Cu șanse respectabile de a vedea noi calități impresionante în fiece rundă, spectacolul părea asigurat și continuat după lungul hiatus întâlnit în perioada aferentă iernii. Odată cu finalul său, cele mai performante pachete propulsor, ghidate de artizanii lor și-au regăsit un program ce oglindea mult obișnuința. 

Excepția calendaristică a normalității era întâlnită timpuriu. Ca urmare a anulării întrecerilor de pe continentele nord-americane, s-a impus ca o singura vizită dublă planificată inițial să fie consumată în Orientul Mijlociu. Drept consecință, singurul circuit în nocturnă, din Losail – ce este aprobat pentru evenimente de calibru, în viziunea federației de specialitate – prima cu entuziasm organizarea a șase curse propriu-zise totale, în loc de trei. Practic se instala o balanță asupra nefericitelor circumstanțe întâmpinate în zona deșertică.

Privind în urmă cu 13 luni, week-endul inaugural a fost obligat să accepte o formulă incompletă, fără prezența clasei superioare. Acum, o săptămână anterioară marcată de oficializarea unui nou record absolut al vitezei aduce odată cu ea alte concluzii intrigante. Una dintre ele era dovedită în ideea că ordinea stabilită în sesiunile cronometrate putea fi ușor dată peste cap.

Deși motocicletele Ducati își arătaseră superioritatea pe turul pur de circuit, prin debutanții de la formația uzinei italiene, rivalii demonstrau că deficiențele pot fi recuperate treptat. În pofida unor plecări mai puțin inspirate, modelele cu conceptul motorului de patru cilindrii în linie, promovate de Yamaha și Suzuki, etalau un potențial deosebit în a recupera. Așa s-ar explica și faptul că Maverick Viñales izbutea să lase în spate dificultățile și să se detașeze către debutul ideal de sezon în 2021. Reliefând un final dramatic riderii constructorului din Bologna asigurau dramatic o dublă clasare pe podium, prin Johann Zarco și Fancesco Bagnaia, autorul pole-positionului prim.

Drept mare perdant în Marele Premiu al Qatarului, Joan Mir își vedea șansele la topul primilor trei piloți, chiar pe ultimele zeci de metri. Campionul mondial își propunea să înceapă mai bine cel de-al doilea week-end de cursă pentru a evita asemenea marje profunde defavorabile contra adversarilor. Totuși, spaniolul se arăta conștient de faptul că toate prototipurile vor fi capabile de a-și ameliora rezultatele pe aceeași pistă măsurată la 5,3 km în ceea ce avea să fie altă ocazie deosebită a Motomondialului. A doua rundă a sezonului era încredințată integral comunității principalei metropole qatareze, Doha. Un oraș în care motorsportul cunoștea noi momente unice, prin asocierea cu inițierea condițiilor de nocturnă aconta titulatura oficială a unui eveniment de Campionat Mondial.

Așteptările conduceau, luând în calcul elementele transpuse nu mai devreme de cinci zile în urmă, la un spectacol motorizat îmbunătățit. Chiar dacă absența evidentă a lui Marc Márquez, una care în sfârșit pare să se apropie de final, priva încă iubitorii de imaginea unui platou complet, suspansul se menținea la cote înalte.

Un mic surplus în direcția respectivă era constatat încă din momentul desfășurării primelor zeci de minute de vineri. Aprilia rămânea practic singura marcă fără vreo victorie de la ultima revenire în cadrul Moto GP. Mai mult, marca din Noale nu se văzuse niciodată în fruntea unei sesiuni desfășurate sub condiții normale din martie 2015. Aleix Espargaró urma să schimbe aceea statistică în debutul zilei de vineri. Chiar dacă în criteriile de pistă cufundată în lumina reflectoarelor, catalanul nu le putea lua fața omologilor de la Ducati, el reușea să ducă motocicleta din Veneția direct în faza finală a calificărilor. Misiunea subliniată era din nou, în schimb, ratată de Joan Mir. Noul campion mondial întâmpina din nou dificultăți, accesând printre primii 12 piloți doar prin intermediul secvenței Q1. Prin contrast, Valentino Rossi, autorul unui loc 4 în ședința prealabilă se vedea nevoit a lua startul pentru prima oară în carieră de pe caseta de start cu numărul 21.

