După un debut cu multe momente ale suspansului care nu a fost totalmente favorabil delegație României, un capitol formal de 28 iulie, ce consemnează multe aspecte de mare interes, a debutat prin completarea unor evoluții grozave, la suprafața apei.

Pe lângă a doua medalie generală de argint, obținută de echipa masculină de patru rame, alături asigurării unor alte trei calificări în finale, Simona Radiș și Ancuța Bodnar au devenit de o manieră entuziasmantă, primele campioane olimpice tricolore de la Tokyo. 

Aspirațiile oricărui competitor de performanță sunt setate în cele din urmă spre a cuceri cele mai adânci orizonturi. Calea spre performanță susținută în prezent nu se dovedește deloc ușoară, resursele de pregătire transformându-se într-o latură sensibilă a actualității în țara noastră.

De aceea, împlinirea satisfacției trebuie privite de fiecare dată drept un eveniment de  enormă importanță, despre care nu putem avea o asigurare constantă.

Dar atunci când roadele efortului sunt maxime, puține aspecte mai sunt cu adevărat relevant de ilustrat, întrucât clipele rarisime conturează cu adevărat urmările unui proces constant de a crede mereu în propriul potențial și în a-l exploata pe măsură. Cam astfel se poate relata pe larg, cel puțin începutul zile de 28 iulie, care a adus un prim moment de apogeu așteptat cu multe speranțe. 

CANOTAJUL ȘI PRIMA MEDALIE DE AUR  

Campania perfectă pentru Simona Radiș și Ancuța Bodnar, combatante ce intră în eternitate 

În mod categoric, speranțele uriașe, care să fie fondate cu adevărat asupra recentelor randamente ale ultimelor luni, s-au îndreptat pentru delegația olimpică a țării noastre către disciplinele acvatice. Într-o campanie a celor cinci cercuri în care a atras peste o treime din totalul sportivilor eligibili pentru a parte la Tokyo, canotajul a conturat încă din primele zile de concurs premise excelente. După aproximativ 50 de ore în care condițiile meteorologice nu au fost dintre cele mai grozave, anticipația se putea reîntoarce spre Sea Forest Waterway. 

Un echipaj foarte tânăr, însă deja sudat excelent în trecutul apropiat, a deținut, într-adevăr, prima oportunitate a oricărui echipaj în a pătrunde spre istoria bogată dintr-o disciplină pentru care Elisabeta Lipă contribuise la 9 dintre cele 19 medalii de aur reportate de-a lungul istoriei.

Ancuța Bodnar și port-drapelul Simona Radiș au demonstrat încă din calificări, respectiv, semifinale că stăpânesc perfect statutul favoritelor probei feminine de dublu vâsle. Campioane în cadru continental la Varese, în aprilie, tinerele tricolore își învinseseră confortabil orice oponent inclusiv în complexul nipon.

Cu ajutorul unui start foarte încrezător, cele două au izbutit treptat să își creeze un avantaj ce s-a dovedit mai mult decât suficient, în fața echipajului omolog din Noua Zeelandă. Chiar și astfel, româncele au valorizat fiecare mișcare, îndreptându-se nu doar spre cea dintâi medalie de aur, ci și spre un nou record olimpic: 6 minute 41 de secund și trei sutimi.

Completând o aventură absolut imaculată, Simona Radiș și Ancuța Bodnar au intrat definitiv în analele unui sport pentru care echipajul masculin de patru rame fără cârmaci, alcătuit din Mihăiță Țigănescu, Ștefan Berariu, Mugurel Semciuc și Cosmin Pascar, a obținut medaliile de argint la capătul unui reviriment excepțional. Protagoniștii români au încheiat la 37 de sutimi de secundă în spatele cvartetului învingător din Australia, după un demaraj mai modest.

