Pentru cei ce apreciază spectacolul NBA, secvențele cu impact maxim asupra noului sezon se apropie treptat. Tabloul general este caracterizat, atât din unghiul de abordare al specialiștilor, cât și din cel al pasionaților, de spectrul parității.

Un rol îl deține aproape incontestabil și fluxul accidentărilor, care nu a ocolit deloc majoritatea echipelor creditate cu primele șanse la acontarea trofeului ce îl comemorează pe Larry O`Brien, în iulie 2021. Chiar și în aceste condiții, ne putem aștepta constant la accesarea analelor istoriei baschetbalistice.

Iar nicio persoană asociată cu fenomenul în continuă expansiune numit NBA nu îl poate trece cu vederea pe Steph Curry. Aflat la începutul jumătății finale a călătoriei sale profesioniste, în care perioadele de dominație au alternat cu cele mai complicate, Curry a rămas fidel unei singure formații, localizate acum în nordul Californiei. 

Actuala structură Golden State Warriors, aflată în prezent la al 75-lea an de existență, a fost înființată în Philadelphia. Până la un prim moment al relocării ei, către San Francisco (în 1962), clipele excepționalului au fost asigurate de către un sportiv înconjurat până în clipa de față sub o aură greu accesibilă martorilor săi neoculari. În 1959, Warriors au beneficiat de așa-numita opțiune teritorială a Draftului din NBA, prin care a fost selecționat Wilt Chamberlain. 

Centrul ce doborâse deja orice marcă anterioară la nivelurile inferioare de vârstă și nu numai, era pregătit să pătrundă adânc în istoria ligii încă de la prima sa înfruntare oficială, în care a înscris 43 de puncte, alături de 28 de recuperări. Datorită unor atribute fizice nemaiîntâlnite până atunci, dominația statistică a lui Chamberlain a fost una inegalabilă pentru întregi decenii. Doborând recordul tuturor timpurilor la puncte marcate într-un sezon – din postura unui debutant, având nevoie de doar 59 de partide pentru a ajunge la vechea bornă a lui Bob Petit – el a înregistrat în medie 37,6 puncte pe dispută. 

Revoluționarea conceptului jocului de baschet avea să continue în cadrul ultimului sezon petrecut de Warriors în Pennsylvania, 1961-1962. Mitologica medie de 50,4 puncte, atinsă de către cel supranumit The Big Dipper, era stabilită în tricoul războinicilor. Bineînțeles, punctul culminant al acelui sezon este desemnat în unanimitate de către pasionați drept jocul din 2 spre 3 martie. Chamberlain a atins atunci 100 de puncte contra lui New York Knicks într-o seară înconjurată de suprarealism pentru spectatorii de pe propriul teren.

Schimbarea managerială a clubului denota relocarea în vestul Statelor Unite, San Fransisco fiind metropola de baștină a grupului de afaceri aflat sub conducerea lui Marty Simmons. Wilt nu a izbutit să-și ducă colegii californieni către titlul din 1964, deși prestațiile individuale de sezon regulat rămâneau intangibile. Campania următoare avea parte de un debut colectiv mult sub așteptări. Înaintea All-Star Week-endului 1965, Chamberlain era transferat către noua structură din Philadelphia (76ers) redenumită după relocarea din Syracuse. Afirmații precum că fanii din Bay Area preferau să nu-și susțină principalul atu prindeau mai simplu contur. 

Cert este însă că pe parcursul a doar cinci sezoane și jumătate petrecute în uniformele lui Warriors, faimosul atlet de 2,16 metri a schimbat dinamica sportului, contabilizând 17.783 de puncte pe parcursul a 429 de înfruntări. Aritmetica arată, așadar, valoarea de 41,5 puncte pe partidă, un record neatins de orice alt jucător. Paradoxal, așteptarea pentru un trofeu urma să dateze până la retragerea sa, din perspectiva mărcii devenite Golden State Warriors.

