Nu încape îndoiala că în curând ei se vor apuca să construiască un întreg nou set de piedici pe care să i le arunce în cale. Dar totodată nu încape îndoiala nici că președintele ales are acum ocazia de a reconfigura nu numai soarta Americii, ci și a lumii.

Lumea liberă are cu disperare nevoie de o conducere competentă. Iar lumea non-liberă are cu disperare nevoie să i se pună piciorul în prag.

Urmează 10 lucruri pe care le-ar putea face administrația Trump pentru a curăța haosul provocat în politica externă de echipa Biden-Harris, cât și pentru a aduce pacea pe care tandemul Trump-Vance a promis-o în campania electorală.

Ucraina

Trump a promis că va negocia un acord pentru încheierea războiului din Ucraina. În această etapă e inevitabil ca el să presupună și unele compromisuri teritoriale pentru ucraineni.

Unii dintre noi ne dorim ca lucrurile să nu fi stat așa. Însă Rusia are nevoie de o cale de ieșire din război, iar Ucraina are nevoie să nu piardă și mai mulți membri ai tinerei sale generații.

La schimb, Trump i-ar pune limpede în vedere Rusiei lui Putin că atât timp cât el se va afla la Casa Albă nu vor mai exista nici un fel de invazii.

Și nici un fel de interferențe electorale rusești în țările vecine, precum în Georgia și Moldova.

China

Trump își va relua războiul comercial contra Chinei. Și pe bună dreptate. Însă echipa lui va deține acum o importantă pârghie de negociere.

Dacă Beijingul nu vrea să-și vadă comerțul strangulat, atunci va fi nevoit să renunțe la alianța lui necurată cu Rusia, Iran și Coreea de Nord.

America e unica țară din lume capabilă să smulgă China din alianța cu Rusia. Și dacă comuniștii chinezi chiar o vor face, atunci poate că la momentul potrivit le-ar putea flutura pe sub nas și un stimulent.

Taiwan

Mesajul către China trebuie să fie: Nici măcar să nu-ți treacă prin cap!

Qatar

Acest stat putred din Golf funcționând după un model sclavagist e unul dintre cei mai mari sponsori ai terorismului din lume. Și nu e vorba doar de Hamas, ci și de brațul mediatic al terorismului: Al-Jazeera.

Qatarul trebuie să fie izolat și sancționat. Baza militară americană de acolo ar trebui să-i fie luată și oferită unui prieten autentic al SUA - bunăoară Emiratele Arabe Unite.

Ar fi o răsplată pentru comportamentul lor exemplar și o pedeapsă pentru comportamentul dezagreabil al Qatarului.

Iar în cazul în care Qatarul nu va renunța la tentativele lui de a cumpăra și corupe instituții americane [aluzie la protestele antisemite de anul acesta din universitățile americane, în spatele cărora s-au descoperit inclusiv bani din Qatar - n.trad.], atunci el va trebui să fie sancționat, lăsat fără mijloace și abandonat la mila primejdioasei sale vecinătăți.

Marea Britanie

În primul mandat al lui Trump echipa lui condusă de nemaipomenitul Robert Lighthizer a lucrat la încheierea unui mare și frumos acord comercial cu proaspăt eliberatul Regat Unit [aluzie la Brexit - n.trad.].

Administrația Biden l-a pus pe butuci. Dar Trump îl poate relua cu ușurință de unde l-a lăsat și - dacă inapții lui omologi britanici de stânga nu-l vor torpila - ar putea chiar să facă și Britania Mare din nou.

NATO

Mulți ageamii pretind că Trump ar fi anti-NATO. Nu e. E pro-NATO, dar concomitent și pro-contribuții financiare la alianță din partea statelor membre, întrucât plătesc în definitiv pentru propria lor apărare și nu e normal să se aștepte ca nota lor de plată să fie preluată de contribuabilii americani.

Războiul din Ucraina a determinat extinderea NATO și mărirea cheltuielilor militare la o majoritate a membrilor.

Trump ar trebui să încurajeze și mai mult această tendință și are dreptul de a-și revendica meritul nu numai pentru faptul că NATO e mai puternică decât oricând altcândva, ci și pentru acela că forța ei de descurajare n-a fost nicicând mai mare.

