Mai mult, finala Turneului Campioanelor din 2022 a pus față în față jucătoarele care au mers mai departe de pe pozițiile secunde ale grupelor. Dintre ele, Caroline Garcia s-a aflat la trei puncte de o părăsire a concursului încă din debutul lui.

Dar franțuzoaica cotată cu a șasea șansă a reușit să întoarcă secvențele de cumpănă într-un triumf grozav la Fort Worth, de-a lungul celor opt zile de concurs. Punctul culminant a fost atins într-un meci decisiv în care nu a permis nicio minge de break, contra Arynei Sabalenka.

Deși o stopase pe aparent impenetrabila Iga Świątek în semifinale, bielorusa nu a putut-o împiedica pe noua ocupantă a locului 4 WTA din a-i călca pe urme lui Amélie Mauresmo, ultima câștigătoare a WTA Finals venită din Hexagon.  

Una dintre soluțiile utilizate în condițiile sentimentelor mai puțin plăcute devine îndepărtarea presiunii intrinsece. Într-un fel sau altul, focusul individual are constant parte de obstacole, iar ultima idee se transpune într-o spirală ce nu întârzie să își facă apariția. În top, dar nu numai, asemenea dileme conduc spre o doză suplimentară a suspansului. Mai departe, este complicat să anticipăm că o transformare urmează să aibă loc în momentul potrivit, la fileu.

Deja știm că actuala campanie se poziționează spre o serie a concluziilor imposibil de negat, măcar la vârful ierarhiilor tenisului. Precum se întâmplă în orice an care neprofund afectat, capătul sezonul este traversat la mare luptă. În perspectiva celui din urmă turneu de principal rang, numele pe măsură și-au prezervat resursele finale. Concomitent însă, au existat și alte pretendente obligate să forțeze suplimentar. Spre amplificarea ideii, evoluțiile cântărite la capătul toamnei sunt anticipate să aibă un efect notabil asupra platoului încrederii.

Din păcate, pentru aproape fiecare dintre compatrioatele noastre inclusiv, ocazia de la Cluj nu a însemnat un deplin succes, doar Gabriela Ruse bifând singura victorie individuală. Dincolo de o confruntare ultimă uluitoare cu reprezentare românească în circuitul WTA, săptămânile următoare aveau să completeze platforma Turneului Campioanelor. În fapt, mulțumită câștigării organizării sale de Texas și Fort Worth, punctăm formarea unei a treia perioade nord-americană a stagiunii. Pe lângă aspectele mai puțin plăcute, pasionații urmau să-și comute atenția asupra ediție a turnirului absolut, unul ce își schimbă locația tot mai des.

După finalul înțelegerii cu Singapore, WTA Finals a avut nevoie să se reorienteze mai întâi către Mexic, în 2021. Apoi, cât privește viitorul incert pe termen scurt al sportului alb în China, cunoscutul oraș din centrul statului stelei singulare și-a asumat responsabilitatea pentru actuala campanie. Ca urmare, revenirea americană s-a produs după o absență destul de îndelungată, de 17 ani. Până în 2000, New York a fost categoric cea mai vizitată destinație a competiției.

Prospectul spectacolului texan a fost asigurat și de o fază a grupelor în care s-au regăsit chiar patru debutante, Jessica Pegula și Coco Gauff fiind reprezentante ale țării gazdă în premieră. Dincolo de subiectele adiacente destule la număr, evoluțiile din Fort Worth păreau să conducă într-o direcție unică, a numelui contopit efectiv cu istoria în actuala stagiune. După retragerea lui Ash Barty, prea puține au fost obiectivele neatinse de Iga Świątek  într-o perioadă uluitor de scurtă.

Practic, o ascensiune fără precedent în ultimul secol, a început după ce autoritara lideră de la Antipozi a ales să pună capăt carierei. Dar, spre meritul exponentei din Varșovia, singura perioadă mai puțin convingătoare din întreg sezonul a fost pe gazon. În rest, foarte puține adversare au izbutit să-i pună probleme. Cu un exemplu uluitor în finala de aproape trei ore și jumătate (la Ostrava) lăsat în urmă, ultimul obiectiv a devenit să se impună și la întâlnirile celor mai productive atlete din 2022.

