După ce șirul eliminărilor românești la Wimbledon a început prin evoluția halucinantă a duelului Soranei Cîrstea, speranțele pentru o prezență bogată în șaisprezecimi au scăzut enorm.

În ciuda unei tentative remarcabile de revenire a Anei Bogdan contra Petrei Kvitová, entuziasmul a lăsat loc frustrării. Irina Bara și Mihaela Buzărnescu (prezentă pe Terenul Central) au avut parte de alte experiențe notabile, stopate de Paula Badosa și Coco Gauff.

În schimb, Simona Halep a reușit să se alăture Irinei Begu, în drumul spre săptămâna londoneză secundă. Campioana din 2019 de la All England Club a avansat într-o manieră foarte dificilă, dar demnă de ținut minte, în ultima demonstrație din cariera lui Kirsten Flipkens. Cunoscuta sportivă din Belgia a semnat un meci extrem de competitiv, care a ilustrat perfect semnificația unor zile dulci-amărui în templul tenisului.

************

Fără dubiu, atunci când menționăm Wimbledon Championships, reacțiile sunt clare din partea pasionaților autohtoni, iar turneul britanic va fi mereu privit cu interes. Reacțiile pozitive continuă să crească, poate la un volum nemaiîntâlnit pe terenurile capitalei engleze. 

Însă, 2022 este un moment peste care nu ar trebui să trecem sub orice circumstanțe. Nu se întâmplă des, indiferent care este decorul, ca volumul unei prime runde să arate similar celei din Londra. În cazul de față, va fi ușor de recunoscut că tonul calificărilor din prima rundă a fost oferit de Sorana Cîrstea și Irina Begu. Ca urmare a precipitațiilor, cele două foste colege, acum retrase din echipa de FED Cup a României, ar fi fost programate să înceapă concomitent întâlnirile.

Ambele au arătat favorabil pentru tenismenele românce, pe hârtie, însă în jocul pe iarbă orice duel ar fi putut arăta diferit. Pentru fosta sfertfinalistă de simplu din Paris, provocarea Alexandrei Krunić s-a dovedit mai mare decât ar fi crezut inițial. Cu un plus de atenție, reprezentanta țării vecine ar fi putut obține mai mult decât două tie-break-uri. Numai că, a doua dispută de Mare Șlem de-a lungul a aproximativ o lună contra Tatjanei Maria consulta un tablou vădit schimbat.

Contrastul a fost atât de mare, încât tabela a arătat 0-5 în mai puțin de 15 minute, moment în care Cîrstea a început treptat să rezoneze partidei. Mai mult, doar un anumit schimb încheiat cu banda fileului a stopat o posibilă revenire completă. În manșa a doua, coordonatele s-au schimbat complet, iar cu mult efort, românca a reușit desprinderea care să o ducă spre segmentul decisiv. Pentru cât de rapidă a fost schimbarea, asemănător s-a consemnat o detașare pe font dominant clar pentru o Sorana care a atacat constant plasa. 

Efectul tăiat din mingile adversarei nu a mai părut să deranjeze absolut deloc, în condițiile în care Cîrstea își adjudecase 12 game-uri într-o succesiune de 14. Părând fără îndoială jucătoarea mai bună, românca și-a permis un moment uluitor de modest (la 3-0 în setul final). El i-a permis pur și simplu adversarei să reintre cu speranțe, într-o partidă realmente halucinantă în final. După ce s-a văzut egalată, a părut că jucătoarea noastră regăsește controlul, însă prima lovitură nu a sprijinit-o când a fost nevoie. Astfel, Maria s-a putut agăța de fiecare execuție cu efect, care brusc readuceau rezultate. 

Rezistând mai bine presiunii unei concluzii dramatice, ea și-a regăsit cumva calmul, forțând-o pe viitoarea elevă a lui Daniel Dobre să cedeze. O partidă care ar fi putut să nu aibă vreo urmă de suspans în ambele sensuri, s-a încheiat după o manșă ultimă de exact o oră, în defavoarea Soranei Cîrstea: 3-6; 6-1; 5-7. Obligată să aștepte pentru a intra pe terenul 15, Irina Begu a avut parte la rându-i de un joc mai greu decât în prima rundă. Contra Elisabetei Cocciaretto, debutul a fost reușit, pentru a seta tonul împotriva peninsularei, iar obținerea primului break a echivalat cu momentul în care jocul capitolinei a urcat treptat.

În fiecare secvență unde forțarea a devenit necesară, momentele de excelentă calitate s-au succedat, cu precădere spre deschiderea unghiurilor oponentei. Drept consecință, manșa întâi s-a scurs fără dificultăți vizibile. Așteptările menținerii unui asemenea ritm s-au verificat și ulterior, fără vreun răspuns din partea opusă. Cadența româncei a rămas impresionantă, excepția reprezentând singurul joc pe serviciu cu emoții în întreaga partidă.

Reușind după mai bine de 80 de minute să restabilească o situație de egalitate, Cocciaretto nu a reușit să profite de unicul moment în care ar fi putut spera. Irina s-a realimentat ideal, iar pentru un dublu 6-4, nu a mai realizat niciun pas greșit. Primul loc în șaisprezecimi a fost asigurat, dar la tranziția zilelor 3 și 4, misiunea tricoloră avea să se îngreuneze serios, de la primul semnal al dimineții. Inițial, a fost nevoie din nou ca atenția să fie împărțită în două direcții, pe undeva fascinante.

Mai întâi, Ana Bogdan a fost conștientă că următorul obstacol după eliminarea Dayanei Yastremska este o dublă campioană de Wimbledon. În schimb, Petra Kvitová a legat recent șirul succeselor pe iarbă, cu un titlu remarcabil la Eastbourne. Ca urmare, galonata cehoaică nu putea să pătrundă mai favorabil într-o competiție preferată, în ciuda valului de entuziasm arătat de sportiva din Prahova.