Bătălia din fruntea grilei se arăta una acerbă, după un debut de zi marcat printr-o serioasă furtună de nisip. Pretendenții în ocuparea primei linii la start proveneau din multe direcții. Desigur, săptămâna trecută ne arătase că orice rider ce deține un ghidon Ducati cu specificație 2021 nu trebuia scos sub nicio formă din calcule.

Faza decisivă de la Doha urma să evidențieze din nou structura Pramac, care miza pe doi combatanți noi. Jorge Martín demonstrase că poate activa potențialul propriului model de client la capacitate maximă.

Debutantul madrilen nu se lăsa deloc intimidat de compania selectă în care se regăsea pentru doar a doua oară în carieră. Deși era depășit inițial de conaționalul Maverick Viñales, campionul clasei Moto 3 din 2018 mai găsea un tur uimitor în condiții precare. Chiar după ce colegul său de echipă Johann Zarco preluase întâietatea cu ultima sa șansă, tânărul spaniol oprea cronometrul cu peste o  zecime și jumătate mai rapid decât orice concurență, parafând o dublă fantastică pentru Ducati Pramac. Astfel, asistam la doi noi deținători de pole-position pe grilele clasei regină din tot atâtea încercări în 2021. Jorge Martín oferea o perspectivă foarte realistă și rezervată asupra rezultatului său remarcabil, explicând că o clasare între primii șase piloți reprezenta o reflectare pozitivă propriului ritm de cursă. El tocmai egalase criteriul de precocitate deținut de Casey Stoner și Marc Márquez în 2006 și respectiv 2013, cu un pole la al doilea start din carieră. Combatanții clasați în spatele tridentului fruntaș își propuneau să demareze prompt pentru a se implica activ la vârful ierarhiei.

După două curse pline de echilibru pentru clasele inferioare (în care Pedro Acosta a realizat la Moto 3 un triumf eminamente unic, plecând de pe linia boxelor), Grand Prix-ul de Moto GP al orașului Doha începea antrenant. În prima plecare din nocturnă, Jorge Martín reușise să câștige  zece poziții de o manieră uimitoare. Plecând acum din fruntea grupului, tânărul iberic gestiona la fel de eficient momentul, însă clipele mai grele abia urmau, după cum tot el o afirmase. În căutarea menținerii unui echilibru atenția era necesară drept distributivă. Un start absolut fantastic era marcat de către câștigătorul ultimei etape din 2020. Miguel Oliveira urca până pe locul al cincilea sub carena de uzină KTM, pusă de multe ori în dificultate pe configurația qatareză. Lusitanul îl vedea, la rândul său, pe Aleix Espargaró progresând până pe poziția a treia. La polul opus se situa încă o dată dispozitivul Yamaha de uzină. Pilotul care se impusese în urmă cu o săptămână pătimea enorm de pe urma demarajului modest. O dată cu acel moment, misiunea lui Maverick Viñales se complica enorm, la extremitatea topului 10, alături de echipierul său Fabio Quartararo.

Treptat, aceeași prestație solidă era trecută în contul singurului tandem Suzuki. Álex Rins și Joan Mir plănuiau o infiltrare mai rapidă în plutonul fruntaș. Pilotul ajuns la echipa din Hamamatsu în 2017 câștiga treptat pozițiile cedate la capătul calificărilor, urcând până pe locul al treilea inițial. Rins părea capabil să pună mari dificultăți piloților de la Ducati Pramac. În ciuda acestui fapt, Johann Zarco își proteja excelent tânărul coleg de echipă, răspunzând prin intermediul avantajului uriaș înregistrat pe linia dreaptă principală, oricărei ofensive bine construite pe zonele virajate de către ibericul cu  numărul de concurs 42.