Doar că, diferența comparativă cu ediția precedentă, nu avea să fie foarte mare, poloneza nedepășind faza grupelor în Mexic. Acum, ea a fost oprită din nou înainte de a atinge un act final care o aștepta drept certă favorită. Cu un total al victoriilor stagionale oprit la cota 68 pentru ocupanta primei poziții WTA, turneul american final ne-a rezervat nenumărate surprize. În teorie, măcar sub lupa ierarhiei, Aryna Sabalenka nu a plecat cu una dintre primele opțiuni pentru a ajunge în finală.

Totuși, încă dintr-o primă zi uluitoare de concurs, alimentată de reveniri în seturi consecutive contra lui Ons Jabeur, bielorusa a trimis un semnal puternic. Deși urma să cedeze fără drept de apel în fața Mariei Sakkari, multipla semifinalistă majoră a avut nevoie și de ajutorul indirect al elenei. Deja calificată în careul de ași, aceasta din urmă a învins-o în etapa a treia pe Ons Jabeur, iar astfel, succesul capului de serie 7 cu Jessica Pegula nu a fost inutil. Destule cazuri ilustrează foarte des cum un format precum cel de Round Robin în limbaj britanic, demonstrează cum fiecare set poate deveni capital.  

Calificarea venită la limită devine un fantastic supliment de energie, precum vom vedea și în cazul celei de-a doua mari performere. Iar, pentru Sabalenka puține erau de pierdut în jocul cu Iga Świątek, orientându-ne spre toate celelalte patru dueluri stagionale precedente. În același timp, ceea ce a contat raportat la ultimul, semifinalele Openului American, au fost ajustările outsiderei. După ce a câștigat confortabil primul set, fosta elevă a lui Dmitry Tursunov a reușit să gestioneze mai bine momentele absolut cruciale.

Inclusiv la Flushing Meadows, sportiva neutră în limbajul reprezentativ oficial a avut inițiativa în manșa finală. Însă pe un ritm de joc și mai rapid mulțumită regimului de sală, Aryna a dominat pe tabelă și actul al treilea, nepermițându-i Igăi să acceseze a unsprezecea finală diferită din anul actual, una de mare prestigiu. Ca urmare, atleta în vârstă de 24 de ani a atins practic cea mai prestigioasă postură a carierei sale de până acum, chiar și dacă nu s-ar fi impus în seara decisivă și neobișnuită de luni.

Aceeași poveste se poate descrie și pentru Caroline Garcia, poate tenismena care a revenit cel mai puternic dintre pretendentele deja cunoscute. Aflată foarte departe de maximul ei la început de stagiune, multipla laureată de Mare Șlem la dublu a devenit poate cea mai eficientă membră de  simplu a circuitului, după ce a recucerit Roland Garros alături de Kristina Mladenovic. Revenirea la WTA Finals după cinci ani (respectiv patru ediții a fost 100 % meritorie, știind că franțuzoaica a bifat titluri pe toate cele trei suprafețe, într-un interval intens, de aproape trei luni (din Bad Homburg și până în Ohio).

Debutul texan în fața lui Coco Gauff a arătat solid, însă în fața marii favorite poloneze, multe soluții nu au părut la îndemână. Drept consecință, totul urma să se decidă spre careul de ași, în ceea ce avea să fie duelul întregii primei săptămânii. Daria Kasatkina, ultima atletă care și-a asigurat biletul la Fort Worth a împins-o pe Garcia până la limita absolută. Calificarea nu s-a decis până la un tie-break care să conchidă un set final de 80 de minute, mai lung decât primele două la un loc.

Cu o asemenea victorie asigurată, a șaptea favorită a evoluat apoi cât se poate de liber în fața Mariei Sakkari. Deși și-a câștigat propria grupă (Nancy Richey) aproape la fel de facil cum o făcuse Iga Świątek, în cazul seriei dedicată lui Tracy Austin, grecoaica a fost copleșită datorită jocului agresiv și în mare parte mult mai inspirat al parizienei. Încă de la începutul competiției individuale era cunoscut că nicio fostă câștigătoare nu se regăsea pe tablou. Dar, dispunerea ultimului act din Dickies Arena a devenit cu adevărat neașteptată, dacă ne întoarcem cu doar două zile în urmă.

Două dintre teoreticele outsidere au întâmpinat mari dubii în prima parte a aventurii, dar și-au obținut apoi dreptul să dispute trofeul lăsat liber de Garbiñe Muguruza în 2022. Cea mai recentă confruntare directă avusese loc tot pe hardul american, reprezentanta Hexagonului învingând-o pe Sabalenka la Cincinnati, în drumul spre cel mai important dintre trofeele sale în actualul an la simplu. Atât pentru Garcia, cât și pentru adversara sa ultimă, miza de la Fort Worth se dovedea mult mai importantă.

