Zilele de competiție se adună în cadrul principalului reper tenisistic al anului, fără perturbări majore din perspective eminamente meteorologice. În schimb, liniștea vremii este anulată prin tensiunile întâlnite la nivelul terenurilor. La orice probă ne-am referi, aspirațiile se accelerează, iar principalii urmăritori ai gloriei continuă să își etaleze potențialul. Printre cei dornici să profite de oportunități sunt și sportivii țării noastre, în majoritatea lor combatante.

Până să pătrundem în adâncimea drumului sportivelor tricolore, reamintim faptul că numele sinonim cu succesul major în anii recent încheiați, cel al Simonei Halep, nu se afla în măsura unei reprezentări pentru campania din 2021 a Openului Francez. Fără contribuția ei, opinia generală spera la concretizarea unei perioade de joc eficiente, din partea competitoarelor către care vom reveni în curând. Pe măsură ce tabloul băieților avansa fără surprize mari, maeștri, precum Roger Federer, la 39 de ani împliniți, continuând să vizeze recorduri excepționale*, la feminin lucrurile au căpătat o turnură spectaculoasă.

Oricât de greu ar părea de crezut, înainte de consumarea primelor șase zile de concurs, o singură ocupantă a unei poziții dintre primele șapte ale clasamentului mondial curent se mai regăsea cu șanse la obținerea trofeului. Ea este Sofia Kenin. În schimb, de la Ashleigh Barty și Elina Svitolina (eliminată sâmbătă), până la Aryna Sabalenka, celelalte au părăsit complexul parizian, motivele fiind, într-adevăr, unele variate. Decizia liderului WTA din Australia de a se retrage în turul secund, spre exemplu, venea din raționamente medicale, spre deosebire de hotărârea abruptă abordată de Naomi Osaka înaintea meciului său din runda a doua.

Paranteza dezvoltată subliniază cât de importantă devenea oportunitatea prezentă pentru jucătoarele cu un clasament mai slab care nu s-au apropiat de satisfacția absolută în trecut. În condițiile în care valorile se echilibrau serios, orice variantă putea să devină realitatea unor surprize mai mari. Printre cele ce le puteau purta spre realitate, se regăseau și reprezentantele României, ajunse într-un număr respectabil pentru șaisprezecimi. În absența celei mai valoroase exponente, era transpus că așteptările vor ajunge să fie plasate, mai întâi pe umerii Soranei Cîrstea.

Cu siguranță, motivele erau solid întemeiate. Ca urmare a evoluțiilor din cadrul întregului perimetru de zgură, ștacheta era ridicată la nivelul anticipat cu mai mult timp în urmă din partea ei. Dublă finalistă în turnee profesioniste de calibru în premieră într-un singur sezon, sportiva conciliată de Adrian Cruciat și Teo Cercel atingea înălțimi proporționale talentului său real. Un alt indicator asupra concluziei enunțate se dovedea cel al constanței suficient de înalte în joc, alături nivelului concentrării în clipele de cumpănă. Soluțiile găsite în ultimele șase luni pentru completarea unui pachet tehnic deja impresionant, își vedeau consecințele pe termen mediu și lung.

Ajunsă pe zgura pariziană după experiența reușită de la Strasbourg, primii pași către o performanță notabilă nu au fost deloc simpli. Mai întâi, plecată ușor cu șansa a doua în fața Johannei Konta, ea a avut nevoie de toate resursele pentru a rămâne în apropierea adversarei britanice. Obținând ascendentul moral în momentele prime de mare echilibru, desprinderea a urmat ca o consecință naturală, a unei prestații pline de încredere și precizie. După ce capul de serie cu numărul 19 era învins în două acte, confirmarea păstrării unei ponderi suficiente de energie nu putea fi mai vizibilă.

Ulterior, lucrurile aveau să devină mult mai strânse, în fața Martinei Trevisan. La capătul unei prime treimi ce părea să se desfășoare în maniera jocului precedent, erorile s-au strecurat evident, într-o partidă care urma să rămână tensionată până la ultimul schimb. Condusă în manșa finală, Cîrstea rămânea încrezătoare și își juca șansa ofensivă la maximum. Răsplata nu a venit deloc ușor, însă luciditatea, împreună cu forma excelentă aducătoare de atâtea victorii remarcabile, o propulsau pe româncă mai aproape de reperul ei absolut de la Paris, atins în urmă cu 12 ani. Următorul pas se prezenta cel puțin la fel de delicat, în fața unui nou oponent mai bine clasat, care traversa, însă, o perioadă mai degrabă fluctuantă, spre deosebire de sportiva din Târgoviște.

