În Marele Circ, îmbunătățirile tehnice nu atrag doar detalii mai puțin vizibile, ci și prospectul unei doze importante de suspans. Tocmai de aceea, gradul spectaculozității este așteptat să se amelioreze pe parcursul desfășurării sezonului. În condițiile apariției semnelor de întrebare asupra învingătorilor, constanța reprezintă, deseori, cheia maratonului unei noi bătălii pentru lauri.

Marele Premiu al Portugaliei a fost cel mai recent exemplu. A doua vizită consecutivă din istoria Formulei 1 pe asfaltul autodromului din Algarve (proaspăt vizitat anterior și de caravana Motomondialului de viteză) ar fi putut să aducă o nouă pagină de istorie pentru Lewis Hamilton încă dinaintea startului întrecerii lusitane din 2021. Pe pista unde și-a apropiat anul trecut trofeul absolut cu numărul șapte, britanicul era zădărnicit în calificări din atingerea unei borne către care vom reveni. Devansat atunci de coechipierul său, el a avut foarte mult de lucru în tentativa unui secund succes portughez. Într-o demonstrație mai rară în prezent, englezul și-a depășit pe circuit principalii oponenți, arătându-și dispoziția la a răspunde provocărilor constructive. Drept rezultat, succesul său de la Portimão nu a putut fi contestată. 

Ulterior, după doar alte cinci zile de pauză, campionul mondial în exercițiu își relua aventura alături de ceilalți combatanți trecând granița iberică. Abordând o manieră diferită de expunere, putem spune că, după ce la Jerez istoria s-a rescris în Moto GP, odată cu succesul memorabil adus de Jack Miller pentru Ducati, o rețetă asemănătoare era urmată și de elita monoposturilor, prin revenirea în Spania. 

În pofida multiplelor inconveniente sugerate de-a lungul anilor recenți, Catalonia izbutea să păstreze amprenta Formulei 1 în națiunea toreadorilor. Dacă aspectul respectiv ar urma să se întâmple, așteptarea se va prelungi cu cel puțin un interval anual. Importanța configurației Montmeló se dovedește constant una ridicată ca urmare a nivelului de frecventare al monoposturilor în cadrul ei. 

În mențiunea anterioară, vom face, bineînțeles, referire și la seriile suport pe patru roți, anume F2 și respectiv F3 (acolo unde reprezentarea românească va reveni mulțumită lui Filip Ugran). Ele continuă să contureze la Barcelona clipele debutului într-o nouă stagiune. 

Luând în calcul aspectul respectiv, viitorul se anunță într-adevăr unul intrigant în privința uneia dintre cele mai cunoscute piste din istoria modernă și contemporană a motosportului. Actualmente, privind în retrospectivă, ea a fost responsabilă pentru organizarea Marelui Premiu al Spaniei pentru 30 de ocazii precedente. 

Reprezentând un proiect care să ilustreze un preambul al evenimentului olimpic din 1992, configurația din inima catalană s-a evidențiat de atunci și până în prezent, fără vreun hiatus. Problemele de natură financiară configurau întâia periclitare a intervalului continuu, în condiții însă pre-pandemice. Fenomenul care a declanșat realmente valul popularității pentru Marele Circ avea ocazia de a reveni acum în interiorul națiunii natale, după 36 de luni. 

Fernando Alonso anunța că nu este mulțumit de comportamentul său, care încă nu se ridica la potențialul monopostului Alpine Renault. Poposirea pe circuitul unde s-a impus în două rânduri (2006 și 2013) îi alimenta suplimentar dorința unei ameliorări, în ciuda obținerii timpurii a primelor sale puncte stagionale. 

Interesant de spus este că un alt campion mondial plănuia să își continue o serie excepțională a dominației. Lewis Hamilton a asociat în totalitate succesele sale spaniole cu era hibridă a Formulei 1. Bifând prima sa izbândă în 2014, insularul obținea alte patru victorii în manieră consecutivă, un șir ce aștepta a fi dus mai departe la capătul întrecerii prezente. Până atunci, actualul lider al clasamentului general după primele trei runde avea a doua ocazie să bifeze una dintre bornele considerate cândva intangibile. 

