Bloomberg a adresat întrebări unor oficiali turci de rang înalt legate mișcările Turciei față de aderarea Suediei și Finlandei la NATO. Sub acoperirea anonimatului, oficialii au făcut declarații interesante, relatează Cumhuriyet.

Odată cu invadarea Ucrainei de către Rusia, la 24 februarie, Finlanda și Suedia s-au apropiat de NATO, ceea ce a generat tensiuni în interiorul Alianței. Săptămâna trecută, președintele Erdoğan a declarat că nu privește cu ochi buni aderarea Finlandei și Suediei la NATO, transmițând astfel semnalul că ar putea împiedica aderarea acestor două țări, ceea ce a generat un șoc în lumea occidentală.

Părțile s-au întâlnit la sfârșitul săptămânii la Berlin, în cadrul unui summit, iar săptămâna aceasta președintele Erdoğan a declarat: „Suedia este un centru de incubație al organizațiilor teroriste. Teroriștii susțin discursuri în Parlamentele lor. Am înțeles că vin luni, dacă vin să ne convingă, să nu vină. Scuzați-mă, dar să nu se obosească. Atâta timp cât ei impun sancțiuni, noi nu vom spune 'da' aderării lor la NATO. Alianța Nord-Atlantică ar deveni un loc în care se concentrează reprezentanții teroriștilor".

În timp ce discuțiile pe această temă și procesul de depunere a cererilor continuă, Bloomberg a discutat cu trei oficiali turci de rang înalt. Pentru că este un subiect sensibil și nu sunt mandatați să vorbească pe această temă, cei trei oficiali turci, sub acoperirea anonimatului, au enumerat cererile Ankarei față de NATO și față de Suedia și Finlanda. 

PKK și extensiile lui

Conform știrii publicate de Sözcü, sursele au declarat pentru Bloomberg că Turcia cere țărilor candidate să acționeze mult mai hotărât împotriva organizației teroriste PKK și a extensiilor YPG/PYD (Unitățile de Apărare a Poporului, aripa militară a PYD /Partidul Uniunii Democratice, aripa siriană a PKK - n.trad.)

Este cunoscut faptul că în interiorul NATO acest subiect naște tensiuni, însă Turcia dorește ca Suedia și Finlanda să recunoască nu numai PKK drept organizație teroristă, ci și extensiile acestuia. Oficialii au spus: „Nu este suficientă recunoașterea numai a PKK ca organizație teroristă. Ar trebui să se acționeze mai mult și asupra simpatizanților PKK activi în țările nordice”.

Embargo asupra armelor

Oficialii de rang înalt au declarat că Turcia solicită ridicarea embargoului asupra vânzărilor de arme impus de Suedia și Finlanda, împreună cu alte țări membre UE. În urma operațiunilor militare ale Turciei în Siria împotriva organizațiilor teroriste, din anul 2019, unele țări au încetat vânzările de arme către Turcia.

Oficialii au atras atenția că dimensiunea achizițiilor de arme din aceste țări nu era mare și au adăugat: „Nu intenționăm să achiziționăm sisteme de apărare de mari dimensiuni, dar, în principiu, Ankara nu dorește ca din NATO să facă parte prea multe țări care obstrucționează acordurile privind armele”.

Cu ceva timp în urmă, ministrul de externe, Mevlüt Çavușoğlu, declara că restricționarea vânzărilor de arme nu corespunde spiritului NATO.  

Vechile greșeli 

Oficialii de rang înalt consideră ca fiind o greșeală faptul că Turcia a permis revenirea Greciei în NATO, în anii 1980, și amintesc că Atena și Ciprul grecesc împiedică aderarea Turciei la Uniunea Europeană. De asemenea, ei adaugă: „Pentru că și-a învățat lecția din aceste greșeli, Turcia dorește ca în primul rând aceste două țări să-și schimbe atitudinea față de organizațiile teroriste”. 

Celelalte cereri

Pe de altă parte, oficialii turci, au atras atenția că pe lângă aceste cereri mai sunt și altele. Precizând că Turcia dorește să achiziționeze avioane de luptă F-35, a căror vânzare a fost oprită după ce a achiziționat din Rusia sistemul S-400, oficialii turci au adăugat că pe lângă avioanele F-35 Ankara mai vrea să cumpere și avioane F-16 și kituri.

De asemenea, Ankara dorește ridicarea sancțiunilor impuse de SUA din cauza sistemului S-400.

Pregătiri pentru alegerile din 2024? 

Oficialii turci au precizat că opoziția lui Erdoğan față de aderarea celor două țări nu are nicio legătură cu apropierea lui de Putin. De asemenea, oficialii au menționat că ieșirea lui Erdoğan nu reprezintă o pregătire pentru alegerile care se vor desfășura anul viitor și au adăugat: „Turcia promovează o politică externă care să corespundă intereselor sale naționale”.

Germania: Motivele Turciei ar trebui luate în serios

Ministra apărării din Germania, Christine Lambrecht, a declarat că îngrijorările și argumentele Turciei privind posibila aderare a Finlandei și Suediei la NATO trebuie luate în serios.

„Toate deciziile privind aderarea Finlandei și Suediei la NATO ar trebui adoptate în unanimitate. Din acest motiv, este important să discutăm intens cu Turcia și să luăm în serios temerile și argumentele ei, dar să avem în vedere că aderarea la NATO a două țări membre UE puternice, Finlanda și Suedia, reprezintă o bogăție pentru Alianța Nord-Atlantică. Cred că Turcia va fi convinsă de acest lucru”, a declarat ea la Bruxelles, cu ocazia reuniunii miniștrilor apărării din UE, notează publicația turcă Sabah, care scrie că există un „concurs pentru a convinge Turcia”.

Reuniune critică la New York

Ministrul turc de externe, Mevlüt Çavușoğlu, e în SUA, unde participă la reuniunile organizate la Națiunile Unite și, împreună cu secretarul american de stat, Antony Blinken, la prima întrunire a Mecanismului Strategic Turcia-SUA la nivel de miniștri de externe.

Çavușoğlu și Blinken au programată și o întâlnire la New York. 

Aderarea la NATO este un proces lung cu mai multe trepte

În condiții normale, procesul de aderare la NATO este unul lung, Suedia și Finlanda exprimându-și dorința de a face parte din această organizație. Pentru ca NATO să primească noi membri, Bosnia Herțegovina, Georgia și Ucraina exprimându-și dorința de a adera, trebuie îndeplinite diverse condiții și să se încheie procesul legislativ.

Astfel, atunci când țările aliate NATO decid primirea în Alianță a unei alte țări, NATO transmite o invitație oficială acelei țări. Apoi începe procesul de aderare care cuprinde 7 pași.

Încep întâlnirile între experții NATO și reprezentanții țărilor invitate, care se bazează pe un lung proces de reforme. În treapa a 5-a Parlamentele naționale ale tuturor țărilor aprobă noii membri. În treapta a 6-a, secretarul general NATO invită noii membri să adere la Alianță.

Iar în treapta a 7-a și ultima, noua țară membră predă documentul de aderare Statelor Unite ale Americii, unde este păstrat Tratatul de la Washington, încheind astfel procesul legislativ, și devine țară membră.

Sursa: RADOR