Marea majoritate a australienilor au ratat o întâlnire cu istoria. Invitați să voteze prin referendum, sâmbătă, 14 octombrie, cu privire la recunoașterea constituțională a primei națiuni ale țării, prin crearea unui organism consultativ, aceștia au răspuns "nu" în procent de 60%, îngropând un proiect la care s-a lucrat mai bine de șase ani.

"Este foarte clar că reconcilierea a murit", a declarat Marcia Langdon, una dintre marile voci ale comunității aborigene, la scurt timp după anunțarea primelor rezultate. La fel ca mulți susținători ai "Da", ea nu și-a ascuns nici dezamăgirea, nici amărăciunea în fața a ceea ce a fost perceput ca o respingere adresată celei mai vechi civilizații de pe planetă.

"Acum depinde de noi toți să ne unim și să găsim o altă cale către același obiectiv de reconciliere. Sunt optimist cu privire la capacitatea noastră de a realiza acest lucru", a încercat să calmeze spiritele șeful guvernului, Anthony Albanese (Partidul Laburist).

Când referendumul a fost anunțat la sfârșitul lunii decembrie 2022, votul "da" s-a bucurat de un avans confortabil în sondaje, cu peste 60% din intențiile de vot. "Organisme de acest tip, care facilitează dialogul minorităților cu cei de la putere, există și funcționează perfect în mai multe state precum Noua Zeelandă, Canada și țările nordice. A fost o propunere foarte modestă, care ar fi trebuit să se bucure de un sprijin bipartizan", observă Amanda Nettelbeck, profesoară de istorie colonială la Universitatea din Australia.

Din păcate nu a fost cazul. Liderul opoziției conservatoare, Peter Dutton, a cerut votul "nu" pentru această inițiativă adoptată de Anthony Albanese pentru a răspunde solicitării făcute în 2017 de popoarele indigene. Acest document, rezultatul unor lucrări semnificative de dialog și consultări, s-a bazat pe trei principii și tot atâtea etape: constituirea unei "voci", constituirea unei comisii pentru adevăr și semnarea unui tratat.

Deși la momentul colonizării, Imperiul Britanic a încheiat acorduri cu majoritatea națiunilor indigene, nu s-a întâmplat același lucru în cazul Australiei, considerată la momentul respectiv  "terra nullius", un pământ care nu aparține nimănui.

Aborigenii, decimați de bolile aduse de coloniști și de masacrele întreprinse de aceștia, apoi deveniți obiecte ale politicilor de asimilare care au permis îndepărtarea copiilor de părinți până în anii 1970, sunt încă victime ale inegalităților flagrante, având o speranță de viață cu opt ani mai mică decât media națională, rate mai mari de încarcerare și de sinucidere și acces mai dificil la educație, angajare și servicii de sănătate.

"Vocea", ca organism reprezentativ, urma să consilieze legislativul și executivul în toate problemele care îi afectau pe aborigeni pentru a permite dezvoltarea unor politici mai eficiente. Opinia sa ar fi fost doar una consultativă.

Cu câteva ore înainte de rezultatele referendumului, în fața uneia dintre secțiile de votare din Sydney, Jody Williams, o susținătoare a votului "da", încă spera. "Aceasta este o oportunitate pentru țara noastră de a repara vina față de aborigeni, de a-i invita să facă parte din familia noastră. Este de datoria noastră să creștem și să ne recunoaștem greșelile", a insistat această activistă.

Dar, pentru cei care se pregăteau să voteze "nu", această "voce" ar fi împărțit țara. "Toți cetățenii trebuie să fie egali conform Constituției, indiferent de rasă!", a proclamat Russell Jones în timp ce distribuia pliante în favoarea "nu"

.Mai presus de toate, mulți alegători au spus că nu doresc să susțină un proiect considerat "prea vag", deoarece guvernul a definit doar liniile generale, fără a intra în detaliile modalităților de funcționare și aplicare.

"Am auzit că există o parte întunecată. Că în cele din urmă aveam să ajungem la un parlament separat pentru aborigeni", a spus Ron Newman, un inginer pensionar. 

"Tendința de a pedala pe fricile populației"

Pe parcursul campaniei s-au răspândit cele mai nebunești zvonuri pe rețelele de socializare.

"Am observat, în rândul adversarilor, o tendință puternică de a pedala pe frică și îndoială. A existat ideea că  «nu știm totul» și că, prin urmare, trebuie să fim atenți. A funcționat până la punctul în care oamenii au înțeles mai puțin despre  «voce» la sfârșitul campaniei decât la început", ne spune Axel Bruns, specialist în media digitală la Universitatea Tehnologică din Queensland.

"Pe X [fostul Twitter], am văzut numeroase postări pline de ură și rasiste, uneori disimulate sub forma bancurilor", observă cercetătorul.

Popoarele indigene din Australia, care reprezintă 3,8% din populație, s-au divizat la rândul lor. Unii s-au alăturat taberei conservatoare, alții au cerut semnarea imediată a unui tratat, mai degrabă decât "legitimarea instituțiilor coloniale". Dar marea majoritate a acestora – între 59% și 80% conform estimărilor – au fost în favoarea acestei reforme.

"Declarația Națiunilor Unite privind drepturile popoarelor indigene, care a fost aprobată de Australia în 2009, recunoaște că popoarele indigene au dreptul de a participa la luarea deciziilor în problemele care le afectează drepturile", a reamintit, duminică dimineața, Human Rights Watch.

În toată țara, personalitățile aborigene au chemat comunitățile lor să își ia un timp de odihnă pentru a-și vindeca rănile înainte de a relua lupta, sub o altă formă. "Acesta este doar un alt capitol din povestea luptei noastre", a spus Dean Parkin, directorul campaniei "da".

Sursa: RADOR RADIO ROMANIA