Victoria de Cupă Davis cu Peru, penultimul capitol al unei cariere glorioase pentru Horia Tecău
La capătul a ceea ce părea să fie ultima lună de activitate profesionistă pentru cel mai titrat tenismen contemporan, Horia Tecău a știut că încă mai are cel puțin o misiune de îndeplinit. Lungi perioade ale insuccesului au ajuns brusc la un punct final, formația României de Cupa Davis se regăsește acum la un pas de revenirea în Grupa Mondială.
Succesul cu reprezentativa din Peru, obținut cu 4 – 0, la Cluj, a fost planificat să aducă la final 18 ani remarcabili, petrecuți de atletul constănțean în slujba tenisului. Doar că, superba ceremonie a fost urmată de anunțul că triplul campion de Mare Șlem, de-a lungul carierei, încheiate la 38 de titluri, nu va renunța la reprezentarea tricolorului, după un excelent an 2021.
Adevăratele reușite în universul sportului ajung să se creeze diferit. În unele cazuri, ce compun practic majoritatea, experiența spre culmi înalte se va completa treptat. Doar sclipirile nu vor fi niciodată suficiente pentru a susține excelența, precum este dat să remarcăm în situații multiple ale spectrului individual. Nevoia de menținere a motivației la cotele cele mai ridicate nu este nici ea ușor de dobândit.
Puține sunt cazurile în care putem identifica artizanii marilor povești încă de la vârste fragede, uitându-ne spre trecut, când șlefuirea talentelor nu s-a produs instantaneu. Dar, chiar dacă drumul a fost parcurs convențional, pentru unul dintre exemplele absolute ale erei contemporane de la fileu, împlinirea a fost atinsă.
Așa cum am ajuns să realizăm strident în ultimele decenii, una dintre disciplinele ce a căpătat o valoare uriașă simbolică, este tenisul. Influențat constant de un val al entuziasmului, chiar și în vremuri tulburi, el își va datora popularitatea legendelor. Vom enumera nume precum Ilie Năstase, Ion Țiriac sau Virginia Ruzici, care au purtat aspirațiile viitorului spre înălțimi grandioase, greu tangibile. Însă, prezentul a avut ce să ofere spre succes și dedicație. Dacă, în jocul feminin, atributele respective i se conferă, în principal, dar pe bună dreptate, Simonei Halep, sfera masculină a fost susținută excepțional mulțumită celui mai constant exponent pe care România l-a oferit în actualul mileniu. Nu este nevoie să ne mirăm că și reședința sa, asemenea multora dintre emblemele sportului, se regăsește în apropierea Mării Negre.
Parcursul spre realitatea unui campion-model
Excepționala poveste a carierei lui Horia Tecău începe la Constanța, însă rutele ei, în primele stagii, devin mult mai complexe. O constantă a tenisului autohton a reprezentat-o dorința aspiranților de a-și impulsiona pregătirea într-un mediu academic. În urmă cu peste două decenii, un tânăr ajuns actualmente la 36 ani a trecut pragul celebrei instituții fondate de Nick Bollettieri, pentru a-și genera rampa de lansare spre marea performanță. Într-adevăr, progresul înregistrat nu a trecut neobservat, pe măsură ce drumul a căpătat contur.
Datele ne sugerează, în legătură cu debutul profesionist, sezonul competițional 2003, vreme în care figuri precum Rafael Nadal și Novak Djoković nu își începuseră încă ascensiunea pe scena absolută. Pentru destule stagiuni petrecute cu evoluții constante, s-a ridicat întrebarea dacă românul ar trebui să se axeze sau nu primordial pe proba de simplu. Argumentele au venit din ambele direcții, influența premiilor financiare fiind adusă la rându-i în discuție.
Dar, cu toate că jocurile individuale s-au adunat și în echipa națională, calea a fost doar cea a performării pe echipe. Dacă o dovadă mai coerentă ar trebui relevată – ce își păstrează o uriașă nuanță emoționantă gândindu-ne la prezent – aceea este moștenirea moștenirea jocului ce are șanse să rămână pentru totdeauna cel mai lung, din întreaga istorie a Cupei Davis.
Același an 2003 i-a adus startul inter-țări lui Tecău într-o vizită absolut memorabilă a României în Ecuador. Alături de un anume Florin Mergea, în tandemul proaspăt dublu câștigător de Wimbledon la juniori, el a contribuit la punctul de dublu într-o confruntare decisă cu 13 – 11, în fața fraților Lapentti, Giovanni și Nicolás, după setul al cincilea. Acel joc avea să reprezinte imboldul unei reveniri excepționale în America de Sud, spre asigurarea biletului de rămânere în Grupa Mondială. Chiar dacă multe alte reprezentații ale echipei naționale au urmat în competiția supremă, poate un singur moment sub tricolor, spre care vom reveni, a fost trăit cu aceeași intensitate.
