Problema refugiaților provoacă o povară pe care Turcia o poate suporta tot mai greu iar echilibrul între ce câștigă și ce pierde este tot mai mult în defavoarea Turciei.

Ar putea fi anulat acest acord? Însă prima dată să amintim detaliile acordului.

Memorandumul de înțelegere și Acordul de readmisie privind dialogul de liberalizare a regimului vizelor dintre Turcia și Uniunea Europeană (UE) au fost semnate în cadrul unei ceremonii desfășurate la Ankara la 16 decembrie 2013.

Semnatar din partea Turciei a fost Ahmet Davutoğlu, ministrul de externe din acea perioadă. Davutoğlu a spus că este „începutul unei noi ere”.

Vorbind despre liberalizarea vizelor, premierul de atunci, Erdoğan, a declarat: „Nu vom fi o povară, vom lua o povară”…

În ultimii 9 ani, Turcia a continuat să suporte una dintre cele mai grele poveri! Potrivit cifrelor oficiale, dacă nu luăm în calcul migranții ilegali, numărul solicitanților de azil în Turcia este de 4.082.693. Dintre aceștia, 3,7 milioane sunt sirieni. Banii cheltuiți sunt între 60 și 100 de miliarde de dolari, deși sunt vehiculate cifre diferite.

Aceasta este o povară care nu poate fi suportată din punct de vedere economic și social. Acum cetățeanul asociază cu această situație problemele pe care le simte la buzunar, însă și mai gravă este ruptura pe care o simte în inimă și indică probleme mai mari. Deci există o singură cale. Până la urmă, trimiterea înapoi a cât mai mulți solicitanți de azil înseamnă a ușura povara Turciei pe termen scurt.

Deci, una dintre cele mai rapide opțiuni este o nouă discuție cu UE...

Din păcate, UE nu și-a îndeplinit angajamentul de a reforma legislația privind liberalizarea regimului vizelor și uniunea vamală pe motiv că 7 din cele 72 de criterii pe care Turcia trebuie să le îndeplinească pentru liberalizarea vizelor nu au fost îndeplinite. Printre aceste articole s-au numărat lupta împotriva corupției, asigurarea libertății de exprimare, întrunire și asociere, cooperarea juridică cu UE și modificările aduse Legii anti-terorism.

Între timp, președintele Partidului Viitorului, Ahmet Davutoğlu a spus: „Dacă aș fi rămas în funcția de prim-ministru, proiectul de lege ar fi fost aprobat pe 30 iunie 2016”.

Cu toate acestea, chiar și un sultan surd și-ar fi dat seama că UE nu va decide liberalizarea vizelor din anumite motive. A fost o decizie foarte greșită să ne încredem în angajamentul UE și să punem o astfel de barieră în calea refugiaților care se pregăteau să vină în țară.

Turcia nu este doar o țară de destinație, ci și o țară de tranzit pentru solicitanții de azil. Acest acord și cel care a urmat pe 18 martie au blocat cel de al doilea aspect al problemei, făcând ca refugiații să rămână prinși pe pământurile noastre.

Acordul a intrat în vigoare la 28 iunie 2014. În timp ce 239.000 de sirieni au venit în Turcia în 2013, numărul a ajuns la 1.519.000 în 2014 și la 2.834.000 în 2016.

Și în 2016, Turcia a declarat că va suspenda Acordul de Readmisie. Președintele Erdoğan a spus: „Dacă nu există o liberalizare a vizelor, Turcia va opri readmisia imigranților”. Dar nici liberalizarea vizelor, nici Acordul de Readmisie nu au fost anulate.

Pentru a depăși problemele legate de Acordul de readmisie, au fost luate unele decizii la summitul dintre Turcia și UE desfășurat la Bruxelles pe 18 martie 2016, însă angajamentele asumate față de Turcia nu au fost îndeplinite. Dar s-a realizat o reducere cu 95% a numărului solicitanților de azil către UE.

Însă din angajamentul de ajutor financiar de 6 miliarde de euro, a fost plătit aproximativ 80%. În ceea ce privește întrebarea de bază a articolului, da, conform articolului 24 din acord, fiecare parte semnatară poate rezilia acordul prin notificarea formală a celeilalte, iar acordul va expira la șase luni de la această notificare.

De altfel, pe pagina oficială a ministerului de Externe al Turciei, la articolul "Care sunt pașii de urmat dacă nu se acordă liberalizarea regimului vizelor?", scrie clar că Ankara va anula acest acord.

Dacă acum nu este momentul să discutăm despre asta, atunci când vom discuta?...

Vom suporta povara și nu vom primi niciun câștig, nici măcar liberalizarea vizelor. Dacă dorește, UE ar trebui să ofere un buget pentru reconstrucția Siriei și mai exact pentru reconstrucția zonelor controlate de Turcia, deschizând astfel o cale parțială pentru trimiterea refugiaților acolo. Așa încât să existe un câmp acceptabil de speranță pentru oameni...

Să vorbim despre această propunere, să o studiem...

Sursa: RADOR