Turcia

Și, dacă tot veni vorba, Turcia e membru NATO. Însă tot ea găzduiește unul dintre comandamentele Hamasului, comandament din care gruparea își planifică atentatele teroriste.

Trump trebuie să-i pună clar în vedere sultanului închipuit al Turciei, Erdogan: ori cu Hamas, ori cu NATO. O poți avea pe una dintre ele, dar nu le poți avea pe amândouă. A venit vremea să-ți alegi tabăra.

Arabia Saudită

Acordurile Abraham înfăptuite de Trump în primul său mandat ar fi trebuit să-i aducă Premiul Nobel pentru Pace.

A fost unul dintre cele mai uluitoare acorduri de pace din istorie, o realizare pe care mulți o considerau imposibilă.

Riadul afirmă că e încă deschis să li se alăture ori, eventual, să încheie un acord separat de normalizare a relațiilor. Firește că Biden n-a mișcat un deget în acest sens, întrucât astfel i-ar fi recunoscut lui Trump realizarea.

Însă acum, cu Trump revenit, el poate aduce și Arabia Saudită - și cine știe câte multe alte țări - în acord.

Israel

Biden a adoptat o atitudine fermă în chestiunea Israelului, însă administrația lui s-a dovedit slabă și ezitantă de nu se poate în această privință.

În realitate, administrația Biden și-a petrecut mai mult timp încercând să opereze o schimbare de regim la Ierusalim decât și-a petrecut în același scop în oricare altă țară.

Acum, când Biden, Chuck Schumer și întreaga șleahtă sunt pe picior de plecare, e momentul potrivit pentru a ne revigora alianța.

Israelul nu are nevoie ca America să-i lupte războaiele în locul lui. Dar chiar are nevoie ca SUA să-i stea alături ca aliat neclintit cât timp e ocupat cu lichidarea Hamasului și Hezbollahului.

Mai are nevoie și ca America să exercite acel gen de presiune necesară pentru eliberarea ostaticilor rămași în viață, presiune pe care administrația Biden-Harris nu a exercitat-o vreodată.

Trump declarase mai demult că ar vrea ca ostaticii să fie eliberați chiar înainte ca învestirea lui să fi avut loc. Acum e momentul potrivit pentru a li se transmite susținătorilor regionali ai Hamasului că timpul le-a expirat.

Sloganul referitor la eliberarea ostaticilor – printre care se află și americani – n-ar fi trebuit să fie „Aduceți-i acasă”. Ar fi trebuit să fie „Înapoiați-i”. Acum.

Iran

Și astfel am ajuns la lucrul de departe cel mai important pe care-l poate face Trump în Orientul Mijlociu.

Unicul motiv pentru care Iranul a fost capabil să poarte un război pe șapte fronturi contra Israelului în decursul ultimului an e acela că administrația Biden-Harris le-a deschis clericilor musulmani robinetul cu bani din secunda în care a ajuns la putere.

Înainte de aceasta teocrația islamică se prosterna la picioarele lui Trump, implorându-l să ușureze sancțiunile schiloditoare pe care i le impusese.

Acum e momentul ca sancțiunile acelea să-i fie trântite la loc Iranului. În ultimul an Iranul și-a văzut interpușii teroriști masacrați de armata și serviciile secrete israeliene. Însă de-acum a venit vremea să țintim capul șarpelui.

Iranienii amenință acum Israelul cu o nouă lovitură direct de pe teritoriul propriu.

La ultimul astfel de schimb Israelul a lăsat guvernul Republicii Islamice fără apărare antiaeriană. Și probabil a avut motive întemeiate să o facă. În această etapă a războiului, caracterizată de perechi de lovituri și replici, o nouă lovitură a Iranului e iminentă.

Cu Trump întors la președinție, Israelul trebuie să fie încrezător că poate distruge prin contralovitura sa regimul clerical islamic și că-i va anihila o dată pentru totdeauna ambițiile nucleare.

Și, cine știe, poate că acest regim islamic barbar și sordid de la Teheran se va prăbuși în sfârșit, iar poporul iranian își va putea recăpăta țara înapoi.

Iar dacă așa ceva chiar s-ar întâmpla, atunci Trump va fi în măsură ca până la finalul mandatului să aducă și Iranul în Acordurile Abraham.

Ei bine, o asemenea realizare nici măcar Comitetul Nobel n-ar mai putea s-o ignore.