Un echipaj feminin de 8 + 1 rame care își controlase autoritar drumul spre finală a finalizat cursa decisivă la capătul clasamentului. Într-o manieră similar de nefastă, cel puțin din perspectiva rezultatelor, evoluțiile individuale ale tuturor celorlalți sportivi s-au soldat cu un deznodământ timpuriu, defavorabil.

Traiectoria sentimentelor evenimentului sportiv de cel mai înalt calibru rămâne o enigmă interesantă. Un interval ce aduce entuziasmul poate fi urmat de altul complet diferit. Într-o așteptare fără seamăn în istoria modernă, eforturile s-au arătat serioase în pregătirea marilor ocazii. Totuși, presiunea exponențială continuă să aibă un rol major în transpunerea obiectivelor atleților de top. Din momentul în care fiece zi are potențialul de a aduce răsturnări vizibile de situație, o conotație la fel de importantă este atribuită succeselor deja obținute, care au început să se arate constant în arhipelagul japonez. Dar precum momentele excepționale pătrund și din perspectiva caravanei tricolore, atenția va rămâne ridicată, întrucât miza uriașă a distincțiilor poate să influențeze și alte destine.

La capătul primelor șase intervale de concurs, turnanta inaugurală a Jocurilor Olimpice se transformase, așadar, într-un succes semnificativ. Argumentul pentru care ultima prezumție nu se dovedește exagerată este acela că aventura din urmă cu cinci ani, de la Rio de Janeiro, a luat sfârșit cu doar cinci medalii adjudecate de către delegația țării noastre. Indiciile prezentei tentative au ilustrat oportunități fructificate și alte șanse neîmplinite pentru diferențe minime. Previziunile se prezentau cu adevărat pozitive înaintea zilei aglomerate cu numărul șapte (care a implicat 5 discipline) spre egalarea zestrei braziliene. Însă, lucrurile au urmat într-o nouă turnură imprevizibilă. 

Atletism: Primele tentative în templul terestru al Jocurilor se încheie timpuriu

Iubitorii disciplinelor olimpice recunosc că legendarele concursuri de atletism debutează relativ târziu. În Japonia, deși aflat într-o perioadă lungă de căutări, țara noastră a putut remarca 10 prezențe oficiale. Opt dintre ele sunt pregătite să debuteze în afara pistei propriu-zise, iar Alin Firfirică a fost cel dintâi care s-a lansat în aventura niponă, la aruncarea discului. Unul dintre primele evenimente ale dimineții l-a remarcat pe competitorul sucevean drept membru al primei grupe. O primă lansare mai puțin reușită și măsurată la 60.42, a fost urmată de o aruncare cu un metru și jumătate mai lungă. Ea însă nu asigura complet un loc între primii 12 concurenți pentru accederea în finala. A treia încercare a fost declarată neregulamentară din poziția lansării, astfel încât lungimea finală de 61.90 de metri s-a dovedit suficientă doar pentru poziția a șaisprezecea într-o după-amiază profund frustrant.

Canotaj: Întrecerea echipajului amiral care transformă așteptările într-o inexplicabilă deziluzie

Atenția în cursul serii a consemnat, după cum știm prea bine deja, una dintre cele mai nefaste secvențe ale fotbalului în actualul secol (prin cele trei eliminări succesive din preliminariile UEFA Conference League; ale FCSB, Sepsi și CS Universității Craiova).

Astfel, majoritatea gândurilor s-au unit într-o locație ce se anunța cu o mult mai mare și palpabilă șansă spre strălucire: Sea Forest Waterway. Complexul nipon de canoe și canotaj a fost scena în care trei seturi de medalii s-au decernat deja pentru 10 sportivi români. În speranța de a li se alătura Ancuței Bodnar și Simonei Radiș, așteptările logice plasau membrii echipajului de 8 + 1 rame feminin – Maria Rusu, Viviana Bejinariu, Georgiana Dedu, Maria Tivodariu, Amalia Bereș, Ioana Vrînceanu, Denisa Tîlvescu, Mădălina Bereș și Daniela Druncea – cu o șansă deosebită spre medalii.

În fapt, ultima șansă rămasă la dispoziție pentru un podium prin probele de canotaj a fost oglindită de recordul olimpic etalat ce cele nouă sportive menționate, în manșa semifinală. Atunci, nicio formație nu a părut să poată rămâne în apropierea acestora.

Dar, precum învățăm mai degrabă în competițiile individuale, nicio zi nu se asemănă alteia. Un start de finală incredibil de lent a văzut șansele româncelor serios afectate la acontarea oricărui loc pe podium. Plecate de pe culoarul al cincilea, diferența era deja una enormă spre finalul primei lungimi de 500 m.