În mijlocul sentimentului marilor împliniri, alte promisiuni importante și-au etalat următoarele etape deasupra apei. Geanina Beleagă și Ionela Lehaci și-au asigurat calificarea în ultimul act al concursului de categorie ușoară, la dublu vâsle. Ele au fost urmate de Marius Cozmiuc și Ciprian Tudosă, care au izbutit să controleze semifinala probei de dublu rame, obținând cel mai bun timp cumulat. Nu în ultimul rând, fabuloasă formație 8 + 1 feminină și-a asigurat prezența în finală după un nou reper internațional (5.52.99), oferind alte mari speranțe pentru noi distincții supreme în diminețile următoare.

Box: Un moment al gloriei absolute cedat într-o înfruntare complicată

După cum am putut vedea, istoria nu s-a produs recent doar în cadrul disciplinelor desfășurate în aer liber. Ringul a reprezentat întotdeauna o scenă în care țara noastră și-a plasat așteptări, inclusiv la nivel amator, asociat obligatoriu cu perspectiva olimpică. În cadrul feminin, istoria s-a rescris în urmă cu două zile pentru pugilismul autohton. O foarte încrezătoare și precisă Claudia Nechita obținea atunci prima victorie de rang olimpic din întreaga istorie a disciplinei fetelor. Mai mult, ea a prezentat oportunitatea grozavă de obținere a unei medalii, la capătul a doar două confruntări. Cea din sferturi s-a conturat mult mai dificilă față de instanța precedentă, împotriva Ramlei Ali.

O combatantă deosebit de versatilă a națiunii gazdă ținea cel puțin același obiectiv. În ciuda faptului că a părut în mare parte dominată, resursele de contră ale lui Senei Irie au reușit să convingă arbitrii judecători în privința minutelor inaugurale.

Din runda a doua, tânăra nipona și-a mărit rata dezinvolturii, utilizând excelent loviturile cu brațul poziționat în față, care a continuat să surprindă constant garda adversarei. Drept consecință, avantajul dobândit relativ evident a fost conservat cu succes, până la finalul disputei. Deși decizia finală a fost de 3 – 2 pentru sportiva de 20 de ani, victoria sa și asigurarea distincției de bronz au fost meritorii, la capătul unui meci în care Claudia Nechita a avut propriile oportunități ale strălucirii.

Fotbal: O remiză albă închide un parcurs cu nuanțe amărui; România – Noua Zeelandă 0 – 0

Provocarea aparte a sportului rege, unul greu încercat la nivel reprezentativ, s-a consumat în prima incursiune olimpică a secolului curent. Dilemele unui lot ce nu a semănat cu gruparea ce a asigurat prezența la Tokyo, în Italia și San Marino, erau vizibile. Și totuși, inconvenientele au fost îndepărtate, cel puțin pragmatic vorbind, atunci când Andrei Ciobanu orchestra ce avea să rămână singura reușită a echipei pregătite de Mirel Rădoi, în cadrul întregului turneu.

Fie el reprezentând un autogol, acea reușită în poarta adversarilor din Honduras a dat speranțe că România ar putea depăși faza grupelor. Apoi, oricât de dezarmant s-a prezentat eșecul din meciul secund, contra Coreei de Sud, influențat, la rându-i, de un autogol și de o eliminare timpurie, șansele au rămas importante pe hârtie.

Sub acea premisă, cea mai numeroasă selecționată s-a deplasat la Sapporo cu obiectivul singur disponibil de a învinge Noua Zeelandă. Una dintre reprezentantele masculine a Oceaniei a găsit calea celor trei puncte în fața marii favorite a seriei C, fapt care urma să asigure varianta egalului în ultima confruntare. În ciuda unei prestații puțin apreciate, duminică așadar, jucătorii români aveau parte de o șansă finală, care se putea transforma rapid într-un succes imens.

Execuția pe colțul scurt din minutul 11 al lui Eduard Florescu întâlnea doar stâlpul din dreapta porții apărate de Michael Wood. Într-o primă repriză antrenantă (în care deznodământul celeilalte partide a grupei nu era încă decis), ocaziile au venit în ambele tabere. Jucătorii români au invocat circumstanțele unei lovituri de pedeapsă în apropierea mijlocului primului act. Maniera relativ bizară a conducerii înfruntării de către brigada sud-americană urma să continue și după revenirea de la cabine.

