„The National Interest” (SUA) scrie, sub semnătura lui Daniel Kochis, că Rusia este o stihie care va bântui Occidentul în viitorul previzibil: și după ce artileria și bombele cu planare vor înceta să cadă în Ucraina, Rusia va reprezenta în continuare o amenințare semnificativă pentru Occident. Cât de mare va fi amenințarea depinde de modul în care se va termina războiul.

Când luptele se vor opri, Rusia va rămâne cu o populație considerabilă, deși cu probleme demografice grave, capabilități substanțiale și, cel mai condamnabil, o mentalitate imperială nestăvilită.

Putin a fost dispus să sacrifice un număr uriaș de vieți umane și să suporte pierderi pe scară largă de echipamente pentru a continua războiul împotriva Ucrainei. Sigur, epuizarea stocurilor sovietice și dependența Rusiei de obuzele nord-coreene și acum, și de soldații nord-coreeni, pentru a-și susține armata istovită, ca să nu mai vorbim de dependența sa de China și de Iran, nu este tocmai o dovadă de forță.

Cu toate acestea, în ciuda acestor slăbiciuni, armata rusă nu se oprește. Proiecțiile roz cu privire la capacitatea viitoare a Rusiei de a duce un război, de la început la unul la scară largă, au trecut recent la o analiză mai serioasă. Chiar în această săptămână, generalul NATO SACEUR Christopher G. Cavoli a remarcat: „La sfârșitul războiului din Ucraina, indiferent în ce fel va arăta, armata rusă va fi mai puternică decât este astăzi. Aceste forțe se vor afla la granița Alianței noastre. Ele sunt comandate de aceiași oameni care deja ne văd drept dușmani și vor fi ulterior nemulțumiți de felul în care a decurs războiul. Deci vom avea un adversar cu abilități reale, o masă de trupe și intenții clare”.

Este clar că așa văd și aliații NATO cei mai expuși riscurilor reprezentate de Rusia. Statele baltice își întăresc granițele, cele mai noi membre NATO, Finlanda și Suedia, își dublează eforturile în ceea ce privește apărarea civilă, iar fiecare stat membru NATO care împarte o graniță terestră cu Rusia investește în apărare mult peste valoarea de referință de două procente a Alianței, Polonia fiind în frunte, cu 4,12% din PIB.

Scenariul cel mai probabil cu care ne confruntăm este că Rusia va ieși din război plătind un preț mare, cu un grup din ce în ce mai persuasiv de aliați autocrați și cu o economie orientată spre confruntare.

Știm că Putin a ipotecat viitorul economic al Rusiei pentru proiectul său de genocid din prezent. Desigur, economia Rusiei chiar înainte de februarie 2022 nu era tocmai o vedetă. Totuși, Kremlinul privește acum spre un viitor economic sumbru. Industria sa de război va cere să fie hrănită, dar exporturile de arme rusești s-au clătinat.

Nemulțumirea populației va crește probabil pe măsură ce subvențiile guvernamentale și plățile de transfer seacă. Acest focar de nenorocire va face ca Rusia să devină și mai agresivă. Pentru Putin sau pentru succesorul său, singura modalitate certă de a înlătura vina este de a crea o fervoare patriotică și de a distrage atenția populației de la sursa nemulțumirii.

De asemenea, ne putem aștepta ca oricine va deține puterea, odată ce războiul împotriva Ucrainei se va încheia, să împărtășească o pornire imperială. E o prostie să te aștepți ca Rusia să se schimbe peste noapte. Succesorul lui Putin, orice direcție va avea, va veni cel mai probabil din cercul lui personal, o persoană care va împărtăși o viziune similară.

Mulți americani nu reușesc, de asemenea, să înțeleagă că, în ciuda unei reduceri recente, populația în general sprijină războiul. Nu este doar războiul lui Putin, ci și războiul Rusiei. Acest lucru nu înseamnă că nu există și alte păreri. De la începutul invaziei pe scară largă, este posibil să fi părăsit țara până la un milion de ruși, unii dintre ei din cauza opoziției față de război.

Adică, unii dintre emigranții ruși sunt exact genul de persoane cele mai înclinate să-și imagineze o cale diferită pentru națiunea lor decât cea pe care țara merge în prezent.

În calitate de învingător în cel de-al Doilea Război Mondial, Rusia, și fosta Uniune Sovietică, nu a trebuit niciodată să se confrunte cu o analiză a societății pentru crimele sale, înainte, în timpul și după conflict. Ca atare, imperialismul militarist în Rusia rămâne cât se poate de actual. În comparație, în Germania, chiar și astăzi, greutatea istoriei explică în mare parte ezitarea continuă a națiunii de a deveni o putere militară, în ciuda îndemnurilor persistente ale SUA.

Acești factori descriu o imagine sumbră a unui viitor previzibil în care Rusia este foarte probabil să rămână o amenințare clară pentru SUA și aliații lor. Nivelul de amenințare poate fi, totuși, redus, dacă Rusia va suferi o înfrângere strategică în Ucraina. Cu orice mai puțin de atât, Kremlinul ar fi încurajat.

În cele din urmă, Rusia va încerca să finalizeze distrugerea Ucrainei și ar putea fi tentată să riște un atac frontal asupra NATO. Putin vede deja războiul aflat în desfășurare nu numai în cadrul conflictului Rusia - Ucraina, ci și împotriva SUA și NATO. Dacă (Putin) va scăpa convins că a înfruntat Occidentul în Crimeea și în Donbas, va crede că poate face același lucru, din nou, pe teritoriul unui aliat NATO.

Persistența amenințării din partea Rusiei ar trebui să sublinieze pentru liderii occidentali miza momentului prezent. Mai este timp pentru a pune Rusia în fața unei înfrângeri strategice în Ucraina, dar ceasul ticăie fără încetare.

Sursa: Rador Raio România