În jumătatea finală de cursă, ritmul ceva mai bun nu a fost suficient nici măcar pentru depășirea echipajului australian, care și-a păstrat al cincilea și penultimul loc până la final. Într-una dintre cele mai serioase turnuri negative imaginabile, echipajul român, proaspăt recordman al lumii (la 5.52.99; în condițiile în care triumful olimpic al Canadei a fost asigurat cu 5.59.13), încheia finala pe poziția a șasea, cu un timp de 6 minute 4 secunde și 6 sutimi.

Într-o zi în care și țelul unui Grand Slam de aur i-a fost stopat lui Novak Djoković*, una dintre ultimele oportunități clare a gloriei tricolore s-a finalizat într-o manieră neverosimilă, cu atât mai greu de explicat în condițiile evoluțiilor anterioare ale bărcii de 8 + 1 a fetelor.

Judo: Ultima reprezentație se oprește după un duel strâns 

Sumarul activității autohtone de pe tatami se prefigura inițial ca unul cu potențial către repere importante. La fel de adevărat este însă și că eliminarea rapidă a Andreei Chițu a reprezentat echivalarea cele mai realiste șanse la un parcurs ceva mai lung. Ulterior, Alexandru Raicu a avut onoarea de a fi primul oponent înfruntat de legendarul Shohei Ono, în apărarea titlului olimpic al categoriei masculine de 73 de kilograme. Ultimul reprezentant al României pregătit să acceadă pe tabloul principal era Vlăduț Simionescu. Specializarea cu limita la 100 de kilograme este întotdeauna remarcată printr-o atenție crescândă. Victoria izbutită printr-un ippon împotriva lui Ali Omar, un fost fotbalist al Libiei, printre altele, a fost urmată de provocarea mult mai mare a favoritului cu numărul 7, Iakiv Khammo. O dispută extrem de echilibrată a fost tranșată cu ajutorul unui singur procedeu wazari, suficientă sportivului ucrainean în a avansa spre prima lui medalie olimpică a carierei, de bronz.

Natație: O speranță a triumfului se stinge, alta oferă primele licăriri, însă medaliile rămân intangibile 

Dacă un aspect a rămas permanent în cursul zilelor, acela a fost că înotul a urmat îndeaproape canotajul ca principala atracție acvatică pentru România. În ciuda faptului că bătăliile din bazin nu au adus vreo medalie, printr-un efort anulat prin intermediul a două sutimi, aspectul fascinant era reprezentat de vârsta celor ce și-au ilustrat abilitățile la cel mai înalt nivel.

Ocupant al poziției a patra și respectiv a șaptea în cadrul primelor probe ale stilului liber, David Popovici mai era angrenat într-o ultimă fațetă a aceleiași tehnici. Specialitatea unei singure lungimi a bazinului (50 de metri) a fost cea la care triumful juniorilor a venit cel mai dificil, la Roma. Particularitatea duratei scurte a cursei mai prezenta un motiv de îngrijorare. În condițiile numeroaselor începuturi lente, atletul de 16 ani era virtual obligat să evite un asemenea debut în manșa de calificare a celei mai intense provocări. Din păcate, oboseala fizică și poate mentală, adăugate mențiunii anterioare, au transformat seara de vineri într-una amăgitoare.

Deși toți membrii seriei a șasea au fost grupați în mai puțin de jumătate de secundă, Popovici a atins ultimul panoul celuilalt capăt de bazin, după 22.77 secunde. Astfel, aspirația spre semifinale se disipa automat, iar odată cu ea un parcurs remarcabil a ajuns la final într-o manieră amară.

După ce David și-a încheiat definitiv reprezentația în cadrul Centrului Acvatic din Tokyo, singura sa conațională, care îi împărtășește și vârsta de altfel, urma să ofere toate resursele disponibile.

Bianca Costea nu a izbutit să își găsească ritmul în cadrul manșei de 100 de metri liber, ce i-a deschis cariera la cel mai înalt nivel. O a doua șansă a afirmării a fost tratată cu mult mai multă încredere în proba similară pe distanță înjumătățită. Un plonjon excelent și un ritm bine susținut i-a permis clasarea pe poziția secundă în cadrul seriei 7, cu un rezultat de 25.61, dovedit însă insuficient pentru accederea în manșele semifinale.

Astfel, la capătul unei săptămâni atât de intense a natației țării noastre, se poate confirma că singura medalie acontată sub stindardul celor cinci inele va rămâne cea a lui Răzvan Florea, de la Atena, într-o probă în care Robert Glință nu a depășit recent manșele: 200 de metri spate.

Oricât de aproape ar părea momentele de glorie și bucurie, spirala olimpică ne-a arătat de-a lungul zilei a șaptea de concurs și reversul figurat al medaliei. Adevăratele distincții au fost țintite din nou la marginea apei. Însă, tristul deznodământ venit din barca amiral, în continuarea unei nopți sumbre, a ratat o oportunitate mare a României pentru o a cincea clasare pe podium. Actualmente, la capătul unei zile japoneze cu aer titanic, așteptările realiste se mai diminuează, din perspectiva tricoloră, Jocurile de Vară apropiindu-se de punctul lor median.