Între timp, parcursul ATP a început să contureze calitățile anduranței și concentrării necesare unui drum ideal. Începuturile au fost complicate, mai ales pentru un specialist al dublului aflat în căutarea partenerului stabil. În aceea perioadă a nesiguranței, prima izbândă ATP a venit în compania lui Marcus Daniell, la Auckland, în 2010. Înaintea episodului neozeelandez, el a cedat alte două ultime acte, alături de doi celebrii compatrioți, Andrei Pavel și Victor Hănescu. În cazul colegului secund menționat, o amintire de mare preț pentru el și Horia a reprezentat-o succesul neașteptat de la Acapulco, un an mai târziu.
Însă, până atunci, gloria supremă s-a arătat atât de aproape în dreptul constănțeanului, pe iarba londoneză. Legătura lui Tecău cu simbolurile capitalei engleze s-a transformat într-una impresionantă. Chiar dacă a cedat confruntarea decisivă pentru trofeului Wimbledon Championships 2010, parteneriatul dintre el și Robert Lindstedt și-a arătat imensele roade pentru o lungă durată. Misiunea sa de a deveni primul român ce triumfă la All England Club era stopată de obstacolul implacabil al fraților Bryan, în finala următoarei ediții.
Un trident al frustrării a fost completat de eșecul suferit în 2012, care a fost și cel mai dur, ținând cont că Jonathan Murray și Frederik Nielsen s-au impus după setul decisiv, spre dezamăgirea compatrioților din tribunele Terenului Central. Multe alte finale pierdute au adus spre un final mai brusc colaborarea dintre Tecău și colegul său suedez, încheiată cu șase distincții acontate, ultima la Cincinnati. Echipa formată pentru un singur sezon cu Max Mirnyi i-a consemnat apărarea coroanei de la București din urmă cu o stagiune, alături de triumfuri la 's-Hertogenbosch și Beijing, pe suprafețele opuse zgurii.
Totuși, la începutul sezonului 2014, decizia colaborării cu Jean-Julien Roger s-a arătat cea mai inspirată a carierei. Deși acest aspect devine ușor de apreciat actualmente, retrospectiv, batavul a reușit să depășească greutatea ce ar fi putut rămâne definitorie pentru o carieră. După șapte trofee adjudecate din primele opt disputate împreună, cei doi au parafat istoria la Wimbledon, într-o clipă neegalată pentru România, cel puțin până la succesul britanic al Simonei Halep. De asemenea, finalele circuitului din același sezon 2015 au adus finala dorită într-un scenariu autohton ideal.
Din păcate, Florin Mergea și Rohan Bopana s-au recunoscut învinși, Horia și Jules devenind învingătorii absoluți ai tenisului din Londra, la finele Turneului Campionilor. La orizont, pentru cei doi tenismeni implicați în confruntarea din interiorul O2 Arena, s-a ivit unica oportunitate a carierei. Jocurile Olimpice de la Rio și medalia de argint adusă de Tecău și Mergea reprezintă probabil clipa dulce-amară a vastei lor cariere comune, două jocuri despărțindu-i împotriva lui Rafa Nadal și Marc López de reușita unică în sportul alb pe tărâm brazilian.
În schimb, un alt moment de grație peste Ocean era confirmat în startul toamnei din 2017, atunci când, la capătul unei campanii impresionante, constănțeanul a cucerit și laurii Openului American, Jean-Julien Rojer devenind la rândul său, dublu campion de Mare Șlem, până la capătul parteneriatului româno-olandez, bifat în 2019.
Pentru a menționa doar victoria de la dublu mixt obținută la Melbourne alături de Bethanie Mattek-Sands, la prima dintre cele trei încercări pentru cucerirea Openului Australian, Horia Tecău și-a construit cel mai bogat palmares pentru un tenismen român, încoronat, așadar, de patru succese în competițiile majore. Dar, în tot acest interval spiritul unui adevărat model a stat aproape de prima reprezentativă, posibila ultimă apariție profesionistă nu s-a produs la Turneul Campionilor din 2021.
(Pen)ultima reprezentație
Încheindu-și parcursul de la Torino după faza grupelor, în compania ultimului său echipier, Kevin Krawietz, Horia Tecău a decis să nu își oprească activitatea, el conducând cel mai interesant efort al formației de Cupei Davis, raportându-ne la ultimul deceniu. Este drept, prin intermediul circumstanțelor favorabile, selecționata ghidată de Gabriel Trifu și-a făcut loc până la o victorie de referință împotriva Portugaliei. Marius Copil a contribuit decisiv la fiecare dintre cele trei puncte ale calificării spre barajul Grupei Mondiale. Dar fără contribuția fostului ocupant al poziției secunde mondiale la dublu, niciun deznodământ nu ar fi fost garantat.
