Succesul la limită contra Armeniei duce România mai aproape de barajul Campionatului Mondial
Multe dintre aspectele negative ale României într-o campanie ce se prezintă în continuare strânsă au plecat după înfrângerea contra Armeniei. Actualmente, la șase luni distanță, ocazia revanșei episodului de la Erevan a cântărit cu atât mai greu, jocul retur având ca miză acapararea locului secund în Grupa J.
Pentru deosebita revenire internațională a reprezentativei seniorilor în Ghencea a fost nevoie de o reușită decisivă pe măsură. Alex Mitriță a punctat cu capul apogeul unei prime reprize ideale a tricolorilor pe Stadionul Steaua. Deși ritmul s-a mai temperat după pauză, oportunitățile de gol ale oaspeților s-au dovedit mai degrabă sporadice.
Reveniți pe poziție de baraj, calculele menținerii ei s-au simplificat serios pentru sportivii pregătiți de Mirel Rădoi, înaintea posibilei duble finale – pentru selecționer – din noiembrie, cu Islanda și Liechtenstein, pe fondul succesului categoric reportat de Germania în Macedonia de Nord.
Realitatea se construiește în jurul celor mai importante seri la un nivel deosebit. Urmările secvențelor severe conturează revenirile de calibru, atunci când nevoia devine mai mare. În cadrul competițional, ele se vor produce susținut. Mijloacele prin care obiectivele majore vor atinge, printre altele, multă constanță, unul dintre termenele pe care disciplinele individuale ajung să se bazeze mai mult. Dar, trecutul apropiat ne transmite că efortul anduranței face parte din drumul colectiv.
În anumite cazuri, traiectoria se prezintă mai lungă decât ne-am dori, momentele dificile insistând constant. Plecând de la respectiva idee, a dezamăgirilor întâmpinate în imaginea actualului secol, mai ales la capitolul sporturilor de echipă în general masculine, dorința de reafirmare ar trebui să fie enormă. Cu fiecare ocazie avută la dispoziție, vremurile celor mai importante realizări se depărtează. În continuare, obstacolele au atins punctul tensiuni maxime în iarbă, iar acțiunea a căpătat importanța aferentă.
Luând în calcul importanța campaniei care va purta la final doar 13 formații europene către destinația Qatarului și a primei ediții a Cupei Mondiale programată în afara verii, absolut fiecare pas a fost asimilat din exterior cu același grad al importanței. Deși afirmația respectivă își are nuanțele adevărului, opinia generală a prezentat focusul preliminar spre ocazii precise. Pentru structurile care își bazează ascensiunea pe ideea combativitate, vom vedea că nu fiecare duel din spectrul calificativ va avea același impact. Într-o ocazie deosebită, întreg parcursul ce va preceda competiția propriu-zisă urmează să se completeze în cadrul aceluiași an calendaristic. Perioada actuală a fotbalului internațional, devine cu fiecare lună, tot mai încărcată. Mizele se arată în mare parte rezolvate pentru reprezentativele de top, subliniind triumfurile spectaculoase ale Franței către coroana UEFA Nations League. Dar, înainte ca tabloul să fie complet, speranțele iubitorilor din țara noastră rămân ridicate.
Două treimi ale parcursului, care a arătat promițător pentru ca reprezentativa României să întrerupă seceta de aproape două decenii și jumătate, au ajuns la capăt. Așteptările, până în respectivul moment, au avut parte de ceva fluctuații, tocmai din perspectiva contextului, care a părut favorabil, la prima vedere. Inițial, entuziasmul a fost ridicat, într-adevăr, dar pe parcursul primăverii, ajustările și-au făcut loc, întrucât consistența unui grup ridicat și pe baze ale tinereții, a lipsit.
Partidele s-au scurs, rezultatele neurmând tocmai o traiectorie așteptată, încă din prima seară, luând în calcul victoria dificilă contra Macedoniei de Nord. Apoi, lucrurile au continuat să adopte o turnură imprevizibilă, analizând restul rezultatelor bifate de seniori, în cadrul ultimei grupe completate la extragerea iernii precedente. Și totuși, în ciuda neconcludenței trecutului și respectiv, a actualității, totul a ajunsă să rămână, teoretic, la dispoziția echipei reprezentante a urnei valorice cu numărul trei.
În cursa către locul de baraj însă, absolut niciun aspect nu a respectat în totalitate calculele hârtiei, precum, până în urmă cu doar câteva zile, nici măcar supremația în grupă nu a fost asigurată în totalitate. Așteptările au fost setate pentru ca elevii lui Mirel Rădoi să rămână în calcule permanent. Principala adversitate nu s-a anunțat din partea formațiilor cotate inferior. Evident, evenimentele bizare cuprinse la începutul grupelor, dar nu numai, au înlăturat treptat Islanda din mijlocul ecuației create în spatele Germaniei.