După cum evocam anterior, niciuna dintre protagoniste nu s-a apropiat atât de mult de vreun turneu considerat cu adevărat major. Un duel definitoriu între capii de serie 6 și 7 nu putea fi descris altfel decât prin încercarea folosirii forței brute pentru crearea avantajului. Ca urmare, serviciul avea să devină execuția care să facă diferența, dacă totul mergea în echilibru. Însă, probabil că nimeni nu ar fi putut să-și imagineze o versiune extremă a ultimei afirmații, întrucât așteptările au fost înalte și la retur.

Șansele realiste de break au apărut uluitor de greu, iar statisticile ne-au arătat de fapt că ele au venit doar într-o singură tabără. Deși ambele au arătat o foarte mare siguranță în secvențele cu potențial periculos, plusul presiunii a mers în dreptul galonatei atlete în proba pe echipe. Chiar și așa, exponenta cu clasamentul mai bun la începutul competiției nu avea să lase calea deschisă pentru o desprindere de orice tip. Cu ajutorul primei lovituri, punctele s-au construit facil în majoritate, iar rata greșelilor neforțate s-a dovedit de asemenea limitată.

Enumerând întocmai trăsăturile unui joc de calitate excelentă, diferențele s-au făcut automat doar în mici secvențe. Fără nicio oportunitate a câștigării vreunui game pe serviciul advers, tie-break-ul a fost singura modalitate logică de departajare. Iar în cadrul jocului decisiv, franțuzoaica a cedat chiar primele două schimburi, urmând apoi să revină grozav. Ea a contabilizat cel mai bun parțial al întregii partide, trecându-și în cont următoarele șase puncte. Secvența a fost declanșată (la 2 – 0 așadar) de o eroare ofensivă ce a ținut de milimetri. După ce a comis și două duble greșeli, bielorusa nu avea cum să mai revină, având în vedere consistența adversă de la serviciu.

Doar una dintre cele patru șanse de prim set trebuia fructificată, iar Caroline și-a trecut în cont un act ce avea să servească drept platformă pentru minutele următoare, deopotrivă decisive la capitolul psihologic. De atâtea ori se menționează în sportul de la fileu că un asemenea final negativ devine cel mai greu de gestionat. Drept consecință, singurul joc câștigat contra serviciului a venit în dreptul semifinalistei din 2017, tot pe fondul câtorva greșeli care ar fi trebuit evitate de adversară.

Deși vizibil frustrată, bielorusa a continuat să lupte pentru a rămâne în calculele unei reveniri, mai ales că părea foarte greu ca cei 10 ași primiți în setul inaugural să mai fie imitați. Caroline Garcia și-a urmat însă aceeași intensitate de joc, care era acoperită de avantajul clar al tabelei. Categoric, pentru că scorul a rămas strâns până la capăt, emoțiile jucătoarei care a început sezonul dincolo de locul 70 mondial nu s-au disipat total.

Ultima turnantă nu a fost traversată până când a șasea favorită nu a  anulat multiple mingi de meci, fără a-și crea însă oportunitatea de a întoarce break-ul. Aryna Sabalenka nu a mai reușit să revină asupra unui rezultat de 7 – 6 (4) ; 6 – 1, înregistrat în 101 minute de tenis agresiv, dar cu mai multe lovituri câștigătoare decât erori neforțate. După un ultim act la dublu cu dramatism aproape de maxim și o victorie împărțită de Elise Mertens și Veronika Kudermetova, Fort Worth a încununat o campioană meritorie din Franța, categoric imposibil de anticipat în luna ianuarie.

Așadar, probabilitățile nu s-au împlinit chiar la fiecare stație a stagiunii feminine din 2022, care o va consemna și pe Simona Halep în top 10, până la urmă. Dar, ultimii lauri i-au revenit lui Caroline Garcia, a cărei revenire la înălțime va merita amintită constant, datorită inclusiv unui titlu de marca WTA Finals în Statele Unite. Atât de aproape de o eliminare timpurie, noua învingătoare a Turneului Campioanelor, a traversat exemplar încercările majore, ridicând trofeul Billie Jean King într-o ediție cu tentă jubiliară, organizată la 50 de ani după cea dintâi.

Surse:

https://www.wtatennis.com/news/2898398/garcia-caps-off-comeback-season-with-title-at-the-wta-finals