Într-un alt debut fulminant, talentata sportivă de mână stângă s-a detașat fără ca rivala să-și procure o șansă de a rămâne aproape. De asemenea, precum în contextul Soranei Cîrstea, intrarea propriu-zisă în confruntare s-a produs într-un punct din care revenirea a devenit imposibilă. Cel mai disputat joc al dimineții engleze a adus manșa întâi la capăt, după a treia șansă din dreptul laureatei din 2011 și 2014.

Un alt duel enorm părea să pună capăt oricăror speranțe. Dar, așa cum am putut remarca și în confruntarea epică de la Roland Garros cu Victoria Azarenka, outsidera a demonstrat o uimitoare capacitate de a remonta situații virtual fără ieșire. De la 1-6; 1-5, Bogdan a revenit treptat, dar sigur, anularea primei mingi de meci a fost semnalul că misiunea Kvitovei se poate îngreuna enorm. Cinci game-uri consecutive, dar și două proprii oportunități de manșă ratate, au propulsat actul către tie-break. Acolo, românca nu a avut suficientă inspirație pentru a încheia cu bine un parțial incredibil.

A părut foarte greu ca în paralel, Irina Bara să obțină mai mult din propriul duel. Dar, poate cel mai valoros cadou al întregii stagiuni, a fost măcar o primă victorie la debutul ei londonez. Însă, putem afirma că Paula Badosa nu a avut o sarcină prea ușoară. Dimpotrivă, rezidenta din Arad a produs, pe lângă nenumărate execuții spectaculoase, și destulă presiune pentru fosta învingătoare de la Indian Wells. Luptând pentru fiecare raliu, compatrioata fără victorie majoră pe iarbă până în 2022, a menținut lucrurile interesante. Scorul final pe terenul 2 în favoarea celui de-al patrulea cap de serie a fost 6-3; 6-2. 

Peste multe alte ore, Simona Halep avea să încheie ziua împotriva unei oponente cu atât de multă experiență și lucruri de arătat. Mai ales pe iarbă, Kirsten Flipkens este un nume redutabil, chiar dacă a avut de completat o lungă partidă de dublu contra Monicăi Niculescu și Gabrielei Ruse. Belgianca a fost determinată să dea totul, iar tactica de avansare spre fileu nu a dezamăgit la început.

Gestionarea serviciului nu a funcționat deloc la un nivel înalt, fapt care a cauzat acele dificultăți pentru campioana din 2019. Ca urmare, doar prin faptul că dublista de excepție a controlat dispoziția de retur, primul act ar fi putut merge facil în dreptul său. Dar, reușind să regleze jocul înalt spre reverul advers, românca și-a oferit cu atenție posibilitatea de a reveni. Într-un ritm intens, ultimele cinci unități ale manșei inaugurale s-au așezat în contul favoritei 16.

Salvarea respectivei secvențe nu a jucat un rol negativ important pentru combatanta ce încă nu își trecuse în cont niciun set împotriva Simonei din 11 partide. Flipkens și-a creat o dată în plus avantajul de trei lungimi, doar că rezistența asupra șanselor de dublu break a reușit să reediteze scenariul anterior. Menținerea cumpătului a contat enorm pentru ca fiecare deficit să fie anulat cu încredere și răbdare tactică.

Atunci când a doua secvență de închidere s-a traversat prin intermediul serviciului, imaginile după finalul înregistrat cu 7-5; 6-4, întreaga asistență a realizat că o fostă semifinalistă la Londra și-a încheiat cariera de simplu. Curios sau nu, o altă campioană de pe iarba britanică, Marion Bartoli și-a încheiat cariera tot aici împotriva noii eleve a lui Patrick Mouratoglu.

Lăsând la o parte deznodământul memorabil, pentru ambele competitoare, dacă el ar fi fost puțin întârziat, ploaia l-ar fi putut amâna serios. Miticul teren principal nu a fost afectat permanent, pentru ca seara tricoloră să ajungă la final. Cu destule nume sonore deja eliminate (Serena Williams, Andy Murray sau Emma Răducanu), Coco Gauff și-a câștigat dreptul primei reprezentații pe scena supremă. Drept urmare a altui final plin de tensiune contra Gabrielei Ruse, vicecampioana de la Paris a așteptat-o acum pe Mihaela Buzărnescu, într-o nouă ipostază interesantă.

Sub acoperiș, spectacolul a fost în bună măsură garantat pentru două stiluri îndeosebi agresive. Favorita a 11-a a reușit să evadeze de sub o presiune interesantă pe care oponenta mult mai slab cotată a aplicat-o pe retur. În pofida a foarte multe schimburi cu intensitate maximă, un parțial de 12 puncte fără răspuns a creat separația imposibil de anulat din partea româncei.

Fie că luăm în calcul Roland Garros sau All England Club drept locații, fostul număr 20 WTA a obișnuit mereu să răspundă. Însă, dispoziția de joc în general mult crescută a adversarei, față de prima rundă, i-a făcut misiunea improbabilă și în a doua parte a întâlnirii. Cu destule erori comise din poziții simple, Mihaela nu a putut profita mai departe de momentele parității, care s-au menținut pentru destule alte minute, dincolo de manșa de debut. Aici vom include și un game median foarte lung pe care Mihaela îl completează cu bine. Dubla vicecampioană de la Paris și-a arătat în schimb constanța și mai ales forța excepțională la serviciu pentru a completa un succes simplu, care a redus prezența românească dincolo de al doilea tur la doar două nume.