Trăiri și deznodăminte distincte pentru finalistele României de la Cluj-Napoca
În continuarea unei tendințe neobișnuite, remarcată pe finalul săptămânii, confruntările cu miză din cadrul tabloului de dublu al Transiylvania Open le-au depășit clar ca lungime pe cele de simplu. Interesantul parcurs al Irinei Bara s-a încheiat cu o evoluție grozavă, alături de Ekaterine Gorgodze, care le-a asigurat prima distincție WTA deplină din carieră.
În schimb, dacă ultimul act pe echipe decis la două schimburi a adus satisfacție pasionaților români, Simona Halep nu a reușit să o stopeze pe Anett Kontaveit din împlinirea unei perioade uimitoare. Dominând copios și ultimul act din BT Arena, estona a reportat merituos ultimul bilet disponibil la Turneul Campioanelor. Totodată, seria româncei de finale câștigate s-a oprit la patru succesive, chiar în România, unde nu mai cedase anterior vreun duel profesionist.
Cu siguranță, dacă vom extrage elemente importante din actuala perioadă a sportului, ele se vor îndrepta spre multiple direcții. Șansele pentru atleții de notorietate în a concura pe tărâm autohton nu au fost puține, ele fiind respectate, în pofida serioaselor obstacole. Dacă superba ofertă a actualului an competițional a inclus diversitatea, într-o perioadă în care dubiul domina, spectacolele nu au dezamăgit. Fie că luăm în calcul influența baschetului, a voleiului și a tenisului de masă, toate au înregistrat un punct comun organizatoric. Complexul principal din Ardeal a fost responsabil pentru două reprezentații ale disciplinei rachetelor din 2021, închise memorabil.
Treptat, circuitul tenisistic al fetelor își mută atenția spre climaxul lunii noiembrie. Dar, concomitent, niciun aspect nu a fost complet definitivat, privind spre Linz și Guadalajara, fără ca ultimele instanțe ale Transilvaniei să își spună cuvântul. Respectivul context, privit dintr-o perspectivă cât mai obiectivă, creează și perpetuează dramatismul. Evident, evenimentele ultimei săptămâni, privind retrospectiv, ar putea fi privite din două direcții.
Prima ar fi încununarea celui mai interesant drum logistic pe care un oraș autohton l-a asumat și împlinit cu succes; cântărind aici inclusiv absența parțială a publicului în august, la Winners Open, urmată de cea completă din cadrul Transylvania Open. Cel de-al doilea unghi ar fi că, indiferent de spectacol, miza întâlnirilor alese s-a poziționat la cote deosebite, ce au în prim-plan perspectiva internațională, majoră a sportului alb. Începutul turneului nu a văzut drept anticipabil un asemenea scenariu, însă modalitatea desfășurării sale nu a lăsat vreun dubiu în privința formelor etalate de cele mai bine cotate exponente.
Cel dintâi succes la dublu vine pe un ton dramatic pentru Irina Bara
Până când să apropiem detaliile unei dispute decisive de simplu demnă de remarcat, indiferent concluziei, interesul ne-a atras atenția și pe secțiunea alternativă a celui de-al doilea concurs transilvănean. Devine clar, mai ales pe măsură ce întreaga stagiune ajunge spre final, că orice tablou de dublu își pregătește propriile surprize. Inclusiv în România, multe predicții nu au ajuns să se respecte. Sub predispoziția schimbărilor inițiativei prezentă în jocul pe echipe, niciun avantaj nu poate fi considerat sigur.
Repetând una dintre caracterizările turneului dublist, țara noastră a luat startul cu 10 jucătoare grupate în perechi. Concentrarea, șansa și coeziunea au decis ca singura reprezentantă care nu a evoluat alături unei conaționale, să parcurgă complet călătoria. Un sezon cu nuanțe neobișnuite în dreptul Irinei Bara a cunoscut și un important aspect pozitiv, în afara reafirmării drept specialistă a zgurii.
Colaborarea sa cu Ekaterine Gorgodze a început mai degrabă spontan. Însă, rezultatele bifate s-au dovedit încântătoare. Chiar dacă nivelul nu a fost cel mai înalt în competiția 125k WTA câștigată, pe tărâm german, parteneriatul nu putea să se lanseze mai fericit. O altă șansă a jucătoarei din Stei pentru a se ilustra a venit la Cluj.
Ocolind toate adversitățile, privind către confruntarea din semifinale, ce ar fi putut ușor să meargă în cealaltă direcție – a Andreei Mitu și Irinei Begu – ele și-au asigurat oportunitatea unui prim turneu de notorietate. Însă, misiunea ultimă s-a arătat complicată, în fața tandemului ce și-a respectat blazonul.
