America încalcă reguli globale în timp ce apără lumea liberă
Washingtonul ar trebui să-și domolească retorica prin care se mândrește cu protejarea unei ordini internaționale care este în mod limpede în declin, comentează The Financial Times.
În calitatea sa de principiu fundamental al politicii externe occidentale, „ordinea internațională bazată pe reguli” suferă de multă vreme de niște deficiențe dezastruoase. E o sintagmă fără nicio noimă pentru omul de rând. În consecință, nu e un concept în măsură a însufleți masele. Un om poate fi dispus să meargă la război pentru libertate ori patrie. Nimeni nu e dispus să lupte și să moară pentru ordinea internațională bazată pe reguli.
Cu toate acestea, unii demnitari occidentali par să se fi îndrăgostit de concept. Antony Blinken, secretarul de stat american, ține neapărat să menționeze acest principiu ori de câte ori vizitează China.
Premierul britanic Rishi Sunak l-a plasat în inima politicii externe a Regatului. Iar succesorul lui probabil, Sir Keir Starmer, jurist de profesie, va fi la fel de atașat de aceeași idee.
Opunându-se agresiunii ruse, Blinken argumentează că SUA apără o lume bazată pe reguli, în antiteză cu puterea brută. E o idee îmbietoare. Dar regulile trebuie să fie consecvente. Și înseși acțiunile Americii subminează părți vitale ale ordinii bazate pe reguli.
În ultimele două săptămâni aceste contradicții au fost expuse cu brutalitate. Taxele vamale de 100% pe care administrația Biden le-a impus vehiculelor electrice din China sunt practic imposibil de reconciliat cu regulile internaționale ale comerțului. După cum formulează un studiu al grupului de reflecție Bruegel: „Taxele vamale [...] zdrobesc orice idee cum că SUA ar intenționa să respecte regulile Organizației Mondiale a Comerțului”.
Și replica Americii la perspectiva acuzării premierului israelian Benjamin Netanyahu de crime de război de către Curtea Internațională de Justiție (CIJ) e grăitoare. În loc să susțină aplicarea dreptului internațional de către Curte, Blinken a declarat în plenul Congresului că administrația va cântări dacă trebuie să impună sancțiuni contra CIJ.
Firește că SUA pot invoca anumite argumente pentru a justifica asemenea măsuri. E posibil să argumentezi că CIJ și-a depășit jurisdicția sau că a intervenit fără drept într-un conflict încă în curs. Pe de altă parte, SUA insistă că Beijingul violează dreptul internațional comercial de decenii.
Dar, după cum se spune, în politică, dacă trebuie să explici ceva, înseamnă că pierzi. În mari părți ale lumii pretenția SUA cum că ar susține o ordine internațională bazată pe reguli e luată în râs.
Așadar, ce mai poate fi salvat din această debandadă?
Un răspuns ar fi ca Blinken și compania să vorbească mai puțin despre ordinea internațională bazată pe principii și mai mult despre apărarea lumii libere. Este o descriere mai corectă și mai ușor de înțeles a țelului principal al politicii externe vestice.
SUA, UE, Regatul Unit și alte democrații precum Japonia, Coreea de Sud și Ucraina se zbat în prezent să îngrădească ambițiile teritoriale și politice ale unor țări autoritare - în primul rând ale Chinei și Rusiei. O lume în care aceste state vor fi mai puternice va fi o lume mai puțin sigură pentru oamenii liberi și țările libere.
Spre deosebire de apărarea ordinii internaționale - care presupune o consecvență absolută -, apărarea lumii libere presupune și admiterea unei oarecare neconsecvențe necesare. În cursul Războiului Rece, SUA și aliații lor au făcut unele alianțe tactice cu regimuri nedemocratice, parte a unei strategii mai generale de îngrădire și în cele din urmă înfrângere a URSS.
Și în lumea de azi SUA fac din nou compromisuri neplăcute în cadrul unei lupte mai ample cu marile puteri autoritare. Taxele vamale impuse acum de SUA Chinei nu prea au logică din perspectiva apărării ordinii internaționale. Dar prind deodată logică dacă sunt considerate drept menite să împiedice China să domine industrii ale viitorului.
Căutând să conteste pretențiile teritoriale ale Chinei în Marea Chinei de Sud, SUA au acuzat în mod corect Beijingul de violarea convenției ONU care consfințește legislația maritimă. Dificultatea rezultă din faptul că America însăși nu a ratificat respectiva convenție. Și atunci, de ce să nu admitem că motivația primară a SUA nu e apărarea dreptului internațional doar de dragul lui - ci împiedicare căderii unei rute comerciale esențiale sub dominația unei puteri autoritare?
Dar Israelul? Multe dintre măsurile luate de Biden pot fi explicate prin prisma politicii interne. Însă sprijinul lui încăpățânat pentru Israel ține și de instinctul de a-și apăra aliații democratici. Refuzul Americii fie și de a contempla măcar ideea că Netanyahu a comis poate crime de război în Gaza poate fi discreditat. Însă mult mai ușor de înțeles e iritarea resimțită de SUA observând o procedură care acuză unica democrație din Orientul Mijlociu, în vreme ce conducătorii Siriei și Iranului nu sunt acuzați de aceeași instanță pentru crimele pe care le-au comis.
Domolirea retoricii referitoare la ordinea internațională bazată pe reguli nu înseamnă și abandonul total al dreptului internațional. Așa ceva ar fi o rețetă pentru anarhia globală. Ar fi și neînțelept și nepragmatic. Dreptul internațional e vast și dacă te trezești de partea nepotrivită a lui poate fi extrem de incomod. Vladimir Putin - și poate curând și Netanyahu - vor constata că planurile lor de călătorie le sunt drastic îngrădite de mandate de arestare CIJ. Rusia și China susțin mereu că acționează conform dreptului internațional - chiar și când îl încalcă în mod flagrant. SUA vor fi nevoite uneori să acționeze la fel. Războiul juridic internațional e parte a luptei care se pornește între puterile democratice și cele autoritare.
Ceea ce nu înseamnă că ambele tabere se situează pe același palier moral. La fel ca în Războiul Rece și luptele anterioare ale secolului 20, nu e nevoie ca democrațiile lumii să se scuze pentru că-și apără neîndurător societățile libere, comentează Gideon Rachman.
Sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA
de Jay 29 Mai 2024 13:54