După succesul din 1975, un alt hiatus enorm avea să înceapă pentru suporterii războinicilor. Însă catalizatorul stopării secetei avea să fie consemnat după prima rundă a Draftului din 2009. Stephen Curry era selecționat cu a șaptea opțiune a acelei ocazii, fiind responsabil de un reviriment gradual. Cu fiecare an ce trecea, influența tânărului aruncător creștea asupra formației sale. Procesul de acumulare a talentului din jurul său se materializa promițător, prin prezențe consecutive în playofful NBA începând prin campania din 2012. 

Sezonul în care structura încredințată orașului Oakland a găsit cu adevărat lampa de lansare către vârful asociației a coincis cu prima distincție de MVP primită de jucătorul cu numărul 30. Coroana din 2015 părea să reprezinte doar începutul unui interval considerat dinastic în cele patru sporturi majore americane. Revenirea istorică de la 1-3 la general a lui Cleveland Cavaliers în ultimul act al anului următor reprezenta o mare deziluzie pentru ceea ce putea fi declarat cel mai de succes parcurs al analelor NBA, datorită în primul rând lui Curry.

Venirea lui Kevin Durant urma să radicalizeze apoi raportul de forțe în ligă. Însă, majoritatea experților au menținut valabilă opinia conform căreia deși KD era cel mai valoros exponent al lui Golden State, fiul unui alt renumit baschetbalist, Dell Curry, își păstra rolul indispensabil al coeziunii formației sale. Trofeele obținute, în mare parte triumfal, între 2017 și 2018 puteau fi urmate de un alt treilea consecutiv. Accidentările majore suferite de Kevin Durant și Klay Thompson au semnalat startul unui regres inevitabil, la capătul finalei din 2019, cedate contra lui Toronto Raptors.

Stagiunea precedentă urma concluzia evocată anterior, Steph petrecând-și majoritatea timpului în afara parchetului recuperându-și complet mâna dislocată în partidele inaugurale. Noi auspicii neplăcute erau inevitabile și în toamna anului trecut, atunci când colegul său din cadrul celui mai bun tandem de aruncători din istorie era obligat să-și petreacă un nou ciclu competițional dincolo de arene, ca urmare a rupturii tendonului ahilian. Absența lui Klay Thompson semnala o traiectorie sinusoidală în cel mai bun caz, dar un stindard al constanței era pregătit în dublul deținător consecutiv al distincției Most Valuable Player (2015 și 2016).

Depășind un debut ezitant în luna decembrie, el își angrena formația într-o bătălie acerbă pentru accederea către sistemul Play-in Tournament (ce va angrena în actualul sezon regulat ocupantele locurilor 7, 8, 9 și 10 din ambele conferințe). Majoritar, dinamicul conducător de joc s-a ridicat la nivelul așteptărilor, impresionând realmente în alte câteva ipostaze. În pofida eforturilor depuse de echipa lui Steve Kerr, recordul pozitiv nu a fost menținut constant. O absență de cinci partide a celui de-al doilea marcator al ligii cosemna căderea serioasă sub 50% a trupei sale. 

În căutarea consistenței colective, devenea evident, totodată, că marca setată de Wilt Chamberlain, care putea fi doborâtă mai rapid în condiții normale, va fi curând eclipsată de un jucător ce pare să nu fie interesat să părăsească vreodată Bay Area (fie că vorbim despre Oakland sau San Fransisco, unde Warriors a revenit oficial în octombrie 2019). În condițiile a șase confruntări consecutive încheiate cu minimum 30 de puncte marcate, Steph Curry urmărea și îmbunătățirea mărcii similare (stabilite de Rick Barry) împotriva lui Denver Nuggets. Pentru corectarea bornei absolute, mai avea nevoie de 19 unități.

Gruparea din Colorado care vizita Chase Center într-o noapte bogată în acțiune baschetbalistică poposea pe parchetul californian în urma unui episod neașteptat petrecut cu o zi în urmă. Posesori ai unui ecart de 16 puncte pe finalul sfertului al treilea, Nuggets au fost învinși fără drept de apel de Boston, adăugând pe tabelă doar 8 puncte în perioada finală a jocului de pe teren propriu.