Lesley Kerkhove și Aleksandra Krunić au avansat spre ultimul act, având un singur joc tranșat la limită. Andreea Prisăcariu și Alexandra Ignatik s-au regăsit la câteva mingi de succes în turul secund, însă nu au putut completa o revenire spectaculoasă. Înfruntând a patra adversară din România pentru titlul de dublu din Cluj, tandemul cotat drept favorit secund nu începea fără emoții.
Setul inaugural a remarcat aceeași termeni ai imprevizibilului, de la un game spre celălalt. Pasajul aparent fără finalizare al echilibrului a fost spart în detrimentul formației româno-gruzine, care a cedat manșa după cel de-al patrulea punct decisiv traversat. Conduse pentru prima dată la general în întregul turneu, favoritele publicului autorizat lângă tribune au reușit să accelereze în manșa a doua, având nevoie și de ceva șansă pe serviciu.
Punctele de totul sau nimic din primele trei game-uri le-au propulsat practic pe jucătoarele mai slab cotate spre secvența finală. Extinsul tie-break hotărâtor avea să decidă din nou dacă un turneu de dublu va reveni unei jucătoare tricolore, așa cum au stat lucrurile la Kremlin, în urmă cu șapte zile.
Inspirația slabă la capăt de set doi pentru echipa sârbo-batavă a fost regăsită, însă evidența transmitea clar că departajarea se va realiza în scurte detalii. Paritatea s-a menținut fabulos până dincolo de prelungirile super tie-break-ului, acolo unde gruparea recent finalistă a Openului Sloveniei a pierdut șansele decisive ale capitalizării serviciului.
După ce au ratat prima ocazie pentru momentul carierei, Ekaterine Gorgodze nu a mai ezitat în a doua instanță. Spre extazul întregii Săli Polivalente, Irina Bara a devenit atunci prima campioană WTA a Transilvaniei, la 26 de ani, alături de o tenace și emoțională colegă din Georgia. Scorul final de 4 – 6 ; 6 – 1 ; 11 – 9 descrie mai mult decât oricare alt indicator al unui dramatic duel, care a încoronat pe merit o reprezentantă a gazdelor, pregătită deja de următorul său zbor, spre Argentina.
Anett Kontaveit completează imperial efortul către Guadalajara, în fața Simonei Halep
Între timp, atenția s-a relocat asupra capitolului final din competiția individuală, care promitea un deznodământ grozav, indiferent direcției sale. Pentru a reașeza respectivele date în contextul actual, este nevoie să privim spre jucătoarea momentului în tenisul mondial. Anett Kontaveit a fost întotdeauna un semnificativ reper al consistenței pentru turul fetelor, însă rezultatele cu adevărat majore nu s-au acumulat imediat. Impactul colaborării cu celebrul Dmitri Tursunov pare să se fi tradus într-un ascendent uluitor, care, practic, s-a amplificat dinspre Cleveland către Ostrava, cu un uimitor apetit de succes.
Trecând inclusiv de Irina Begu într-o recentă finală, ea nu s-a oprit până la triumfuri imaculate pe cimentul din Ohio și Boemia. Singurul recul al unei perioadei de două luni, încărcată la maximum, a venit în sferturile de la Indian Wells, curios sau nu, chiar în fața lui Ons Jabeur, tenismena direct amenințată, prin șarja estonei, spre topul ierarhiei destinate Turneului Campioanelor.
Neobosită, baltica s-a reîntors în Europa, ajungând la Moscova cu ultima șansă matematică de a altera respectivul clasament, totul culminând printr-o finală monumentală în proximitatea Kremlinului. Ekaterina Alexandrova a fost împinsă în a pierde controlul unei partide lansate cu 6 – 4 ; 4 – 0. Treptat, revenirea carierei din dreptul lui Kontaveit a prins contur, succesul ei de pomină păstrându-i șansele valabile pentru accederea în Mexic.
Probabil că, fără triumful din Rusia, deplasarea spre Cluj ar fi fost considerată inutilă. Altfel, cu un țel unic, al treilea titlu al toamnei, Anett și-a păstrat nivelul impecabil de joc neoferind vreo șansă reală niciunei adversare. Singura ce ar mai fi putut să o împiedice dintr-o șarjă rar văzută în tenisul contemporan a fost Simona Halep.
Oricât de multe dubii ar fi existat, finalul lui 2021 convinge că motivația româncei pentru ascensiune nu a fost zdruncinată. De asemenea, conform inclusiv propriei opinii, aparițiile ei în Transilvania au atins poate cel mai înalt nivel posibil actualmente, atât în disputele contra conaționalelor sale, cât și inclusiv de-a lungul semifinalei gestionate perfect cu Marta Kostyuk. Toți pasionații au fost conștienți însă că pentru a trece de un obstacol precum atleta din Tallinn, chiar și acea cadență ar fi trebuit suplimentată.
