Precum este deja obișnuit într-un sezon competițional extrem de ridicat la nivelul densității, sportul alb își schimbă rapid dinamica în tururile masculine și respectiv feminine, chiar dintr-o perspectivă de zile. Aflându-ne pe finalul unui interval în care evenimentele se intersectează de-a lungul mapamondului, gradul importanței duelurilor gravitează serios. Week-endul în desfășurare a cuprins în majoritate ascensiunea feminină de top prin principalele mărci ale Orientului Mijlociu. Odată cu concluziile înregistrate la Doha – acolo unde Petra Kvitová a marcat triumfal un succes binemeritat împotriva lui Garbiñe Muguruza – focusul se îndreaptă către festivalul din Dubai (la care deținătoarea trofeului, Simona Halep, nu poate contribui). 

În același timp, zilele de maximă intensitate în peisajul tenisistic, consumate de sportivii din țara noastră s-au extins remarcabil. De la încleștări epuizante în estul Franței, până la jocuri ultime în Qatar, noi repere pozitive au fost aproape de a fi stabilite. Responsabilitatea la fel de serioasă precum cea a fetelor în acuratețea frazei este livrată în Olanda și de către jucătorul ce definește proba dublismului pentru generația contemporană.

Pentru o durată atât de lungă de timp, realizările băieților la fileu au fost așteptate să aibă parte de un reviriment (sperat mai mult decât anticipat). Indiferent de rata vizibilă a insucceselor constanței în latura de simplu, un adevărat stindard al relevanței în ultimul deceniu și jumătate s-a arătat a fi Horia Tecău. 

Anii în care constănțeanul rescria istoria pe cele mai cunoscute arene ale planetei nu sunt foarte departe, chiar dacă specialistul în proba de dublu avansează treptat către partea ultimă a călătoriei sale profesioniste. Cât de înaintată este ea va rămâne a fi remarcat, însă dovezile oferă contrariul unei asemenea supoziții. Reflectând contextul trăit de majoritatea atleților de performanță, anul precedent s-a remarcat pentru un triplu campion al turneelor de Mare Șlem ca fiind provocator fără seamăn. Perioada inactivității devenea una severă mai ales pentru ceea ce reprezintă coordonarea și menținerea unei legături ideale în parteneriatul necesar tenisului practicat de patru jucători. Totuși, hiatusul a fost stopat într-o modalitate mulțumitoare pentru excepționalul dobrogean, care s-a apropiat inclusiv de o nouă coroană la Openul Statelor Unite, acolo unde s-a oprit cu doi pași mai devreme. 

Finalul stagiunii 2020, punctat la Roland Garros, a adus o veste mai puțin scontată, în intervalul obișnuit de pauză competițională. Jean-Julien Rojer și Horia Tecău decideau să pună capăt unei colaborări remarcabile îndelungate și încununate, fără îndoială, de trofeele obținute la Wimbledon și New York (din 2015, respectiv 2017), pentru care cei doi vor rămâne în contactul permanent cu analele sportului autohton. 

Călătoria pentru găsirea unui nou partener permanent, mai ales după o asemenea legătură cu sportivul batav (ce l-a însoțit către reușitele supreme) nu se anunța deloc a fi scurtă sau ușoară. Prima stație a dezideratului respectiv se înregistra la Melbourne. Campania demarată alături de un alt atlet mai mult decât consacrat, brazilianul Marcelo Melo nu a avut parte de roadele dorite, în niciunul dintre reperele circuitului australian. Competiția majoră s-a încheiat pentru ei la capătul optimilor de finală. Readaptarea la programul apropiat de normal al circuitului ATP echivala cu revenirea în Europa, drept o variantă viabilă, către o competiție strâns legată de amintiri intense pentru român pe teritoriul Țarii Lalelelor.

