U BT Cluj continuă parcursul istoric până în sferturile Basketball Champions League
Una dintre evoluțiile remarcabile ale sportului românesc de echipă continuă, pe măsură ce U BT Cluj depășește noi bariere în a doua cea mai bine cotată competiție baschetbalistică europeană.
Ajunși din preliminari în faza grupelor principale, trupa condusă de Mihai Silvășan a capitalizat primele două succese, chiar și într-o situație defavorabilă a retragerii campioanei Ucrainei, Prometey.
Astfel, într-o ultimă partidă în care succesul nu era impetuos necesar în Belgia, gruparea transilvăneană s-a asigurat, după un prim sfert fabulos, că emoțiile accesului în sferturile de finală vor fi minime. Împotriva lui Filou Oostende, Patrick Richard și Andrija Stipanović au fost principalii marcatori pentru câștigătoarea Grupei K, într-una dintre campaniile cele mai puțin scontate la startul Basketball Champions League.
Dacă vom încerca să înapoiem timpul cu câțiva ani, remarcăm cum creșterea sportului de club s-a realizat greu, dacă excludem probabil handbalul feminin. Dar, tendințele în principal negative au început să se schimbe atenția mergând treptat și în jurul universului baschetbalistic. Odată cu interesul în creștere, proiecția formațiilor autohtone de prim rang s-a îmbunătățit semnificativ. Consecința s-a materializat categoric, privind evoluțiile pe planul european unde grupările tricolore au acces. Nicio altă incursiune nu s-a comparat cu cea începută în toamna anului precedent în Ardeal, cel mai important reper al istoriei dovedindu-se tangibil, iar ulterior, meritoriu.
Pentru a repeta o idee importantă într-un parcurs european, putem menționa că el a semănat foarte mult cu cel din fotbalul masculin, ca lungime. U BT Cluj a abordat un traseu enorm de complicat, după ce și-a asigurat triumful intern, în jocul decisiv al finalei contra lui CSU Oradea. Cumva și mai important, cât a privit apărarea titlului, este nevoie să punctăm că spre deosebire de sportul rege, absolut orice confruntare preliminară din Liga Campionilor ar fi putut să devină imediat și ultima.
Desfășurări absolut incredibile de scor s-au conturat în confruntări de totul sau nimic, unde formația pregătită de Mihai Silvășan nu a plecat din postura favoritei. Condusă de Salon Vilpas înaintea sfertului al patrulea, ceea ce a devenit principalul parcurs continental din istoria baschetului autohton, s-a aflat la un pas de final, încă dinainte să înceapă în fapt. Ca urmare, până și accesul în competiția propriu-zisă, a fost caracterizată drept un imens succes, pe bună dreptate. Cheia, fie și până în acel moment, a reprezentat-o un grup valoros al talentelor, care îmbină influența americană cu cea balcanică, într-o coeziune grozavă, atât pe, cât și în afara parchetului.
Încă de la primele reprezentații din grupe, cu marele obstacol preliminar fiind depășit, laitmotivul echipei în pieptarele tradiționale alb-negre s-a remarcat în completa lipsă de teamă. Indiferent adversarului întâmpinat, pe teren străin sau în propria sală, liderii campioanei României au pătruns în absolut orice context, cu impresia că victoria va veni oricând, prin agresivitate și încredere.
Iar, treptat, așteptările au început să crească, după ce succesele s-au înșirat de o manieră remarcabilă. Până într-o seară cu o perioadă a patra bizară în Israel, Universitatea a rămas neînvinsă pe orice plan. Câteva izbânzi de-a dreptul formidabile, au marcat, drept consecință, un interval de aproximativ șase luni în care clujenii nu au cunoscut gustul înfrângerii decât o singură dată. Pentru o recunoaștere mai atentă, este nevoie să ne întoarcem la Istanbul, ultima dispută din prima fază a grupelor reprezentând un alt imens punct de cotitură.