La ora începerii partidei, palmaresul întâlnirilor directe se prezenta înșelător, toate cele trei succese ale constănțencei culminând cu sferturile de la Melbourne din 2020, fiind obținute fără vreun set cedat. De atunci, este clar că drumurile ambelor combatante s-au schimbat radical, dubla campioană în turnee majore, fiind acum clasată inferior din perspectiva ierarhică. Anett Kontaveit avea și ea propriile rațiuni ale încrederii, jucând pentru a 18-a victorie din ultimele 19 confruntări. Între primele două favorite, Openul Transilvaniei a demarat într-o final cu o miză absolut imensă.
Problema ritmului nu putea fi adusă în atenție, însă cea a gestionării inevitabile a dezavantajului a semnalat o complet altă dificultate. Mai ales pentru Simona, obligativitatea răsturnării rezultatelor a fost inexistentă până în ultimul act. Un debut consistent din partea balticei a trebuit stăvilit, fapt izbutit cu destulă greutate.
Oponenta sa a anulat cu multă siguranță prima șansă de break apărută, iar câteva scăpări la serviciu au fost mai mult decât suficiente pentru ca desprinderea să fie inițiată. Cumva, o singură oportunitate de care nu a reușit să profite a condus-o atât de rapid spre pierderea contactului în primul set pe Halep.
Încrederea adversarei continua să nu arate nicio breșă, manșa scurgându-se rapid, în ciuda câtorva ezitări. Trecând o primă barieră în planul psihologic, Anett părea să mărșăluiască spre istoria națiunii sale. Fiind pusă față în față, precum a fost de așteptat, cu cele mai grele auspicii, sportiva neînvinsă până acum în România avea nevoie să găsească alternative urgente. Tonusul indica însă că îi va fi extrem de complicat să mențină ritmul la care Kontaveit putea să revină în orice moment. Numărul 19 mondial provizoriu a oferit șanse datorită celei mai modeste secvențe ale întregului parcurs clujean.
Debutul deconectat al actului secund nu a fost exploatat la maximum de către constănțeancă, ambele jucătoare arătând dificultăți de pe fundul terenului. Întrebarea principală a devenit aceea dacă românca se va putea baza suficient în spatele serviciului pentru a-și susține avantajul. Din păcate, începând cu prima lovitură, încrederea arătată în tot restul săptămânii nu a fost conturată în scurtele clipe în care ea ar fi putut să pătrundă mai solid în control.
Greșelile nedorite au surprins un nivel al neliniștii mult mai ridicat decât în cazul advers. Cu o cadență excepțională a retururilor, prin contrast, jucătoarea din Tallinn a părut să nu apese serios accelerația decât atunci când nevoia a sugerat-o. În momentul regăsirii controlului în execuții, opțiunile româncei au rămas limitate, mai ales că erorile și frustrarea nu s-au oprit în schimburile în care Kontaveit nu prelua controlul.
Pentru fiecare punct câștigat a fost nevoie fie de execuții deosebite fie de prea mult avânt transpus în propriile încercări de către capul de serie cu numărul 2. Asemenea atâtor confruntări de simplu din jumătatea a doua a competiției, deznodământul s-a dovedit imposibil în a fi amânat pentru prea mult timp. Cu foarte puține excepții, presupusa tensiune, așteptată pe undeva în brațul performerei ultimelor luni, nu s-a materializat.
Calificarea sa la Guadalajara se arată perfect meritorie, inclusiv datorită modului în care a încheiat conturile în Sala Polivalentă. Chiar dacă Simona Halep nu a vrut să încheie a 40-a finală din carieră pe un ton totalmente negativ, salvând primele oportunități pentru partidă, Anett Kontaveit și-a recăpătat rapid reperele.
Dominarea pe propriul serviciu a pus capăt unei dispute fără dramatism, cu 6 – 2 ; 6 – 3, ilustrând o superioritate evidentă în cele 69 de minute. Verosimil sau nu, Aleksandra Krunić, perdantă a zilei la dublu i-a pus de departe cele mai mari probleme, chiar în prima rundă, fără să îi subtilizeze însă vreun act. Despre câștigătoarea a patru competiții în ultimele 50 de zile mai putem adăuga că incursiunea pentru istoria Turneului Campioanelor va rămâne memorabilă.
De asemenea, cea mai importantă săptămână a tenisului autohton feminin, jucat la maximul nivel de către a doua campioană a Clujului – după izbânda Andreei Petkovic, din august, va trece în cont și un moment deosebit al Irinei Bara, alături de performanța stagiunii în dreptul Simonei Halep, la capătul ediției inaugurale a Transylvania Open.
Surse:
Comentarii