Până să le abordăm, devine obligatoriu să ne îndreptăm asupra opțiunilor pe care Horia Tecău le avea la îndemână. Întoarcerea de la Antipozi a subliniat nevoia selectării unui nou camarad pentru demararea parcursului de primăvară. În urma înțelegerilor întâmpinate, primul tenismen român ce se impunea vreodată pe iarba londoneză, avea să evolueze la Rotterdam în compania și sprijinul lui Kevin Krawietz. Mânaciul german ajuns la 29 de ani gustase, la rândul său dintr-un succes absolut, poate chiar mai fascinant decât cele descrise mai devreme pentru Tecău. Izbutind să triumfe în 2019 pe zgura pariziană, alături de conaționalul său, Andreas Mies, rezidentul orășelului bavarez Coburg a avut succes în apărarea titlului de la Roland Garros, în toamna anterioară. Prin urmare, cu experiența acumulată atât de adânc la nivel înalt, Krawietz s-a declarat pregătit să-și înceapă aventura comună cu ocupantul poziției 24 a ierarhiei intermediare masculine de dublu.

Subliniind o adevărată operă a sorții improbabil de materializat, celebrul Open de la Rotterdam (în care Andy Murray, printre alții, își făcea revenirea în circuitul individual) îi aducea ca oponenți inaugurali în fața lui Horia Tecău chiar pe ultimii săi doi colegi de echipă dintr-o perspectivă cronologică. 

Ca urmare, disputa contra lui Jean-Julian Rojer și Marcelo Melo s-a poziționat în jurul unei tente emoționale puternice fie ea la scală generală sau a subconștientului. Duelul purtat sub semnul echilibrului valoric ajungea dincolo de seturile convenționale. Jocul decisiv a avut, de asemenea, o desfășurare plină de dramatism, la suprafața căreia românul și germanul triumfau după a treia ocazie cu 11 – 9. 

Ulterior, sferturile de finală ale metropolei olandeze au consemnat disputa cea mai facilă a perechii noi formate. Doi dintre sportivii ruși ce și-au etalat indubitabil valoarea individuală, Andrey Rublev și Karen Khachanov au fost depășiți în minimum de acte. Până la urmă, pentru asigurarea unui loc într-o primă finale după aproape 18 luni, reprezentantul de seamă al României trecea provocarea mult mai aspră ridicată de Henri Kontinen și Édouard Roger-Vasselin. Tandemul ce eliminase în prima rundă perechea lideră în clasamentul ATP (formată din columbienii Juan Sebastian Cabal și Robert Farah) era învins în super tie-break la capătul a două seturi imaculate la serviciu. 

O desfășurare similară putea fi așteptată și pentru ultima dispută de dublu a Rotterdam Open 2021. Ea îi punea față în față pe Tecău și Krawietz, pe de o parte, respectiv pe Mate Pavić și Nikola Mektić, pe de alta. Cei doi specialiști ai dublismului croat se îndreptau deja către al treilea titlu comun de la înnodarea parteneriatului din debutul lui 2021 (după cele din Antalya și de la Yarra Valley Clasic). Colaborarea rivală, aflată la prima săptămână, rezultase în a cincea șansă la trofeu pentru sportivul român în Olanda.

Primele patru contexte similare au fost memorabile, din motive distincte. Aici putem include unica victorie, din 2015, alături de Jean-Julian Rojer. Alte trei ultime acte au fost cedate. Printre ele, regăsim și un eșec frustrant cu 14 – 16, la capătul unui super tie-break epic al ediției din 2012, consumată cu sprijinul lui Robert Lindstedt, dar pierdută împotriva lui Michaël Llodra și Nenad Zimonjić.

Așadar, cu un al treilea partener diferit, Horia Tecău urmărea o îmbunătățire a palmaresului personal în ceea ce privea laurii Țărilor de Jos. Primele semne întâlnite duminică în interiorul arenei centrale din complexul Rotterdam Ahoy ilustrau mult optimism. Deși opoziția era una cotată superior, experiența superioară a constănțeanului pe hardul interior batav putea conta enorm. Primul act al finalei urma coordonatele scontate și evocate, sub un ritm inițial de joc excepțional, care însă, surprindea perfect trăsăturile jocului de echipă în tenisul masculin practicat la cotele maxime. 