În Portugalia, șapte miimi de secundă cedate coechipierului său, Valtteri Bottas îl împiedicau pe Hamilton din a deveni oficial deținătorul a 100 de clasări în pole-position. În după-amiaza canadiană de 10 iunie 2007, doar alți trei piloți activi se regăseau la volan pentru a o vedea pe prima dintre ele. Aceia erau Kimi Räikkönen, Fernando Alonso și Robert Kubica (invitat de Alfa Romeo să îl înlocuiască chiar pe finlandez în prima ședință de antrenamente libere). Publicul al cărui acces a fost permis în premieră în sezonul actual, însă, într-o capacitate de 1.000 de persoane, putea spera la bifarea momentului centenar din tribunele catalane. Încă din ziua de vineri, principalii opozanți ai ideii anterioare, se arătau Valtteri Bottas și Max Verstappen. 

Cei doi aveau deja la activ o plecare din fruntea grilei, precum era și cazul competitorului din Stevenage. Pe lângă narațiunea istorică, valoarea unei clasări în prima linie deținea o cotă ridicată pe un circuit cu relativ puține oportunități ale depășirii precum cel din regiunea catalană. Prin urmare, desfășurarea sesiunilor de sâmbătă se anunța una acerbă. Secvența de referință urma să fie ca de obicei, cea de Q3. 

Destinele momentelor de antrenamente au fost împărțite între componenții Mercedes și batavul de la Red Bull Racing Honda. Ei căutau să-și transpună autoritar momentumul și în calificări. Ca urmare, deznodământul rămânea într-un echilibru total. Performerul se dovedea, într-o rară ședință cu start decalat, Lando Norris. Ecartul între primii 15 piloți care au depășit Q1, conduși de tânărul lui McLaren, nu a crescut la mai mult de șapte zecimi. După un asemenea echilibru uluitor, favoriții s-au detașat complet apoi. 

După ce și-a găsit mai greu încrederea în virajele largi, Sir. Lewis Hamilton și-a calibrat atenția asupra parcurgerii segmentului decisiv. Cei 4,6 kilometri au fost abordați magistral în 1.16.742, neper ce nu a putut fi egalat de Max Verstappen sau Valtteri Bottas. Ieșirea finală din Q3 nu a mai adus îmbunătățiri pentru niciunul dintre ei. Astfel, turul descris mai devreme, unul care nu se va putea uita vreodată, i-a adus legendei din Albion pole-ul cu numărul 100. Din cuantumul centenar, 74 au fost obținute pentru structura șvabă, celelalte 26 fiind bifate la bordul McLaren Mercedes.

Ocazia unică, punctată apoi și de fostul partener de teste de la structura engleză, Pedro de la Rosa, îi oferea prima șansă în a converti clasarea în fruntea fișei timpilor în a cincea victoria catalană obținută consecutiv. Replica era, însă așteptată a fi una dură, cel puțin după momentul demarajului în cadrul celor 66 de tururi. Notabil devenea, totodată, că cele trei victorii ale sezonului nu erau acontate cu start din poziția de lider. Totuși, al doilea septuplu campion mondial din istoria Formulei 1 avea de gând să altereze tiparul enunțat. 

El gestiona contextul conform așteptărilor intrarea în virajul întâi. Însă, rivalul său olandez beneficia de avantajul evident al trasei exterioare mult mai bine uzate pe Circuit de Barcelona-Catalunya. Max Verstappen își asuma un risc asemănător celui de la Imola. Precum s-a întâmplat pe traseul italian, el izbutea să preia șefia întrecerii. În paralel, Charles Leclerc îl surprindea din linia a doua pe Valtteri Bottas. Monegascul urma să își asume un rol foarte important în duelul indirect dintre formațiile Red Bull și respectiv, Mercedes. Câtă vreme finlandezul nu putea să revină pe poziția a treia, calculele de la vârf se puteau complica. Ulterior, laitmotivul aparițiilor rapide ale mașinii de siguranță nu ocolea nici Catalonia. 

Monopostul lui Yuki Tsunoda suporta o cedare a motorului în vechea variantă reimplementată a virajului 10. Cauza menținerii Saftey Carului nu rămânea valabilă pentru mai mult de două tururi de la confirmarea abandonului niponului, care avea să rămână singular. Sub pretextul viabil al apariției ploii, ritmul nu se arăta abordat conservator în jumătatea inferioară a plutonului. Deopotrivă, reluarea vitezei de cursă semnala tentativa liderului de a-și reconstrui un avans liniștitor. Hamilton își utiliza aproape toate resursele pentru a nu permite dezideratul respectiv. 

