Suntem încă departe de visul de a călători cândva cu mașina de la Tel Aviv la Beirut, două dintre cele mai fermecătoare metropole din Mediterana de Est. Nu vom vedea prea curând israelieni în restaurantele și barurile capitalei libaneze și nici pelerini creștini și musulmani libanezi la Biserica Sfântului Mormânt și la Moscheea al-Aqsa de la Ierusalim.

Un acord de împărțire a bazinelor de gaze de-a lungul graniței maritime dintre cele două țări, totuși, ar putea fi unele dintre cele mai bune vești pentru pacea din Orientul Mijlociu de la tratatul de pace dintre israelieni și iordanieni de la începutul anilor '90, scrie Guga Chacra, în cotidianul brazilian O Globo.

Literalmente, o schimbare. Ar fi pentru prima dată în ultimele decenii când Israelul ar ajunge la un acord cu un inamic, acord care nu presupune doar o încetare a focului.

Unii ar putea spune că apropierea Israelului de dictaturile din Golful Persic ar fi mai importantă. Nu sunt de acord. Israelul nu a fost niciodată un dușman al Emiratelor Arabe Unite, al Bahrainului și al Marocului, nu a purtat niciodată un război împotriva acestor țări și nici nu există dispute teritoriale. Un scenariu diferit de cel libanez. Libanul și Israelul au purtat războaie în trecut, sunt dușmani și au dispute teritoriale. Israelienii au ajuns să ocupe militar Beirutul.

Acordul, ca să fie clar, încă nu a fost semnat oficial și ar putea suferi un eșec. Dar atât guvernul israelian, cât și cel libanez au primit propunerea din partea administrației Joe Biden în mod pozitiv. Negocierea continuă și este posibil să avem mai multe vești în următoarele zile sau săptămâni. Beneficiile economice sunt clare pentru ambele țări în următoarele decenii. Există o cerere mare de gaze, care a crescut și mai mult odată cu ruptura dintre Europa și Rusia, ca urmare a invadării Ucrainei.

În domeniul securității, reduce – deși nu elimină – riscul de conflict între Israel și Hezbollah. Însăși organizația șiită libaneză a dat un semnal pozitiv în privința acordului. În afară de aceasta, va fi greu de justificat o confruntare în fața majorității populației Libanului, mai ales în fața segmentelor creștine și sunnite, cum că o confruntare ar fi necesară.

SUA ar trebui să profite de acest moment pentru a negocia odată pentru totdeauna disputele teritoriale. Israelul ocupă ilegal Fermele Shebaa din Liban. Argumentul ar fi acela că fac parte din Înălțimile Golan și ar aparține teritoriului istoric sirian. Libaneze sau siriene, adevărul este că nu sunt ale Israelului. Bashar al-Assad a indicat deja că aparțin Libanului. Prin urmare, israelienii ar trebui să plece. Este o suprafață mică. Același lucru este valabil și pentru Ghajjar.

Alte obstacole vor continua, fără îndoială. Hezbollah nu va renunța la arme. Dar pe termen lung, odată cu normalizarea maritimă, nu va avea niciun sens să dețină arme. Cu atât mai mult dacă regimul iranian va continua să slăbească — ajunge să ne uităm la demonstrațiile femeilor iraniene împotriva regimului de apartheid la adresa femeilor de la Teheran.

Există, de asemenea, problema greu de rezolvat a refugiaților palestinieni din Liban. Sunt sute de mii sunt uitați. Cei mai mulți dintre ei s-au născut pe teritoriul libanez și sunt copii sau nepoți ai palestinienilor care au plecat sau care au fost expulzați din Israel. Ei nu au dreptul la cetățenia libaneză, deoarece guvernul libanez susține că:

1) trebuie să aibă dreptul de a se întoarce în ceea ce este acum Israelul;

2) ar afecta echilibrul sectar libanez, deoarece majoritatea refugiaților este sunnită.

Israelul, pe de altă parte, spune că a găzduit sute de mii de evrei din țările arabe și că ar trebui să se întâmple opusul cu aceste națiuni în raport cu palestinienii – doar Iordania acordă cetățenia.

Sursa: RADOR