Daria Kasatkina este încă, una dintre jucătoarele tinere cu un grad spectaculos al posibilității șlefuirii. Ajunsă în afara primelor 35 de tenismene ale lumii, rezidenta moscovită se regăsea într-o perioadă caracterizată de rezultate sinusoidale. În turul terț de la Openul Francez, ea întâmpina o rivală ce se recunoscuse învinsă în fața ei, la capătul unei alte dispute desfășurate pe zgură. În urmă cu trei ani la Madrid, cele două se aflau în cu totul alte stări de spirit, iar rusoaica se impunea cedând atunci doar patru game-uri.

În prezent, succesul ei din runda a doua contra Belindei Bencic dovedea că ea rămânea capabilă de a-și presta cel mai înalt tenis în orice moment, indiferent de cine se regăsea de partea opusă a fileului. Totuși, pe terenul 14 sub soarele din capitala Franței, lucrurile nu păreau să îi surâdă. Fiind dominată destul de evident încă din cadrul schimburilor inaugurale, rusoaica avea de înfruntat un dezavantaj consistent și pe tabelă.

Atunci când lucrurile păreau să decurgă perfect, un nou moment nefericit putea avea loc pentru sportiva de 31 de ani. În Spania, o dezechilibrare suferită contra Jessicăi Pegula ducea la o accidentare notabilă pentru Sorana Cîrstea, deși acea partidă era dusă la capăt. Acum, la scorul de 2 – 0 ; 30 – 30, dezechilibrarea violentă se producea în spatele terenului spre descumpănirea publicului. Intervenția medicală de control era parcursă, prin aplicarea unui bandaj masiv, în intervalul prevăzut de regulament, românca arătând că situația generală este una pozitivă.

După o pauză de aproximativ 10 minute, jocul se relua, iar sportiva din Muntenia izbutea să întoarcă soarta jocului al treilea, spre ușoara uluire generală. Efectele în plan mental ale căzăturii contribuiau abia apoi la reechilibrarea scorului, Kasatkina, recuperând deficitul. Revenirea nu a fost una completă, întrucât oponenta își regăsea arsenalul dominant, câștigând din nou contra serviciului și detașându-se evident în manșa de debut, pe care o închidea tot în spatele primei lovituri.

Un segment atât de încărcat energetic, însă de mare calitate o propulsau pe Sorana către un start la fel de inspirat în următoarea manșă, încercând să evite dificultățile întâmpinate în urmă cu două zile, românca prelua inițiativa la fel de prompt fără a înmulți drastic rata erorilor neprovocate, aspect crucial în orice partidă de nivel înalt. Chiar dacă replica părea a deveni mai acidă din partea elevei crescute de Carlos Martinez, un al treilea game consecutiv câștigat la retur, era conservat apoi cu mult echilibru.

Din acel punct, prestația numărului 57 WTA continua să se amelioreze până când orice dubiu în privința unui succes realmente remarcabil era înlăturat. Depășind clipele delicate ale potențialului unei noi accidentări, Sorana Cîrstea încheia partida cu 6 – 3 ; 6 – 2, la capătul a mai puțin de 80 de minute intense. Accederea în prima optime de finală din 2009 încoace urma să i-o aducă în față pe Tamara Zidanšek, performera ce o elimina în primul tur pe Bianca Andreescu.                

Între timp, precum și protagonistele terenului 14, care au fost nevoite să traverseze un decalaj sever ca urmare a unui joc de pe tabloul masculin, arena terță ca mărime în complexul arondismentului al 16-lea, Court Simon Mathieu le aștepta în condiții similare pe ultimele sale temerare. Ele erau Ana Bogdan și Paula Badosa.

Experiența franceză începe cumva neobișnuit pentru concurenta născută în Prahova. Demonstrația excelentă realizată foarte rapid împotriva Elisabettei Coccieretto indica faptul că pregătirea de primăvară își atinsese într-adevăr nivelul dorit după revenire în competiții bifată la Istanbul. În mod evident, locul în turul secund era urmat de oficializarea retragerii lui Naomi Osaka, un subiect care deja a atins ramificații deosebite în întreg sportul internațional. Astfel, ocupanta poziției 102 a clasamentului mondial primea, pe lângă o zi liberă suplimentară, oportunitatea calificării în optimile de finală ale unui turneu de rang suprem.