Văzându-și seria succeselor oprite la opt într-un mod total nescontat, echipa condusă de Nikola Jokić urma să asista la o reală demonstrație de forță. Într-un prim interval foarte echilibrat, în care Jamal Murray revenea pe teren după o absență notabilă pentru Denver, Stephen Curry și-a căutat mai mult aruncarea decât în ipostaze obișnuite.

Primele două coșuri de la distanță indicau că precizia era deja prezentă la maximum. Chiar dacă a ratat următoarele două încercări, încrederea i-a rămas la cote înalte ajungând foarte des la linia de fault; o asemănare izbitoare cu prestația de 62 de puncte din jocul cu Portland Trail Blazers din ianuarie. Alte două tentative reușite pentru trei puncte îl aduceau deja la o lungime de recordul absolut al francizei înaintea finalului sfertului I. O pătrundere elegantă îi urca totalul peste Wilt Chamberlain, la 17.784 de puncte, iar zâmbetul nu a putut fi ascuns. În pofida unor 12 minute fantastice din partea lui Curry, oaspeții încheiau cu un dezavantaj minim segmentul subliniat.

Formația din Munții Stâncoși, ghidată prin unul dintre favoriții pentru acontarea titlului de MVP prelua întâietatea atunci când triplul campion NBA se afla pe banca de rezerve. Ecartul se extinsese până la opt unități, unitatea secundă a lui Nuggets arătând o dispoziție excelentă de joc. Reintrarea lunetistului născut în Cleveland a adus o diminuare a deficitului la unu din două posesii. Cu 26 de puncte până la pauză, el avea să își vadă coechipierii contribuind enorm în următoarele secvențe. Un sfert dominator în ambele faze, susținut ce către Andrew Wiggins și Draymond Green propulsa Golden State la o marjă aparent liniștitoare.

Diferența a fost făcută, de asemenea, prin intermediul altor patru aruncări fructificate de Steph Curry din spatele semicercului, care îi urcau totalul la 10 izbânzi, adversarii nefiind capabil să îi oprească. Parțialul al patrulea s-a conturat mai degrabă în jurul defensivelor, punctele venind ceva mai greu chiar și pentru protagonistul ofensiv al întâlnirii.

Chiar dacă nu a mai punctat de la distanță, el a ajuns cu mult succes pe pătrunderi la linia de aruncări libere, un capitol pe care îl stăpânește fără egal în carieră, având un procentaj de 90,7%. Ultimele patru transformări l-au dus la un cuantum de 53 de puncte, ce îi garanta a șaptea partidă cu minimum 10 triple și încheiată cu 50 de unități ori mai multe. James Harden și Klay Thompson mai dețin cumulat patru asemenea performanțe în carierele lor. Succesul lui Golden State, 116-107 contra lui Denver, va fi reținut și din complet alte motive ce vor transcende timpul, nu doar dintr-o perspectivă a marcatorului, parafrazându-l pe Steve Kerr.  

Într-o dimineață în care o serie impresionantă de 24 de victorii pe teren propriu a fost întreruptă în Utah de către Washington, istoria s-a rescris pe coasta vestică a baschetului nord-american. 

Puțin copleșitoare este realitatea că cel mai prolific aruncător din istoria NBA a depășit, de o manieră entuziasmantă – pentru singura franciză la care a evoluat – un record de sezon regulat al cărui vechi deținător nu avusese nevoie vreodată de un coș cu valoarea de trei puncte pentru a-l stabili, cu peste 300 de jocuri mai rapid. Într-adevăr disciplina mingii la coș s-a schimbat enorm în timp, iar Steph Curry și Wilt Chamberlain ne ilustrează acest fapt, prin moștenirile lăsate în urmă sub apelativul de războinic.

* Săptămâna precedentă l-a văzut și pe Jayson Tatum ajungând la 53 puncte contra Minnesotei, eclipsându-i marca altei legende, Larry Bird, drept cel mai tânăr realizator de 50+ din istoria lui Boston Celtics.