O nouă tragere la sorți excelentă a oferit tricolorilor de departe calea cea mai accesibilă în penultimul obstacol preliminar. Evitând adversarii redutabili care ar fi venit primordial din Norvegia și Ucraina, sportivii români au fost repartizați pe propriul teren contra echipei peruane. O nouă grupare sud-americană i-a stat în față performerului din Constanța și colegilor săi, precum în urmă cu mai bine de 18 ani, Ecuadorul a fost obstacolul întâlnit la debutul absolut al lui Tecău.
Doar că o comparație a gradului dificultății respectivelor întâlniri este complet inutilă. În absența lui Juan Pablo Varillas, principalii reprezentanți ai vizitatorilor s-au situat în afara primelor 600 de poziții mondiale. Prin urmare, strict dintr-un unghi valoric, misiunea nu avea cum fi mai simplă, în special într-un complex pe hardul BT Arena.
Adevărata „catedrală” a tenisului românesc în 2021 nu a putut primi spectatori în ziua inaugurală a duelului. Dacă în 2003, Răzvan Sabău și Victor Hănescu au evoluat la simplu, Nicolae Frunză nu a irosit oportunitatea, după o prestație în general foarte solidă, să obțină prima sa victorie individuală de Cupa Davis, Nicolás Álvarez fiind depășit după două acte.
Categoric, respectiva confruntare a fost considerată pivotală, întrucât Marius Copil pornea ca imens favorit într-o partidă secundă contra unui adversar ce nu a evoluat vreodată în cadrul profesionist de sală. Contrar respectivelor așteptări, debutantul absolut Conner Huertas del Pino a izbutit să pună mari dificultăți într-o primă manșă pe care ar fi putut-o închide favorabil cu un plus al agresivității. Adversarul său, fost component al topului 60 mondial, s-a regrupat la timp, după care nu a mai oferit vreun semn de slăbiciune, plasându-și echipa în situația duminicală perfectă.
Alături de Horia Tecău, Marius Copil a avut ocazia de a ne califica matematic în antecamera Cupei Davis. Suplimentar, impactul unei zile memorabilă a subliniat și prezența publicului, de care o Simona Halep aflată la rându-i în tribune, nu a avut parte la Transilvanya Open. Motivația suplimentară a părut să reprezinte inițial o mică piedică pentru sportivii echipați în culorile clasice ale sportului tricolor. Fără a avea absolut nimic de pierdut, Arklon Huertas del Pino și Sergio Galdós au profitat de ușoarele desincronizări din apropierea fileului ale oponenților pentru a realiza un break ce s-a tradus mai departe într-un nescontat prim set adjudecat pentru Peru.
După mai puțin de 40 de minute în Sala Polivalentă, gazdele erau conștiente că trebuie să urce nivelul pentru ca actul secund să nu poată arăta similar. Într-adevăr, câștigându-le serviciul rivalilor în primul joc al segmentului, Copil și Tecău au inițiat o adevărată demonstrație de forță. Practic, ei nu au îngăduit niciun schimb adversarilor la serviciu, până la scorul de 5 – 2 ; 40 – 0. Chiar dacă au ratat șansa unui act ideal, jucătorii cu mai mare experiență au fost pregătiți să încheie conturile.
Setul al treilea a părut însă și cel mai intens, românii preluând din nou inițiativa, rapid însă fiind serios presați pe propria lansare. Cu multă agresivitate, mai tânărul combatant din capitală i-a oferit legendarului său coleg ocazia de a califica România în barajul Grupei Mondiale servind în ultimul game. La a 30-a sa confruntare internațională, Horia Tecău nu a ezitat, iar succesul cu 4 – 6 ; 6 – 3 ; 6 – 2, a fost urmat de o succesiune a emoțiilor pentru eroul zilei, deși camerele nu au stat departe de sportiva care va prelua permanent etalonul Constanței în jocul de la fileu.
În afara celor 38 de titluri ATP obținute la dublu, tenismenul ce a menținut România în standardele masculine ale elitei în sportul alb pentru mai bine de un deceniu și-a desăvârșit o imagine a profesionalismului, speranței, respectiv, a hotărârii pentru tinerii care ar dori să îi calce pe urme, precum am remarcat într-o după-amiază clujeană perfectă semnată de Horia Tecău; care promite totuși să nu fie cea din urmă, într-un moment fantastic pentru tenisul masculin.
Surse:
Comentarii