Pentru a ilustra mai subit ideea enunțată, cei patru protagoniști ai după-amiezii și-au oferit reciproc foarte puține șanse de străpungere a jocurilor de serviciu, românul arătând o doză superioară de siguranță, atât la acel capitol, cât și pentru intervențiile la fileu. Paritatea și autoritatea s-au păstrat identice până spre intrarea în partea secundă a segmentului inaugural. Atunci, mica oportunitate avută la primire a fost fructificată la momentul punctului decisiv, de către perechea mai puțin omogenă după calculele hârtiei. Un joc mai modest pe propriul serviciu le-a permis totuși balcanicilor să reintre imediat în controlul situației ce se putea complica iremediabil. Ulterior, aspectele tabelei s-au restabilizat dincolo de prelungirile secvenței întâi. Eficiența primei lovituri se menținea la valori înalte, de altfel solicitate primordial într-un astfel de context. Drept consecință, ocaziile urmau să se rărească din nou, indicând posibilitatea crescând a unui nou tie-break, postură în care Tecău și Krawietz fuseseră permanent prezenți în seara precedentă. 

În secvența finalului de manșă, inspirația face atât de des diferența pentru întâlnirile de dublu. Fiecare schimb cântărea cu atât mai greu într-o finală de competiție. Primul schimb tranșat în defavoarea atleților croați pe propriul serviciu era din nou neutralizat pentru ca tie-break-ul să fie menținut la marjă minimă. Echipele și-au menținut apoi atuurile până după a doua schimbare a terenurilor. Cu o primă șansă de set anulată de ambele părți, Mektić și Pavić profitau de secunda șansă ivită pe serviciul germanului pentru a închide cu victorie un set ce s-a apropiat de granița a 50 de minute, destul de rară în dispoziția de dublu.

Cu șansele ratate ale unei eventuale consolidări de avantaj atât în timpul game-urilor obișnuite, cât și al tie-break-ului, finaliștii cotați în afara pozițiilor capilor de serie aveau nevoie să se regrupeze pentru trimiterea finalei în substitutul scurt al setului decisiv. Tiparul jocului obișnuit revenea brusc la suprafața unicei arene din a doua cea mai mare metropolă olandeză. Croații aveau în setul al doilea signifiantul avantaj de a avansa primii pe tabelă, aspect de care oponenții lor nu au putut profita în prealabil, la momentele oportune. Cu toate acestea, posibilitățile de triumf la retur nu au existat de-a lungul primelor cinci. Așii, alături de combinațiile rapide finalizate cu siguranță compuneau tabloul unui parțial ce decurgea, la suprafață, mai rapid către destinul celui precedent.  Totuși, o primă dublă greșeală crucială comisă de combatantul cu 37 de titluri în palmares, le permitea adversarilor să obțină un avantaj extins apoi, fără probleme, la trei lungimi. Echilibrul întâlnirii era înlăturat complet în mai puțin de 100 de secunde. 

Soarta ultimului act suferea din nou o turnură subită, de care tandemul naționalei în carouri a profitat la maxim. Dominând și următoarele schimburi, lansate prin racheta lui Kevin Krawietz, Nikola Mektić și Mate Pavić duceau la bun sfârșit o nouă înfruntare amară pentru Horia Tecău la Rotterdam. Pentru învingători, palmaresul se îmbogățea copios din luna ianuarie a anului curent încoace. A patra finală cedată în 10 stagiuni diferite îi nega românului un prim succes ATP după turneul de la Basel din toamna lui 2019. Un joc în care minusurile infime au devenit treptat diferențele imense era încheiat după 1 ore și 18 minute efective, conform datelor furnizate de atp.com.

Remarcând în principal rezultatele tenismenilor din țara noastră înregistrate pe durata ultimelor trei zile, vom consemna două acte finale cedate pe tablouri competitive de duble. După ce vineri Monica Niculescu a revenit într-un joc cu miza unui trofeu, la Doha, turneul de la Rotterdam a avut un deznodământ similar și pentru Horia Tecău. Alături de un nou partener, campania reușită pe tărâm olandez merită remarcată drept una cu multe aspecte pozitive. Din păcate, erorile puțin dorite au făcut ca atleții români să rămână momentan fără trofeu de circuit profesionist adjudecat în 2021, la capătul celei dintâi săptămâni de lună martie.