La puțin timp după ce Parlamentul i-a aprobat, miercuri, cererea de a folosi forțe aeriene în Siria, liderul de la Kremlin a și ordonat primele bombardamente în această țară, urmare a asistenței militare cerută de președintele Bashar al-Assad în lupta contra ISIS.

Există însă numeroase suspiciuni că raidurile de miercuri dar și cele de joi nu au avut, de fapt, ca țintă al-Qaida. Oficiali americani susțin că bombardamentele au vizat poziții ale Armatei Siriene Libere, una dintre forțele militare ale opoziției siriene, dar și alte grupări care luptă împotriva regimului "tiranului” al-Assad, cum l-a numit, recent, la ONU, președintele Barack Obama.

De altfel, ce s-a întâmplat la Adunarea Generală a ONU a arătat că implicarea Rusiei va face ca situația din Siria să se înrăutățească, nu să se simplifice.

Americanii sunt de părere că președintele sirian și-a pierdut legitimitatea, după atâta sânge vărsat, în timp ce rușii îl susțin deoarece reprezintă o garanție pentru menținerea influenței lor în Siria. Iar interesul comun, cel puțin la nivel declarativ, privind lupta împotriva organizației teroriste Statul Islamic nu este un argument suficient de puternic pentru eliminarea acestor disensiuni vizavi de viitorul lui al-Assad. 

Or asta e o veste "foarte proastă” pentru Siria, deoarece există puține șanse pentru stabilizarea situației, în condițiile în care cele două mari puteri care au intervenit în actualul conflict nu au o poziție comună, notează FAZ.

"Câmp de bătălie” pentru Iran și Arabia Saudită

Mai ales că în Siria nu este vorba doar despre lupta împotriva jihadiștilor. Și Iran și Arabia Saudită au interese geopolitice legate de Siria, cu scopul obținerii hegemoniei regionale, iar rușii, fără îndoială, sunt de partea Teheranului.

De altfel, agenția Reuters anunța, joi, citând surse libaneze, că sute de trupe iraniene au sosit în Siria în ultimele zile și se vor alătură forțelor guvernamentale și Hezbollahului libanez, un puternic aliat al regimului de la Damasc, pentru lansarea unei ofensive terestre majore, sprijinită de raidurile aeriene ale Rusiei.

De partea cealaltă, americanii nu mai acționează, ca în era Bush, în spiritul schimbării unui regim prin mijloace militare. Dar au o relație specială cu Arabia Saudită.

Acestea fiind condițiile cât timp situația militară nu se schimbă fundamental, și nu sunt semne în acest sens, diplomația nu poate face prea multe, în pofida eforturilor de mediere duse de Națiunile Unite. 

Putin aspiră să stea din nou la masa "granzilor” 

După încheierea Războiului Rece, Rusia nu s-a mai implicat niciodată până acum atât de puternic într-o altă regiune din lume.

După 1991, Moscova s-a concentrat pe menținerea influenței în țări care au făcut parte din URSS sau în regiuni cu care a avut tradițional legături: Europa de Est, Balcani sau Caucaz. Războiul din Georgia și intervenția în Urcraina au avut loc "pe un teren familiar" Rusiei.

Însă odată cu operațiunea din Siria, Puțin se implică din nou în "politica mare” la nivel mondial.

Țarul de la Kremlin nu trebuie însă să uite că o intervenție directă într-un conflict la mare distanță poate fi foarte riscantă. Amintirea dezastrului din Afganistan este încă vie în Rusia.

Ceea ce se întâmplă acum nu reprezintă o reîntoarcere la Războiul Rece. Dar intervenția rusă în Siria are potențialul de a schimba politica mondială.

În ultimii 25 de ani, Statele Unite și aliații lor europeni au avut practic mână liberă în ceea ce privește politica internațională. Au acționat în mod constant pentru construirea unor societăți libere, chiar dacă uneori cu mai puțin succes.

Acum, Putin vrea să revină în politica mondială făcând alianțe cu regimuri autoritare, din China până în Venezuela. Iar Bashar al-Assad se potrivește de minune în această "companie".

Acest lucru ar putea reduce considerabil în următorii ani spațiul de manevră al politicii externe occidentale.