Un oraș norvegian a descoperit că autobuzele electrice pe care le-a cumpărat din China aveau un software capabil să împiedice, de la distanță, funcționarea lor. Acest lucru nu se întâmplă doar în Norvegia (în orașul Braga, Portugalia, unde există o comunitate braziliană numeroasă, autobuzele aparțin aceleiași mărci) și nu doar China face acest lucru: și Statele Unite au de la tractoare la arme care pot fi dezactivate printr-un ordin superior.

Potențialul de sabotaj de la distanță este evident: în ziua în care orașele europene vor fi pline de aceste vehicule, așa cum figurează în planurile Uniunii Europene înseși de combatere a schimbărilor climatice, simpla apăsare de la distanță a unui buton va fi suficientă pentru a dezlănțui haosul în cele mai mari zone metropolitane ale continentului.

Și problema nu este exclusiv europeană; dacă ne gândim la numărul de clădiri guvernamentale africane pe care China ni le-a „oferit”, ne putem întreba dacă nu cumva există același tip de vulnerabilitate și ce suveranitate reală va avea o țară ale cărei clădiri guvernamentale pot fi „deconectate” dintr-o clipă într-alta.

Ceea ce uimește la aceste indicii este intervalul de timp care le guvernează. Este irelevant dacă a existat un plan de la bun început sau dacă oportunitatea s-a ivit întâmplător. Cert este că o strategie de sabotaj de la distanță va funcționa doar în ziua în care astfel de autobuze vor fi majoritare în cele mai importante orașe. Acest lucru dezvăluie o planificare de decenii și de generații pe viitor. Se spune adesea despre China că gândește pe termen lung, iar aceste exemple confirmă teoria.

Diferă ceea ce face China de ceea ce face Rusia. Guvernul de la Moscova este, de asemenea, angajat în acte de sabotaj pe teritoriul Uniunii Europene, dar acestea sunt mai agresive și mai puțin sofisticate, inclusiv, de exemplu, survolarea cu drone a infrastructurii din Polonia sau din Danemarca, printre alte cazuri tratate cu oarecare circumspecție de către autoritățile europene.

Diferența de natură dintre planurile chinezești și atacurile rusești este logică. Rusia este un imperiu în declin, care se grăbește, în timp ce China este un imperiu în ascensiune. care își poate permite luxul să aștepte.

De aceea, războiul pe scară largă împotriva Ucrainei, care părea lipsit de sens până în ziua în care s-a produs, este atât de important. Moscova pare să creadă că „odată cu Ucraina, Rusia devine automat un imperiu”, așa cum spunea Zbigniew Brzezinski, polonezo-americanul care a fost consilier pentru securitate națională în administrația Jimmy Carter.

Dar există încă o dimensiune de urgență în această gândire, așa cum reiese din eseul pseudo-istoric publicat de Putin în 2022 „despre unitatea dintre ruși și ucraineni": fără Ucraina, Rusia nici măcar nu este Rusia. Existența unei Ucraine independente este o amenințare existențială pentru Rusia, în gândirea Kremlinului.

Dacă Moscova ar fi singurul actor în acest demers, ar fi suficient să-i dreneze forțele, creând o mlaștină ucraineană. Dar caracteristica unică a vremurilor noastre este alianța dintre imperiul grabei și imperiul calmului. În timp ce Rusia le distrage atenția europenilor, China își pune piesele pe tabla de șah.

Articol de Rui Tavares, istoric, deputat în Adunarea Republicii din Portugalia și fost deputat în Parlamentul European

Sursa: Rador Radio România