Eșecul care s-a profilat din ce în ce mai clar contra lui Darüșșafaka, în primele 32 de minute, ar fi însemnat îmbarcarea spre ruta alternativă spre seriile principale, ce, încă o dată, ar fi fost echivalentă cu imprevizibilul. Însă, Karel Guzman, Patrick Richard și Brandon Brown – jucătorul lunii decembrie din Basketball Champions League – au construit revenirea istorică din Turcia, catalizatorul unor reprezentații chiar mai grozave, în grupele ultimelor 16 formații.
Deja, laureații Ligii Naționale atinseseră un nivel neegalat pentru acțiunea românească de la panou. Totuși, parcursul către sferturi, la rându-i improbabil la început, a demarat printr-o surpriză de proporții istorice. O dată în plus, stăvilind orice senzație eventual incomodă de a păși pe parchetul celebru din Malaga, liderii Universității și-au făcu simțită prezența, reușind să o domine suficient de clar pe Unicaja pentru ca cea mai valoroasă victorie din istoria clubului să devină absolut meritată. Ulterior, după ce publicul și-a putut intra din nou în rol pentru gazdele din BT Arena, contra lui Oostende, lucrurile au început să se complice, pe un palier extra-sportiv.
Clujenii au traversat în continuare probabil cea mai emoționantă partidă a întregii campanii, împotriva campioanei Ucrainei. Desigur, aflându-ne deja în luna martie, federația internațională de specialitate a relocat la Praga ocazia ce avea să puncteze chiar ultima reprezentare din scurta existență a clubului Prometey. Confruntarea a rămas până la final suficient de competitivă, însă la doar câteva ore, s-a confirmat că rezultatul ei – și a tuturor celorlalte a echipei ce a pus apoi la dispoziția armate naționale toate resursele financiare la dispoziție – va deveni nul.
Iar, având în vedere faptul că U BT a fost singura membră a Grupei K ce nu pierduse împotriva laureatei ucrainene, retragerea efectivă din Basketball Champions League a afectat de departe cel mai mult, calculele de calificare elevilor lui Mihai Silvășan. Cu doar două competitoare rămase în calcule, jocurile directe contând exclusiv contra lor, misiunea ardelenilor a devenit ceva mai delicată.
Însă, pentru a ajunge până acolo, a fost nevoie de o succesiune ce a devenit treptat inconfortabilă. Încă, în urmă cu zece zile, gruparea transilvăneană rămăsese cu un palmares perfect în seriile principale, iar un succes pe teren propriu cu Malaga ar fi garantat avansarea în sferturile de finală. Pentru aproximativ trei sferturi, înfruntarea de gală a lunii în BT Arena a arătat în totală conformitate cu obiectivele gazdelor, către un posibil nou final la mare limită. Însă, o formație încă de prim rang al jocului spaniol și-a dezlănțuit realmente potențialul, în cel mai eficient sfert defensiv posibil, împotriva echipei românești.
Rezultatul, deși puțin injust, dacă judecăm desfășurarea primelor 30 de minute, a adus un succes pentru Unicaja, cu o marjă de 15 lungimi. Diferența atât de severă, în fapt, a deschis o ultimă oportunitate pentru complicarea ecuației calificării. Spre imensa surpriză generală, aceeași formație ce a reușit să stopeze efectiv pentru prima oară în întreaga stagiune ofensiva studențească acasă, s-a văzut înfrântă de un parțial uluitor al finalului de joc din partea lui Oostende: 21 – 2.
Astfel, un triumf categoric al campioanei belgiene împotriva favoritei grupei, a însemnat că doar Malaga rămânea cu avansarea asigurată în ultimele opt. Pentru a fi sigură că va urca o nouă treaptă a istoriei, ținta lui U a rămas totuși clară, orice rezultat care nu echivala unei înfrângeri la minim șase puncte fiind suficient pentru împlinirea obiectivului.
Contra multiplei laureate naționale, s-a regăsit echipa practic sinonimă cu succesul baschetbalistic în Belgia, aflată în mare formă pe propriul parchet. Din fericire însă, susținuți și de către zeci de compatrioți prezenți în Flandra, clujenii au arătat aceeași atitudine practic necesară, într-o dispută cu un calibru atât de înalt.
