Francois Hollande a decis închiderea frontierelor, fără a anunța în prealabil UE, urmare a gravității atentatelor de la Paris.Totodată, el a instituit starea de urgență pe întreg teritoriul francez, măsură ce permite inclusiv controlul asupra presei.

Controalele la frontierele celor 26 de state care au ratificat Acordul Schengen au dispărut, permițând libera circulație a cetățenilor din țările semnatare, notează Liberation.

Acordul permite însă statele membre Schengen să restabilirea controalelor la frontieră ”ori de câte ori este necesar”.

Mai exact, documentul prevede că se pot reintroduce controale în caz de ”amenințare gravă la adresa ordinii publice și a securității interne” pentru o perioadă de maximum 30 de zile. Această perioadă se poate prelungi, în funcție de evoluția evenimentelor.

În circumstanțe excepționale, cum sunt atentatele de la Paris, această măsură se poate lua fără a anunța în prealabil Uniunea Europeană.

Liberation notează că momentan nu se știe exact cum se vor face controalele și dacă vor fi sistematice.

Starea de urgență, declarată ultima dată în 2005

Totodată, președintele francez a decretat și starea de urgență. Ultima dată, această a fost decretată în 2005 de către președintele Jacques Chirac în timpul revoltelor din suburbii.

Starea de urgență este o măsură excepțională care se ia de către Guvern, potrivit unei legi adoptate în 1955, în timpul evenimentelor din Algeria.

Starea de urgență poate fi declarată pe întreg teritoriul francez sau doar în anumite zone, în caz de ”pericol iminent rezultând din încălcări grave ale ordinii publice” sau în caz de ”evenimente care prin natura și gravitatea lor sunt considerate calamități”.

Declararea stării de urgență dă prefecților puterea de a ”interzice circulația persoanelor sau a vehiculelor în anumite locuri și intervale de timp”.

De asemenea, prefectul poate institui stare de asediu,  poate impune restricții de călătorie și arest la domiciliu. Poate să închidă locuri publice, precum teatre, cafenele, săli de spectacol, și poate autoriza controlul asupra presei, programelor de radio, proiecțiilor de filme și spectacolelor de teatru.

Totodată, poate acorda autorităților administrative dreptul de a face percheziții și ziua și noaptea. 

După 12 zile, trebuie adoptată o lege pentru prelungirea stării de urgență. A mai fost instaurată în 1961 în timpul puciului generalilor din Algeria, în 1984 în Noua Caledonie și în 2005. Atunci a fost prelungită până pe 4 ianuarie 2006.