Obligat să vină mereu din spate, acesta nu putea să-și etaleze ritmul superior pe care părea să îl dețină față de oponenții direcți ai momentului respectiv. Intrarea în a doua treime a întrecerii l-a regăsit pe lider în postura delicată, dar ideal gestionată, de a-și menține cumpătul. Gradual însă, putea fi remarcat că plutonul ghidat de el nu impunea o notă foarte rapidă pentru restul plutonului fruntaș. Ca urmare, în proximitatea turului al zecelea, duelurile directe se dădeau sub ecarturi foarte mici. Tensiunea se arăta la cote înalte mai ales între Jack Miller și Joan Mir. Australianul opta pentru o manieră foarte agresivă de pilotaj care nu era acceptată ușor de competitorul născut în Palma de Mallorca.

Într-o modalitate ușor neașteptată, deși primii nouă protagoniști ajungeau să se încadreze în bariera a șase secunde, Mir nu găsea calea cu care obișnuise, în a avansa prin pluton, în căutarea unui eventual final favorabil. În schimb, pe măsură ce agilitatea Suzuki părea să se disipeze, modelele albastre ale Yamaha erau îndreptate, până la urmă, către cadența dorită. Fabio Quartararo adoptase o poziție ușor superioară colegului său. El Diablo se regăsea într-un reviriment major, atribuit unei gestiuni excepționale a pneurilor.

Depășind adversarii din cadrul echipei de uzină Ducati, tânărul din Hexagon își oferea sieși o șansă pe care cu greu o mai putea anticipa după startul Grand Prix-ului. Pe rând, francezul căruia i s-a oferit rolul de succesor meritoriu al lui Valentino Rossi, amenința fiecare motocicletă din fața sa cu un ritm imbatabil. Judecând grozav poziția în care să-și atace conaționalul, Quartararo trecea de Johann Zarco, având peste trei tururi la dispoziție să forțeze succesul. Nici rezistența lui Jorge Martín nu a reprezentat o problemă pentru exponentul de 21 de ani, care se instala la conducere după două tentative de atac.

În paralel, o dispută generală între tandemul Yamaha și cel Ducati Pramac se configura. Câteva erori ale lui Maverick Viñales îl costau posibilitatea de a ajunge în plasa colegului său de structură. Mai mult, comportamentul eficient ilustrat de Johann Zarco îi permitea să urce pe poziția a doua, precedat doar de către al său conațional, care se desprinsese către un succes puțin anticipat la Doha.

Odată ce primii trei clasați au atins pentru a 24-a oară linia de start-sosire, mai multe premiere erau bifate. Un brav Jorge Martín avea să guste bucuria unui podium muncit la categoria absolută a Motomondialului de viteză. Superior lui au fost doar doi francezi care rescriau istoria motoclismului, cu formarea primului 1-2 galic din sezonul 1952 încoace. În vreme ce Fabio Quartararo remarca un efort evident, Johann Zarco devenea liderul clasamentului general după clasări succesive pe locul secund în complexul Losail International Circuit, aducătoare de 40 de puncte. De asemenea, diferența minimă ce separau componenții zonei punctelor (primii 15 combatanți) era rescrisă în prima duminică din aprilie 8 secunde și 928 de miimi. La polului opus al șirului respectiv se regăsea chiar idolul publicului etapei viitoare, Miguel Oliveira.

Până la momentul în care caravana pe două roți să revină la Portimão, deznodămintele ambelor evenimente qatareze le-au fost favorabile concurenților Yamaha Montster. Ediția specială a Marelui Premiu de la Doha a adus multe momente pe măsură, în special pentru Franța. Principalul exponent al perspectivei Hexagonului Fabio Quartararo obținea un succes realmente remarcabil în nocturna deșertică, al patrulea al tinerei sale cariere începute la Moto GP în 2019.   

Surse:

https://www.motorsport.com/motogp/news/doha-martin-zarco-pramac-qualifying/6066201/

https://www.france24.com/en/live-news/20210404-quartararo-wins-doha-motogp-with-zarco-completing-french-double