Fără să exagerăm foarte mult, impresia respectivă s-a materializat după primul coș, izbutit de la distanță de Karel Guzman. Posesiile controlate ideal în defensivă, dublate de acțiuni perfect gestionate la celălalt panou au pus uluitor de rapid presiunea pe gazde, care au necesitat numeroase secvențe pentru a răspunde provocării. Nici măcar primul time-out solicitat aproape în disperare de cauză de tehnicianul Dario Gjergja, nu a împiedicat dezavantajul de 2 – 12 să crească suplimentar.
Barajul aruncărilor de trei puncte construit de un Stefan Birčević care a punctat doar în primul și ultimul sfert, a fost practic imposibil în a fi stăvilit. Practic, jucătorul sârb, sprijinit din plin de reușitele uluitoare pe final de atac ale lui Patrick Richard, a setat tonul ofensiv neiertător pentru adversarii săi. Cei doi atleți menționat au contribuit doar împreună pentru cinci reușite de la mare distanță, care au însemnat mai multe puncte decât Filou Oostende a marcat în întreaga perioadă de debut.
Într-o lună martie în care și NBA se regăsește într-o zodie a ofensivei de excepție *, poate că sfertul inaugural cu cele mai mult puncte în întregul an pentru Universitatea a venit în cadrul perfect. Vom menține atenția asupra lui întrucât un scor de 30 – 12, ce însemna de fapt un ecart virtual de 24 de puncte, ar fi trebuit să nu mai poată fi contestat. Diferența enormă a fost susținută și de faptul că aruncările cu mai mult noroc au găsit consistent doar coșul advers, fapt niciodată de ignorat.
În plus, privind modul în care defensiva belgiană a evoluat în continuare, până la pauză, șansele nu aveau cum să crească exponențial. Deși disputa s-a echilibrat vizibil din sfertul al doilea, defensiva vizitatoare a părut suficient de sigură pentru ca, în ciuda mai multor imprecizii în atac, avantajul să nu fie redus decât marginal, de la un maxim de 22 lungimi. Multă tensiune s-a resimțit în ambele tabere însă situația s-a manifestat în permanent control pe parchet, iar la cabine, U BT a pătruns cu o marjă a calificării de 19 puncte.
Finalmente și totodată inevitabil, replica belgiană s-a ascuțit în ambele faze ale jocului, în partea a doua a întâlnirii. Opt puncte venite la rând pentru Filou la startul actului terț a fost rezultatul apărării mult mai exacte. Însă, câteva reușite de la linia de fault au fost suficiente pentru ca încrederea transilvăneană să nu fie serios afectată. Cadența cele mai eficiente echipe din acțiune s-a mărit la cotele normale, dar și la pătrunderea în perioada finală, șansele unei reveniri au fost reduse, în fața unui oponent autohton atât de motivat.
Brandon Brown și mai ales Andrija Stipanović și-au regăsit ritmul spre satisfacția lui Mihai Silvășan. Chiar și când o mică șansă ar fi părut să apară la orizont pentru Oostende, care a avut o singură oportunitate de a egala scorul, mingile pierdute s-au arătat decisive pentru trupa din Flandra. Așadar, când diferența a fost echivalentă unei singure posesii, gazdele aveau nevoie să găsească nouă puncte suplimentare pentru a-și atinge țelul.
În ultimele patru minute, coșurile venite pe inspirația experimentaților ex-iugoslavi din tabăra clujeană, Stefan Birčević și același MVP al stagiunii interne Andrija Stipanović, au asigurat nu numai calificarea în sferturile de finală, dar și câștigarea Grupei Principale K, din Liga Campionilor. A patra victorie din cinci dispute a venit cu indiscutabilul scor de 85 – 74.
Ca urmare, recapitularea celui mai des succes sezon al unei echipe românești, ținând cont de nivelul competiției internaționale, conturează în plus cât de impresionant și puțin anticipat a fost parcursul lui U BT Cluj. În continuare, totuși, chiar transpunerea sa nu ne oferă vreun motiv pentru care el ar trebui să se oprească, atunci când fazele preliminatorii vor duce primăvara europeană mai departe în Basketball Champions League 2021-2022.
Surse:
Comentarii