În alegerile anticipate din 12 decembrie, britanicii decid care va fi relația lor cu Uniunea Europeană. Sigur, temele din campania electorală sunt mult mai diverse - de la finanțarea pentru sănătate, la salariul minim și de la creșterea infracționalității pe străzile din Marea Britanie la servicii gratuite de internet în bandă largă - dar subiectul Brexit nu poate fi ignorat.

Acesta este deja al treilea scrutin „cu Brexitul pe masă”, iar relația dintre Londra și restul Europei este departe de a se fi clarificat.

Premierul Boris Johnson a convocat această rundă de alegeri, în speranța că va obține o majoritate în Camera Comunelor care să-i permită să-și treacă cu ușurință proiectul său de acord privind retragerea Marii Britanii din UE.

Dar predecesoarea sa, Theresa May, a încercat o mișcare similară în iunie 2017, pentru ca strategia să se întoarcă împotriva fostei șefe a conservatorilor și a cabinetului de la Londra. Partidul său a pierdut atunci majoritatea, iar May a ajuns la mâna unioniștilor nord-irlandezi de la DUP, cu care a format o coaliție.

Johnson i-a enervat pe cei de la DUP cu acordul pe care l-a negociat cu Uniunea Europeană, dar speră că va obține suficient de multe mandate în alegerile de joi astfel încât să nu mai fie nevoie de alianțe cu alte partide mai mici.

Principalul său oponent, Jeremy Corbyn, șeful laburiștilor, își vede poziția considerabil erodată de indecizia privind Brexit. Dacă în 2017, laburiștii au câștigat considerabil mai multe mandate decât la alegerile anterioare, acum ar putea să piardă avansul de atunci deoarece Corbyn a ezitat mult timp să ia o decizie tranșantă în privința ieșirii din UE.

Și acum Corbyn spune că preferă să rămână neutru, deși o bună parte a partidului e în favoarea rămânerii în Uniune. Totuși, Partidul Laburist a promis că va renegocia acordul de divorț încheiat de Boris Johnson cu UE și va supune rezultatul unui referendum în termen de șase luni după venirea la putere.

Clar împotriva Brexit s-au poziționat liberal-democrații conduși de Jo Swinson, precum și Partidul Național Scoțian (SNP), care s-a declarat dispus să susțină un guvern Corbyn cu condiția ca acesta să autorizeze un nou referendum privind independența Scoției, după cel pierdut din 2014.

În schimb, partidul Brexit, condus de Nigel Farage, l-a susținut indirect pe Johnson și a căutat chiar să încheie o alianță cu conservatorii pentru a se asigura că Marea Britanie chiar iese din UE.

În iunie 2016, 52% dintre britanici au optat pentru ieșirea din Uniunea Europeană, într-un referendum convocat de fostul premier David Cameron. Trei ani și jumătate mai târziu, Marea Britanie este tot în UE, dar ar urma să părăsească Uniunea la sfârșitul lunii ianuarie 2020, după ce Brexit a fost amânat de câteva ori pentru că acordurile de retragere negociate de guvernul de la Londra cu UE nu au fost aprobate de Parlamentul britanic.