Prin urmare, ne-am fi așteptat ca dispoziția locului secund să nu fie atât de acerbă. Dar, în ciuda celor afirmate, atât Macedonia de Nord, cât mai ales Armenia, au etalat un nivel extrem de ridicat al combativității. Prima lună preliminară a adus probe importante, elanul căpătat atunci fiind suficient pentru avansarea în ultima turnantă.
În ceea ce privește planificarea tricoloră, totul a părut să se schimbe cu o singură ocazie, exagerând poate perspectiva retrospectivă. Însă, optând astfel, este imposibil să nu ne amintim povestea celui de-al treilea joc al Grupei J. Până atunci, România acontase și înfrângerea scontată pe teren propriu, contra Germaniei. În schimb, deplasarea efectuată la Erevan a surprins în fața dispozitivului ghidat de Mirel Rădoi, o formație curajoasă, autoarea unui debut perfect.
Armenia a reușit să își depășească presupusa condiție, încă de atunci, iar un alt avantaj, poate nu întrutotul mediatizat, l-a reprezentat, cel al prezenței publicului. Chiar și astfel, în ultima seară a lunii martie, echipa cotată evident cu prima șansă a victoriei a fost cea pregătită de Mirel Rădoi. Un debut calculat, dar lipsit de inspirație al respectivei dispute nu a făcut decât să contureze grupării gazdă a terenului sintetic că insistența va aduce rezultatele dorite.
Avantajul deținut în prima repriză a fost protejat cu destul calm. Dar, momentele de grație finalizate de Alexandru Cicâldău, care au reușit să-i pună români la cârmă, ar fi putut rezulta într-o victorie considerată normală. Singurul element ce a putut anula respectiva senzație s-a dovedit eliminarea lui George Pușcaș. Consecința ei s-a tradus în răsturnarea scorului final pe tărâm ex-sovietic.
După acel joc, disputele au fost intens tratate de ambele formații, în majoritate. Rezultatele net pozitive s-au plasat însă doar în tabăra tricoloră, care a extras aproape maximul din următoarele trei partide. Prin contrast, în urma dramaticei victorii din runda a treia, Armenia nu a reușit să mai acumuleze vreun succes, deși contextele au fost cele mai simple, pe hârtie. Obținerea unui singur gol în poarta Liechtensteinului s-a arătat insuficientă pe teren propriu, în ciuda faptului că echipa micuțului stat central-european a beneficiat de o singură execuție pe poarta adversă.
Apoi, un scenariu care a avut un start pozitiv, similar pentru reala revelație a seriei s-a sfârșit printr-o altă remiză obținută în fața Islandei, la capătul recentei deplasări din Scandinavia. Putem concluziona, așadar, că patru puncte ce nu au fost nici pe departe imposibil de acontat, nu au mai mers în contul armean. Cu toate acestea, indiferent de perioadele traversate ce par să se situeze în contradictoriu, românii s-au regăsit tot în spatele adversarilor direcți ai duelului ce va încheia luna octombrie, după șapte runde. Indiferent parcursului recent al ambelor formații, senzația a fost că una dintre partidele de cotitură va fi cea a returului, programat în București, la peste jumătate de an distanță.
Pe lângă importanța sportivă uriașă, evaluată mai devreme, conotația organizatorică a partidei s-a dovedit deosebită. După o așteptare extinsă îndelung și din rațiunile pandemice ale prezentului, una dintre locațiile sinonime cu legenda, în fotbalul autohton, a fost pregătită să întâmpine grupul condus acum de pe bancă, prin una dintre gloriile contemporane ale complexului Ghencea. Proiectul desemnat să transforme templul roș-albastru într-un simbol al viitorului a fost finalmente dus complet la capăt, fiind inaugurat în vara curentă.
Privind spre istoria recentă, ultimul reper asociat între echipa națională și Ghencea data din urmă cu peste 12 ani. În seara de 9 septembrie 2009, remiza cu Austria punea capăt vechii ere a arenei, transformată peste timp într-o locație disponibilă pentru un maximum de 30.000 de spectatori. Deși reperul respectiv nu va putea fi atins rapid, prestațiile recente ale formației lui Mirel Rădoi ofereau speranțe grozave.
Înaintea meciului subliniat drept cel mai important al întregii toamnei, componenții naționalei au demonstrat care ar putea fi nivelul abnegației maxime, necesare, desigur, în viitor. Plecând indubitabil din postura grupului care nu a avut nimic de pierdut în al doilea oraș al Germaniei, reprezentativa a avut nevoie de un singur moment al inspirației maxime pentru a iniția o reală bătălie la Hamburg. Atitudinea agresivă, dar controlată, păstrată ideal vreme de 81 de minute a reprezentat un relativ ideal, care ar fi putut aduce o remiză valoroasă, negată complet de o lipsă a marcajului pentru un Thomas Müller expeditiv.