Ecartul în prima treime de Grand Prix oscila în aria gestionării zonei de o secundă și jumătate, în cele mai dezechilibrate instanțe. Urmărirea perfect echilibrată a primilor doi clasați persista, cu siguranță, până în apropierea primelor intrări la boxe. La vârf, cel dintâi care alegea calea standurilor era Valtteri Bottas, după încheierea a peste 20 de parcurgeri. Apoi, anvelopele lui Max Verstappen ofereau deja un comportament mai instabil mașinii. Învingătorul unei curse memorabile la debutul cu structura condusă de Christian Horner, în runda spaniolă din 2016, era chemat pe linia standurilor, sub presiunea principalului său contracandidat. Acesta era sfătuit în a rămâne pe pistă pentru un surplus de trei tururi. 

Chiar dacă Max revenea la conducere, trecerea către pneurile medii reprezenta semnalul unui real reviriment. Treptat, în urma reîncălzirii anvelopelor, campionul mondial en-titre începea să recupereze handicapul natural instalat. Pe măsură ce fiecare sector se scurgea, marja reprezentantului Țărilor de Jos se îngusta serios. După un interval în care piloții și-au măsurat reciproc forțele fără o manevră decisivă, britanicul continua să-i testeze capacitățile olandezului la debutul jumătății secunde a cursei. Concomitent, Max își exprima îndoielile serioase cu privire la completarea cursei printr-un singur pit-stop, ritmul advers fiind recunoscut drept net superior. Peste alte câteva secunde, Hamilton opta pentru a opri la capătul turului 42, în speranța unei sporiri a probabilității siguranței spre final. 

Replica din standurile de comandă austriece venea târziu pentru ca Verstappen să poată intra, la rândul său, în siguranță. Englezul, revenit pe asfalt în poziția a treia, își relua campania de urmărire cu un obiectiv perfect tangibil. Resursele cauciucurilor sale erau mult superioare, urmând ca strategia propusă de inginerii Mercedes să se dovedească cea optime. Recuperarea venea în consecință pentru ca iminența unei depășiri să nu mai poată fi negată. Anterior însă, Valtteri Bottas era nevoit să se conformeze pentru a nu îi periclita șansele coechipierului său de a-și apropia a treia ispravă stagională. 

La intrarea pe sectorul final al parcurgerii 52, rocada se realiza pașnic între piloții ghidați de Toto Wolff. Cu aproximativ 12 de secunde rămase de recuperat față de liderul batav, cadența maximă în regim de excelență a multiplului campion mondial rămânea de neîntrerupt. 

Judecând realist situația, manevra hotărâtoare devenea doar o problemă a timpului. Fără a înfrunta alte impedimente, Lewis Hamilton se plasa calm pe interiorul lui Max Verstappen. În absența unei posibilități de ripostă, concurentul născut pe tărâm belgian avea să se mulțumească doar cu treapta a doua a podiumului, la care s-a adăugat punctul suplimentar bifat pentru cel mai rapid tur al cursei. Deși amenințat gradual de către Valtteri Bottas, reperul batavului era prezervat în urma unei opriri terțe la standuri. Niciunul dintre ceilalți 15 piloți rămași în cadrul întrecerii nu mai putea stopa un top 3 britanico-olandezo-finlandez. 

Pentru un număr deja echivalent unui record, încă de la Portimão, de șaisprezece ocazii distincte, Hamilton, Verstappen și Bottas ocupau integral podiumul unui Grand Prix din Marele Circ. Cu siguranță, totuși, doar învingătorul după-amiezii din Montmeló putea fi cu adevărat încântat. Încă o dată, el recunoștea cât de importantă este coordonarea inginerilor și încrederea în deciziile venite din interiorul panourile de comandă. Și mulțumită lor, o nouă zi palpitantă a dus la egalarea unui nou record deținut până acum de Michael Schumacher: șase victorii bifate la Barcelona. 

Cea din 2021 a fost atinsă pentru un Lewis Hamilton ce s-a aflat la conducere pentru mai puțin de 12 tururi complete. Realitatea respectivă ne face să ne gândim asupra faptului că nu mânuirea atuurilor și gestionarea lor strategică este un element atât de important a fi luat în considerare. 

Un Mare Premiu al Spaniei intrigant, construit la baza unei alte borne fabuloase, a 100 de pole-position-uri pentru un pilot s-a ridicat la înălțime și pentru Formula 1. Următoarea oprire promite alte secvențe de memorat, odată cu competiției revenirea la Monte Carlo, după anul pandemic sabatic, înregistrat și în Principat.