a fost mai mult decât cert. Totuși, într-una dintre imensele surprize recente ca anvergură a momentului, Joe Perry a reușit să își domine clar compatriotul, într-o sesiune decisivă extraordinară.

Concluzia a însemnat victoria celui mai vârstnic campion în orice competiție de puncte pentru exact patru decenii. În schimb, nereușind să ridice pentru prima oară distincția ce îi poartă numele chiar lui Ray Reardon – legenda căreia adversarul său tocmai i se alăturase după un parcurs de excepție – Trump a încercat să se recalibreze pe tărâm turc, pentru a nu rămâne doar cu triumful invitațional de la Campionul Campionilor în palmaresul stagional.

Fostul campion de la Crucible nu s-a reținut în a afirma că duelurile cu adversarii din Antalya puteau să nu fie la fel de dure, precum cel contra oboselii. Imediat, respectiva reiterare a părut să se transforme în realitate, atunci când drumul semilunii ar fi putut lua sfârșit în turul secund. Liang Wenbo a negat publicului ceea ce ar fi fost chiar o reeditare a finalei galeze abia amintite. Însă, adevăratul său complex în fața lui Judd s-a arătat din nou ulterior, desprinderea sa la 4-1 fiind treptat neutralizată. Fiind ajutat serios și de adversar, britanicul și-a completat o revenire improbabilă, dar deja caracteristică, urmând să retrăiască scenariul jocului decisiv și împotriva lui Zhou Yuelong.

Depășind două asemenea obstacole la rând, luând seama și de contextul energetic aparte, era clar că al doilea cap de serie redevenea imens favorit. Doi adversari mult mai galonați, în persoanele lui Ali Carter și Shaun Murphy nu l-au mai putut împinge până la limită, compatriotul lor din Albion asigurându-și prezența în a doua finală succesivă. Acolo, deși nu putem tocmai compara respectiva performanță celei lui Joe Perry, nu am putea spune că ne-am fi așteptat la o apariție din partea lui Matthew Selt.

Deși este un sportiv în ascensiune, care și-a arătat abilitățile în ciuda multiplelor trageri la sorți defavorabile, experimentatul țintaș în vârstă de 37 de ani a reușit un drum mai puțin scontat. Finalmente, victoriile realmente notabile au venit împotriva celor mai titrați sportivi ai Chinei, din unghiul competițiilor de clasament adjudecate. Zhao Xintong a fost depășit în optimi fără mari emoții, în vreme ce celălalt campion al Openului Regatului Unit, Ding Junhui, și-a văzut necompletată  o revenire excepțională, în semifinale, de la 0-3 la 5-4. Păstrându-și impecabil calmul, capul de serie 25 a reușit să își treacă în cont inclusiv un joc decisiv cu destul dramatism, obținând prezența într-o nouă finală exotică, după standarde snookeristice.

Ultimul câștigător al Openului Indian, în 2019, a fost conștient că va avea nevoie de nivelul său maxim pentru a-i face față unui Judd Trump care a crescut nivelul de joc în fazele superioare, fiind pregătit să ofere spectatorilor prezenți în sala centrală hotelieră Nirvana demonstrația desăvârșită. Până atunci, probabil cel mai dramatic moment al întâlnirii finale a venit chiar în jocul de debut, atunci când o eroare a lui Selt părea să îl coste serios în secvența bilelor colorate. Din fericire pentru el, ratarea imensă a bilei roz în contul adversarului a însemnat că mai vârstnicul dintre englezi va mai avea o șansă.

Autorul victoriei în partida de revenire a lui Stephen Hendry a reușit să profite, bifând una dintre cele doar două ocazii în care s-a aflat la conducere. În absența vizitelor foarte consistente la masă, așteptările nu puteau să fie decât limitate pentru Matt, în fața sa Trump urmând să fie tot mai dezinvolt, pe măsura scurgerii minutelor. Reușind să restabilească egalitatea la prima pauză dintre reprize, cu ajutorul unui break de 120 de puncte, favoritul secund a început desprinderea pe tabelă. Oportunitățile i-au survenit adversarului pentru a menține calculele perfect echilibrate, doar că în ultimul act al sesiunii de după-amiază, o spargere a mănunchiului nereușită și o nouă eroare mare în jocul de siguranță au însemnat neutralizarea unui posibil scor de 4-4 la jumătatea întâlnirii.    

Deși nu a părut la prima vedere ca respectivul moment să fie unul de completă cotitură, confirmarea avea să vină ulterior, mai ales după startul jocului în lumina celei mai importante seri de snooker din Antalya. Fiind așezat într-un snooker dificil, între bilele galben și maro, cu pachetul bilelor roșii răsfirat, Trump a avut nevoie, nici mai mult nici mai puțin, de 11 încercări pentru a atinge ținta. 52 de puncte de penalizare au fost cedate succesiv, însă finalmente poziția de siguranță a fost găsită, cu soarta jocului 9 fiind departe de final. Cel care a lăsat o poziție de atac importantă s-a dovedit Selt, iar în ciuda a 60 de unități suplimentar încasate din faulturi, acesta a fost nevoit să își vadă ecartul negativ crescând, după încă o închidere de masă adversă.

După o asemenea demonstrație, magia nu a stat departe de un Judd Trump care și-a găsit total ritmul în secvențele anterioare. Iar, atunci când oportunitatea unui break maxim s-a deschis în continuare, construcția de 147 a întâmpinat, așa cum se întâmplă aproape întotdeauna, un punct critic, oricât de invitantă ar părea poziția.

A fost nevoie de o tăietură fină absolut fantastică pentru ca ultima bilă roșie să se scurgă agonizant în buzunarul de mijloc de parte dreaptă. Poziția pentru închiderea perfectă de masă a depins de execuția respectivă, publicul putând să exulte, fără mai multe emoții, spre apogeul magistralei secvențe. Ultima reușită maximă într-o finală majoră îi aparținuse lui Ronnie O`Sullivan, la Openul Galez din 2014, contra lui Ding Junhui. Însă, am putea spune că reușita lui Judd Trump va deține o nuanță simbolică mai importantă, întrucât demonstrația perfecțiunii a fost realizată pentru spectatorii care abia încep să cunoască cu adevărat maiestuozitatea tacului.

Este drept, la capătul celui de-al șaselea break maxim din cariera competitorului din Bristol, nivelul concentrării a scăzut, predictibil, de ambele părți. Însă, cu toate acestea, avantajul a continuat să crească înainte și după ultima pauză. În ciuda câtorva ratări mai puțin așteptate, spectacolul nu se încheiase în non-conformistul decor din Antalya. Replica s-a diminuat drastic în consistență, outsiderul întâlnirii nereușind să se mai opună vizibil deznodământului.

Alte trei vizite direct câștigătoare la masă,  încheiate cu un 117 plin de tărie demonstrativă în execuții, iar Mastersul Turciei și imensul trofeu își cunoșteau un prim deținător. Openul Gibraltarului urmează acum în calendarul competițional, dar acela a fost ultimul titlu de puncte câștigat de Judd Trump, în 2021, înaintea izbânzii cu 10-4 contra lui Matthew Selt.

În Antalya, snookerul a bifat un nou moment deosebit, datorat unui vrăjitor al unghiurilor. Judd Trump și-a încheiat perioada de secetă (la nivelul titlurilor câștigate), amintind, după momente cu adevărat complicate, care îi este potențialul maxim.