În ciuda eșecului de vineri, atât prestația cât și abordarea reprezentau cheile ce trebuiau aplicate. Cu un succes care echivala virtual obținerii poziției secunde, inițiativa s-a aflat strict în tabăra gazdelor de pe Stadionul Steaua.
Într-o atmosferă realmente furtunoasă, jocul etapei a opta din București a debutat pe măsură din perspectiva vizitatoare. Presiunea s-a acumulat rapid la poarta armeană, iar, având în vedere structura ultra-ofensivă trimisă în teren de selecționer – care a inclus cinci modificări comparativ cu episodul din Germania – așteptările au fost ridicate pentru majoritatea acțiunilor ofensive. Acapararea balonului a fost imediat remarcată într-o uriașă proporție, în aceeași măsură cu elementul calmului în construcție. Elevii lui Joaquín Caparrós s-au mulțumit inițial în a rămâne atenți doar la perspectivele de contraatac. Intervențiile sigure din defensivă au oferit încredere, energia rămânând la cote excelente în toate compartimentele.
Cu trecerea minutelor, tendințele subliniate în secvențele incipiente s-au acutizat, presiunea resimțindu-se puternic în tabăra vizitatoare. Fără orice replică susținută din jumătatea adversă, întrebarea primordială ar fi părut să se pună în privința momentului în care poarta lui David Yurchenko va fi penetrată. A doua lovitură de colț a întâlnirii a fost materializată ideal de Alex Mitriță.
Schema scurtă dintre Nicolae Stanciu și Răzvan Marin l-a găsit în poziție regulamentară pe atacantul reîntors recent pe bătrânul continent, la PAOK Salonic. Scundul artizan ofensiv din Oltenia a reluat în plasă, spre extazul întregii bănci tehnice.
Entuziasmul adus prin deschiderea scorului nu a putut fi stăvilit, o acțiune colectivă excepțională fără preluare i-a oferit autorului golului o oportunitate a dublei. Goalkeeperul armean s-a opus, însă tabela, înregistrată cu ecart minim la pauză, nu reflecta întocmai dominarea română, care s-ar fi putut solda cu o reușită spectaculoasă a lui Răzvan Marin. După una dintre cele mai inspirată repriză a campaniei, era de așteptat ca Armenia să opteze spre o ridicare urgentă a ritmului în Ghencea. Fără niciun șut spre buturile lui Florin Niță, lucrurile au arătat grozav înaintea reluării disputei.
Tehnicianul iberic al vizitatorilor a operat modificările așteptate în atac, iar raportul din teren s-a schimbat vizibil. Intențiile agresive ale atleților echipați în alb s-au văzut rapid. În condițiile în care Germania deschidea scorul la Skopje, calculele s-au simplificat mult. Primul avertisment semnat de Varazdat Haroyan a conturat un interval delicat. Lipsa de inspirație la finalizare a lui Henrikh Mkhitaryan a prezervat în bună măsură tabela intactă, iar consecința a apărut negreșit. Experimentatul David Yurchenko i-a blocat lui Ianis Hagi tentativa superbă expediată de lanis Hagi din lovitură liberă. Timpul s-a scurs în favoarea tricolorilor, premisele paralele din Macedonia fiind tot mai avantajoase.
Aportul oaspeților scădea din nou simțitor în vigoare concluzia părând foarte aproape. Intervenția aproximativă a lui Nicușor Bancu a rezultat în ceva emoții pentru goalkeeperul său, la intrarea în ultimele zece minute de joc. Presiunea firească a finalului de înfruntare a cuprins întreaga nouă arenă din Ghencea, însă inconsistența Armeniei nu a mai adus nicio șansă concludentă a egalării.
Astfel, gestiunea ideală a prelungirilor a însemnat că singura ispravă a partidei, semnată de Alex Mitriță, a fost suficientă pentru un deziderat atât de puțin probabil la capătul lunii martie. Pentru prima oară după etapa întâi a preliminariilor, România se regăsește pe locul aferent barajului în Grupa J. Elevii lui Mirel Rădoi vor întâlni peste exact o lună formațiile plasate pe ultimele poziții ale seriei, drept care ecuația spre mult așteptatul baraj devine mai mult o confruntare cu sine.
Încă o dată, ne este demonstrat cum ecartul minim pe tabelă, chiar și în condițiile unui joc bun, valorează la fel de mult, atunci când țelul final este atins într-o confruntare. Cu două obstacole rămase până la finalul calificărilor, barajul Campionatului Mondial din Qatar pare tor mai aproape pentru naționala României.
Surse:
Comentarii