Președintele Luiz Inácio Lula da Silva a susținut iarăși săptămâna trecută adoptarea unei alternative la dolar în afacerile internaționale. Lula și-a exprimat îngrijorarea cu privire la „imensul avantaj” pe care Statele Unite îl obțin prin emiterea principalei monede de pe planetă (dolarul domină 88% din comerțul global și 57% din rezervele internaționale). Ideea nu este nouă. Pe vremea când era ministru de finanțe în guvernul lui Charles de Gaulle, viitorul președinte francez Valéry Giscard d'Estaing a numit acest avantaj drept un „privilegiu exorbitant".

Datorită cererii de dolari și de obligațiuni de trezorerie, Statele Unite au „privilegiul” de a plăti dobânzi mai mici pentru a împrumuta bani. Aceasta înseamnă că pot finanța deficite publice în creștere fără a-și face griji cu privire la crizele valutare sau la retragerile masive de bani. În schimb, aprecierea dolarului scumpește exporturile. De aceea, mesagerii trumpismului critică acest fapt ca fiind artificial și îi atribuie dezindustrializarea.

În realitate, dezindustrializarea este mai degrabă un rezultat al modelului de producție al țării — specializat în servicii avansate și inovație tehnologică — decât al rolului global al dolarului. „Privilegiul” însuși nu este chiar atât de exorbitant. Deși cererea mare crește valoarea dolarului, deficitul de cont curent al SUA a scăzut (de la 5,1% din PIB între 2001 și 2009, la 2,6% de atunci, potrivit economistului Samuel Pessôa).

Activele deținute în dolari sunt atractive deoarece Fed, banca centrală americană, își păstrează puterea de cumpărare - iar justiția garantează respectarea proprietăților deținute de străini. Însă toate acestea au fost puse sub semnul întrebării de când Donald Trump a preluat funcția. „Până acum, încrederea în legi i-a convins pe investitori că activele americane sunt printre cele mai sigure din lume. Dacă eforturile lui Trump vor extinde prea mult puterile prezidențiale, aceștia se vor simți mai puțin în siguranță”, a scris economistul Kenneth Rogoff. Dolarul, spune acesta, este în scădere din 2015, dar Trump a accelerat tendința. Impactul șocului tarifar asupra inflației, creșterea datoriei și, mai ales, amenințările cu intervenția în cadrul Fed sporesc riscul.

Puterea dolarului nu este nici eternă, nici inevitabilă. Poziția privilegiată consolidată de la acordurile de la Bretton Woods, din 1944, a depins mereu de capacitatea americană de a livra bunuri publice financiare — lichiditate, securitate și stabilitate. Prin promovarea războiului tarifar, Trump accelerează căutarea de alternative. Economistul Maurice Obstfeld consideră că dolarul va supraviețui ca monedă dominantă, dar erodarea credibilității sale este în curs de desfășurare.

Orice tranziție către o altă monedă se confruntă cu dificultăți. Europa are o oportunitate cu moneda euro, dar aceasta depinde de o mai mare integrare fiscală și de unificarea pieței obligațiunilor suverane — lucru dificil în viitorul apropiat. China se confruntă cu dificultăți în a se conecta la sistemul financiar global.

Și o alternativă la dolar nu ar fi neapărat în beneficiul țărilor emergente, așa cum sugerează Lula. Fără o monedă de referință, economia globală ar deveni mai volatilă și ar fi supusă crizelor valutare, deoarece nicio alta nu ar fi un substitut deplin. Declarații precum cea a lui Lula reflectă o nemulțumire de înțeles față de Trump, însă construirea de alternative necesită mai mult decât discursuri - necesită, mai ales, grijă pentru a nu genera vulnerabilități într-un moment în care lumea are nevoie de mai multă, nu de mai puțină, stabilitate.

Sursa: Rador Radio România