O formație mai experimentată a Noii Zeelande știa că nu mai trebuie să forțeze din minutul 46. Doar excepționalul reflex al goalkeeperului de la Antipozi, care a ținut balonul pe linia porții la reluarea lui Marius Marin a făcut ca tabela să nu suporte vreo modificare. Modificările selecționerului nu au adus plus de vitalitate căutat, fotbaliștii îmbrăcați în alb nu au atacat cu suficientă convingere și inspirație, rezultatul de 0 – 0 fiind echivalent cu ratarea prezenței în sferturi, după o campanie aparent gri, încheiată cu 4 puncte, dar și cu un golaveraj de 1 – 4.        

Natație: Odiseea către podium se apropie din nou la un singur (însă dificil) pas pentru un singur nume 

Pe parcursul primei jumătăți a săptămânii inaugurale de competiții, înotul ne-a arătat fără nicio îndoială că va separa bucuria de simpla frustrare mai dramatic decât orice altă probă cu reprezentare românească, trecând agonizant alături primei sale medalii olimpice la cea dintâi tentativă, David Popovici a avut deja ocazia să își recalibreze complet atenția. Unica probă de 100 de metri liber promitea o misiune chiar mai acerbă decât cea pe distanță dublă, încheiat de fenomenul român pe poziția a patra. David a ilustrat în manșa de calificare că nivelul nu îi este copleșitor, lansându-se încrezător în prima cursă semifinală.

Laitmotivul unui demaraj mai lent a fost din nou prezent, însă recuperarea extraordinară pe cea de-a doua lungime a bazinului, îl propulsa în poziția a patra. Performanța de 47.72 avea să rămână al cincilea reper cumulat. O serie secundă dominată autoritar de Kliment Kolesnikov a plasat al doilea timp la o întârziere de peste șase zecimi de secundă. Prin urmare, accesul lui David Popovici spre ultimul act al probei regină nu a fost periclitată.

Pentru Robert Glință și Bianca Costea, parcursul nipon la probele de 200 de metri spate și respectiv 100 de metri liber feminin, a început în timpul serii. În cazul sportivului de 24 de ani, misiunea seriei nu a fost îndeplinită, încheind seria I pe poziția a treia. Atleta din Galați a completat, în schimb, la 16 ani cea mai importantă experiență a carierei, încheindu-și propria serie în poziția a cincea. Rezultatul cumulat nu i-a fost suficient Andreei, spre calificarea în semifinale.

Tir cu arcul: Un debut cu promisiuni, stopat de multe emoții pentru o mare aspirantă

Mădălina Amăistroaie ne-a readus magia arcului pe scena Jocurilor de Vară. La realizarea unui simplu calcul, tânăra născută pe 9 decembrie 2002 și-a îndeplinit obiectivul de a reprezenta tirul cu arcul feminin la cel mai înalt nivel, după ediția moscovită din urmă cu 41 de ani. La capătul unei prestații interesante în precedenta săptămână, ea a fost repartizată în prima rundă a probei preciziei absolute împotriva lui Long Xiaoqing. Sportiva din China s-a văzut pusă sub presiune în fiecare dintre cele patru seturi desfășurate.

Ocupanta locului 18 mondial din țara noastră a menținut avantajul înaintea ultimei săgeți în trei dintre situațiile menționate. La capitolul celor din urmă lansări, asiatica a demonstrat un calm superior, care a ajutat-o în a nu pierde nicio manșă. Câștigând cu 6 – 2 la general (25-25 ; 24-21 ; 26-25 ; 22-22), Long avansa în runda a doua, încheind primul parcurs major al unei țintașe cu imens potențial, care nu a depășit 18 ani.

Lăsând la o parte orice rezultat mai puțin satisfăcător ori altele care își așteaptă verdictul final, cele mai noi evenimente petrecute la Tokyo au adus cu o medalie în plus față de primele patru zile combinate. În plus, privind din nou spre succesul înregistrat de Simona Radiș, Ancuța Bodnar și nu numai, contextul rămâne favorabil pentru ca delegația olimpică a României să-și îmbogățească suplimentar o aventură olimpică niponă deosebită.