Planul în 20 de puncte pentru a pune capăt războiului din Gaza, prezentat la Casa Albă de președintele american, Donald Trump, alături de primul-ministru israelian, Benjamin Netanyahu, reprezintă un progres incontestabil. Este adevărat că, în detaliu, ridică semne de întrebare cu privire la viabilitatea și la implementarea sa. De asemenea, este adevărat că niciuna dintre părțile implicate în conflict nu va fi pe deplin mulțumită de condiții. Dar este vorba despre o propunere realistă, în aceste circumstanțe, ale cărei beneficii imediate majore ar fi eliberarea ostaticilor israelieni și ajutorarea populației palestiniene. Inspirată de idei ale fostului prim-ministru britanic, Tony Blair, aceasta expune dificultățile din jurul unei soluții durabile pentru conflict, dar, în același timp, oferă speranță.

Este lăudabil faptul că niciuna dintre ideile absurde atribuite anterior lui Trump sau lui Netanyahu nu s-a concretizat. Nu există nicio strămutare a populației palestiniene sau epurare etnică pentru a construi o „Rivieră”. Nu există nicio anexare a Gazei de către Israel. Dimpotrivă, planul prevede retragerea treptată a trupelor israeliene, un schimb de ostatici pentru prizonieri, amnistierea unor membri ai grupării teroriste Hamas care depun armele, o forță internațională care să supravegheze securitatea și reconstrucția, precum și o guvernare tehnică pentru restabilirea serviciilor esențiale, subordonată unui consiliu condus de Trump. Cuprinzătoare și ambițioasă, propunerea a obținut sprijin din partea țărilor arabe, a celor europene care tocmai au recunoscut Palestina, a Israelului și chiar a unor palestinieni din Gaza. Cel mai mare semn de întrebare constă în factorul critic al succesului său: reacția Hamasului. Trump a acordat un termen de trei până la patru zile pentru un răspuns.

Planul impune capitularea Hamasului și a altor grupări teroriste, cu predarea imediată a ostaticilor, a armelor și cu renunțarea la jucarea vreunui rol în viitorul guvern din Gaza. Aceasta este o condiție esențială pentru pacificare. Însă este, ca să spunem așa,cel puțin incert că astfel de condiții vor fi acceptate de o organizație teroristă înrădăcinată în societatea locală, care a transformat teritoriul într-un păienjeniș de tuneluri și arsenale, chiar și în școli și spitale, și care, în ciuda faptului că și-a pierdut principalii lideri, a rezistat avalanșei de bombardamente, devastării și masacrelor provocate de armata israeliană. În cazul în care Hamasul va respinge propunerea, Netanyahu a obținut de la Trump mână liberă pentru a-și continua campania militară nemiloasă.

Dar chiar dacă teroriștii vor fi de acord să elibereze ostaticii și să depună armele, pacea durabilă - cu statele Israel și Palestina conviețuind unul lângă altul - ar fi în continuare distantă. După ce a declarat în fața plenului ONU, într-o sală goală, că ar fi o nebunie să „se ofere un stat palestinienilor”, Netanyahu a acceptat, sub rezerva mai multor condiții, că „s-ar putea îndeplini în sfârșit condițiile pentru o cale credibilă către autodeterminare și crearea unui stat palestinian, pe care îl recunoaștem ca fiind aspirația poporului palestinian”. Confruntat cu presiuni din partea țărilor arabe asupra Washingtonului, el și-a cerut scuze Qatarului pentru atacul asupra unor lideri ai Hamasului care sunt găzduiți în țară.

Cu toate acestea, exponenți de extremă-dreapta din guvernul său continuă să susțină ocuparea totală a Gazei și a Cisiordaniei. Majoritatea israelienilor și palestinienilor se opune astăzi ideii celor două state. Prin urmare, dacă va avea succes, planul lui Trump va avea meritul de a pune capăt războiului în curs. Însă progresul concret va veni doar odată cu o soluție durabilă.

Sursa: Rador Radio România