Pentru împlinirea dezideratului respectiv, ea avea nevoie să depășească o jucătoare aflată într-o creștere enormă de formă. Prin intermediul acumulării de experiență și încredere, Paula Badosa reprezenta unul dintre numele evidențiate ale generației viitorului iberic. Neînfruntând vreo dificultate în primele tururi, tânăra catalană era serios pusă la încercare de o oponentă tenace, cu o atitudine pozitivă. Outsidera ultimei confruntări de vineri reușea să gestioneze ideal conturul primului set, după ce își ceda serviciul la prima tentativă. Apoi, Bogdan și-a găsit perfect echilibru în prestație începând să domine autoritar prin consistența arătată. O serie excepțională, de patru jocuri succesive o conducea pe jucătoarea de 28 de ani către un pas uriaș asupra victoriei. De cealaltă parte a plasei, sentimentul de surprindere era greu de stăvilit.

Startul manșei cu numărul doi prevedea aceleași coordonate în prima lui parte, Ana fiind cea care aplica o constantă presiune asupra serviciului oponent. Câteva oportunități salvate prin agresivitate controlată îi confereau celei aflate în rarisima postură de favorită 33 suficientă încredere pentru a-și declanșa o perioadă de control. În consecință, desprinderea părea una hotărâtoare, doar că dârzenia româncei strecura din nou îndoiala în loviturile Paulei Badosa.

Văzându-se din nou în avantaj în actul secund, la 6 – 5 fosta junioare de excepție (clasată în poziția a doua a ierarhiei din 2009) revenea într-un nou game la retur și obținea o șansă de meci. Iberica rezidentă în New York anula oportunitatea cu mult curaj și împingea apoi un set colosal – de 81 de minute – în tie-break. Deși a început mai modest secvența, ea urma să impună autoritar ritmul, câștigând șapte din ultimele nouă schimburi.

O manșă decisivă a rezistenței pure, venea apoi după peste două ore de tenis. În ciuda ratării unei șanse foarte importante, sportiva noastră părea să se poată conserva mai bine de-a lungul lui. Secătuirea resurselor nu se vedea neapărat și în numărul total de lovituri câștigătoare venite de ambele părți. Balanța indica direcția jucătoarei mai slab cotate care se desprindea, după un intens efort, la două lungimi.

Ulterior, fiecare punct începea să devină o bătălie în sine. Brusc, tabloul sonor și vizual se schimba la jumătatea setului când spectatorii erau obligații prin legiferarea franceză actuală să părăsească tribunele arenei Simon Mathieu. Presiunea uriașă era coroborată cu oboseala aflată la cote chiar mai importante. În ciuda scăderii velocității, partida rămânea una fabuloasă, Badosa fiind cea care a găsit cu succes resurse de inspirație mai adânci. Egalând pe tabelă, ea înlătura trei șanse ale adversarei de a servi pentru partidă.

Mai mult, preluarea conducerii i-a permis să preseze mai mult în următoarele momente, la primire. Resursele împuținate ale Anei Bogdan se vedeau insuficiente, înfrângerea dureroasă cosemnându-se cu 6 – 2 ; 7 – 6 (4) ; 6 – 4, după un retur câștigător advers. Patru jocuri la rând, așadar, îi aduceau Paulei Badosa o victorie muncită enorm, pentru care a suferit în aceeași măsură. Tenismena care și-a trecut în cont 5 puncte mai mult în total era învinsă într-o adevărată bătălie de apreciat a voințelor pentru optimile de simplu feminin de la Paris. Din nefericire, ea s-a oprit, practic la un schimb distanță de performanța carierei sale.

Circumstanțele dramatice, alăturate celor fericite au făcut ca prezența României în probele individuale de la Roland Garros să se reducă la o singură exponentă. Într-un turneu descris perfect de senzația necunoscutului, Sorana Cîrstea este cea care va ținti noi obiective mărețe, Ana Bogdan fiind atât de aproape să i se alăture printre ultimele 16 competitoare.